a fost o dată ca niciodată , a fost o dată o prea frumoasă fată , şi era una la părinţi,frumoasă-n toate cele, cum e fecioara între sfinţi şi luna între stele.Fiind cochetă între cochete ,sprinţara doamnă Pufulete ajunse sfetnic de taină a unui Împărat iar soţiorul său dobîndi cinul de agă al iscoadelor împărăteşti .Necaz mare a fost însă faptul că turbanul de agă al iscoadelor împărăteşti îi era prea larg soţiorului iubit şi îi venea adesea peste ochi,întunecîndu-i acestuia vederea drept care Împăratul l-a alungat de la curtea sa iar acesta s-a oploşit ca purtătorde vorbe la curtea bunului Mogul Felix .Suava Pufulete a fost şi ea apoi alungată de la curtea împărătească pentru şoapte de taină susurate în urechea unui alt mogul beutor de tiutun.
Pentru ca domnul Pufulete să nu mai păţească năcaz cu căderea pălăriei prea mari peste ochişorii porcini soaţa iubită i-a făcut rost soţiorului iubit de o splendidă pereche de coarne de cerb care să îi susţină pălaria.Şi-am încălecat pe -o şa ….în rest, despre Don Pufulete şi zicerile-i pline de miez “AICI în Absurdistanul aflat sub falduri tricolore .