Înapoi pe stadion sau de ce dispreţuim Vestul
Un stadion plin arată mai bine decât o sală de conferinţe cu cei mai importanţi lideri europeni ai momentului. Un stadion plin demonstrează forţa populară imediată de care dispune USL, în vreme ce discursul Angelei Merkel dovedeşte doar susţinerea celei mai puternice ţări a continentului pentru Româna. De ce-i dispreţuiesc atunci fruntaşii USL pe cei mai influenţi politicieni ai Europei?
Premierul român şi-a afişat zâmbetul batjocoritor atunci când le-a transmis celor mai titraţi politicieni occidentali că sunt bineveniţi aici, pentru a vedea cu ochii lor că în Bucureşti nu sunt tancuri pe străzi, iar apoi i-a avertizat pe un ton condescendent că “vor sta la masă cu cel mai impopular şi cel mai detestat lider politic din România de azi”. E la modă să arunci cu noroi în liderii UE, chiar şi atunci când vin la tine acasă: o modă lansată cu ani în urmă de Corneliu Vadim Tudor, reluată astă vară de Crin Antonescu şi perpetuată zilele acestea de Victor Ponta.
Tacticienii Uniunii Social Liberale (USL) s-au gândit că dacă vor suprapune marele spectacol de la Stadionul Naţional peste Congresul Partidului Popular European (PPE), la care participa 16 şefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană, vor reuşi să camufleze prezenţa lor găzduită de PDL. În loc să profite de acest desant al elitei politice occidentale în capitala României pentru a se reabilita în ochii lumii civilizate, Victor Ponta şi Crin Antonescu au preferat să boicoteze marea întâlnire a popularilor, să o ironizeze, să o saboteze. I-au contrapus astfel pe liderii europeni, masei populare entuziaste de pe Arena Natională.
A fost pusă în scenă vechea metaforă a poporului contra străinilor care ne “dirijează”. Înghesuiţi pe stadion, veniţi pe cheltuiala candidaţilor şi stimulaţi să fie entuziaşti, simpatizanţii USL trebuie să demonstreze că sunt mulţi şi hotărâţi: arhitecutra spectacolului copiază modelul american, dar foloseşte tradiţia autohtonă a manifestărilor naţionaliste din ultimii ani ai dictaturii. Un hibrid care să-i mobilizeze pe votanţi împotriva celor care ne-au vândut ţara, împotriva celor care îl preferă pe Traian Băsescu în locul lui Crin Antonescu, a celor care vor să o asculte pe Angela Merkel şi nu pe Gigi Becali.
Incapacitatea liderilor USL de a suporta sprijinul explicit acordat democrat-liberalilor români de cei mai influenţi politicieni occidentali şi inabilitatea lui Crin Antonescu şi Victor Ponta de a converti acest sprijin, într-unul pentru România sugerează că socialiştii şi liberalii români mizează pe o politică de distanţare de Uniunea Europeană. Felul rudimentar în care fruntaşii USL vorbesc despre oaspeţii occidentali de top veniţi la Bucureşti şi dispreţul pe care-l afişează Antonescu şi Ponta faţă de aceştia ar putea indica sensul de mers al României sub guvernarea USL. Nu este încă destul de clar dacă în ecuaţie sunt doar resentimentele faţă de eşecul demiterii preşedintelui Traian Băsescu, rămas la Cotroceni mai ales datorită sprijinului european sau dacă este vorba de o schimbare strategică a busolei naţionale.
Aroganţa mohorâtă a celor care conduc coaliţia de guvernământ faţă de mesagerii Europei pusă faţă în faţă cu mulţimea dezlănţuită de pe Stadionul Naţional ar putea fi o întoarcere în timp, dacă nu cumva e o incursiune în viitor. Mulţimile stârnite împotriva elitelor pot fi uşor convertite şi contra democraţiei, mai ales dacă sărăcia se accentuează şi criza economică se extinde. Populismul încurajat anii trecuţi de PDL, este preluat şi conservat acum de USL, in vreme ce România continuă să fie ruptă în două: între promisiunile neîndeplinite ale unora şi iluziile fluturate ale celorlalţi, între amicii lui Gigi Becalii şi cei ai Angelei Merkel, între păcălelile trecute şi cele viitoare.
Marele pericol rămâne devierea de la drumul occidental, întoarcerea în trecut, stigmatizarea liderilor europeni şi dispreţul provincial al românilor faţă de sfaturile şi banii investiţi aici de vesticii naivi, care sperau să transforme această periferie plină de frustrări într-un loc prosper şi sigur, după modelul vechilor democraţii.