https://absurdistansubfalduritricolore.wordpress.com/2011/12/15/romania-finanteaza-mossad-ul/
Concomitent cu distrugerea Serviciilor Secrete romanesti, se constata o tot mai mare prezenta pe teritoriul Romaniei a unor forte speciale externe care si-au infiltrat agenti in mai toate sectoarele strategice, inclusiv la nivel decizional. “Democratiilor” vestice le-a stat in git securitatea romana pentru ca, atita timp cit a functionat contraspionajul autohton, acestea nu prea au avut curajul sa actioneze de o maniera atit de evidenta cum o fac astazi. Si pentru ca aceasta trebuia sa dispara definitiv, au fortat pina la absurd factorii decizionali de dupa 1990 sa se dispenseze de toate cadrele de informatii active din perioada anterioara. Motivele au fost simplu de gasit si s-au legat de aspiratia Romaniei de a intra in blocul politico-militar NATO si inUniunea Europeana. Primul pas efectiv in aceasta directie s-a facut in mai 1992 si a apartinut masonilor romani, prin intelegerea de la Istanbul a marelui comandor Marcel Schapira (evreu) cu Fred Kleinknecht, reprezentant al masoneriei americane apropiate ordinului evreiesc B’nai B’rith. S-a lansat astfel ideea ca intrarea Romaniei in NATO reprezinta o apropiere militara de S.U.A. si, deci, o garantie pentru stabilitatea unei economii romanesti de tip capitalist. Dar evreii sint cei care au vazut cel mai mare avantaj in aceasta angajare politico-militara. O tara membra NATO face o serie de angajamente, atit publice, cit si secrete, mai ales fata de S.U.A., unul dintre acestea fiind aservirea partiala a Serviciilor Secrete ale respectivei tari fata de Serviciul Special Extern american (C.I.A.). Acesta este si motivul pentru care, in 2002 (anul invitarii oficiale a Romaniei de aderare la NATO), s-a pus problema daca occidentalii din NATO mai pot accepta sau nu ca lucratori din fosta Securitate sa fie ofiteri ai S.R.I.. Si ce si-au propus au si realizat, pentru ca, incepind cu anul 2002, ofiterii de Informatii care lucrasera si in Securitate puteau fi numarati pe degete. In acest fel, si-au creat conditiile propice de actiune pe un teren care devenea de acum cvasi-virgin. In afara de cele consacrate deja ca fiind cele mai puternice Servicii Speciale straine, FSB si CIA, o prezenta si o influenta tot mai mare a inceput sa o aiba Serviciul Secret israelian Mossad. Cu subtilitatea specifica acestuia, s-a construit o retea puternica de influenta, care actioneaza cu predilectie in zona Ministerului Apararii Nationale. Unul dintre cei mai importanti pioni guvernamentali, direct responsabil de aceste actiuni, este masonul Victor Babiuc, fost ministru al Apararii al Romaniei, al carui nume de cod printre agentii SPP era chiar Mossadiuc si care se numara printre oamenii de legatura ai ofiterului israelian Shimon Nahor (cel inculpat pentru trafic de arme). Legat de modul in care spionajul israelian obisnuieste sa se implice in desemnarea ministrilor Apararii ai altor tari este semnificativ celebrul episod, relativ recent, al razboiului Israelului cu Siria. Astfel, Mossad-ul a reusit, la un moment dat, sa schimbe identitatea si biografia unui evreu sirian pe care il recrutase ca agent, pentru ca mai apoi sa-l propulseze pina in functia de ministru al Apararii al Siriei. De pe pozitia de sef al armatei siriene, acesta a transmis Israelului toate informatiile “de front” in momentul declansarii atacului Siriei. Evident ca ofensiva siriana a fost un fiasco, iar Israelul si-a largit teritoriile. In 1998, in mediul analistilor militari au aparut informatii potrivit carora, in urma unor tratative secrete dintre Turcia si Israel , s-ar fi incheiat o Axa strategica Ierusalim-Ankara, care reprezenta o alianta militara cu caracter ofensiv, indreptata impotriva refacerii sferei de influenta a Rusiei in Estul Europei si in Balcani.
Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii si staff-urile Serviciilor Secrete din Israel si Turcia ar fi declansat o adevarata ofensiva, in scopul farimitarii statelor nationale din Balcani, prima victima fiind fosta Republica Socialista Federativa Iugoslavia. In paralel, cu acordul tacit al S.U.A. si al Germaniei, se actiona impotriva Romaniei, prin instigarea la obtinerea autonomiei Ardealului. Totusi, in conceptia Serviciilor Secrete din cele doua tari, in acest acord (Axa strategica Ierusalim-Ankara) urmau sa fie inclusi si Bucurestii. In ceea ce priveste Romania , Israelul era interesat atit de porturile strategice de la Marea Neagra (fie chiar si pentru trupele americane), cit si de viitorul spatiu de complementaritate al Transilvaniei.
Anihilarea unei posibile aliante ortodoxe, cuprinzind Rusia, Grecia, Romania, Bulgaria, Serbia, se afla, de asemenea, pe unul dintre primele locuri in planurile Serviciilor Secrete ale Israelului, cu binecuvintarea S.U.A. si a Germaniei. Dar, dupa cum s-a putut constata, Israelul este la fel de interesat si de industria de armament a Romaniei. Nu mai este un secret pentru nimeni ca o mare parte din industria de armament romaneasca a fost sistematic distrusa dupa 1989, in favoarea importurilor din Israel . O alta parte a fost acaparata de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru inceput un fapt bine cunoscut: acela ca printre cei mai mari traficanti de armament din lume, probabil chiar in frunte, se afla evreii. Cazul Shimon Nahor din Romania o demonstreaza cu prisosinta. Dupa anul 1989, importurile romanesti de tehnica militara mediate de evrei nu au mers doar pe relatia cu Israelul. Si alte mari afaceri, precum Afacerea Dracula – Bell Helicopters – IAR Ghimbav Brasov (care era sa ne coste aproape 3 miliarde de dolari americani), desi veneau dinspre S.U.A., au fost intermediate tot de politicieni si afaceristi evrei. In privinta acapararii Romaniei ca piata de trafic si de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate exceptionala a avut-o Serviciul Secret Extern al Israelului, Mossad. Una dintre companiile israeliene care s-au agatat, efectiv, de gitul industriei romanesti de armament este firma Elbit. Compania israeliana Elbit este o veche cunostinta a reprezentantilor Ministerului roman al Apararii. Societatea israeliana, reprezentata astazi in Romania de fostul ministru taranist al Internelor si Apararii, Constantin Dudu Ionescu, in prezent membru de vaza al PDL, deruleaza contracte de zeci de milioane de euro cu structurile MApN. Numai in anul 2010, societatea israeliana Elbit Systems a furnizat tehnica de peste 48 de milioane de lei. Constantin Dudu Ionescu a fost angajat de israelienii de la Elbit la 6 ani dupa ce a parasit ministerul, cu care acestia aveau in derulare un contract in valoare de 350 de milioane de dolari, pentru modernizarea a 110 avioane MIG 21, semnat in 1998, pe cind Dudu Ionescu era in functie. In cele din urma, programul de modernizare a costat peste 500 de milioane de dolari, iar procesul de cosmetizare a avioanelor s-a incheiat in anul 2002, si nu in 1997, asa cum prevedea initial contractul. Constatam astfel ca fostul ministru Dudu Ionescu a gestionat si el acest contract. Retehnologizarea MIG-urilor romanesti urmarea compatibilizarea avioanelor de lupta cu standardele NATO si cresterea duratei de folosinta. In acest moment, MApN a anuntat ca flota aeriana de lupta este uzata si ca resursa de zbor a acestor avioane este aproape de epuizare. In urma cu circa 7 ani, au existat semnale ca prabusirea avioanelor militare romanesti, respectiv a MIG-urilor, ce cadeau ca mustele, ar avea legatura cu activitatea de sabotaj organizata de Mossad pentru a determina autoritatile romane in materie sa accepte implementarea sistemul de ghidaj electronic SOCAT, apartinind firmei israeliene Elbit System Ltd., in intreaga aviatie militara romaneasca.
In afara de faptul ca, intr-adevar, sistemul SOCAT este in prezent introdus in toata tehnica militara aeropurtata romaneasca (cu majora contributie a fostului ministru al Apararii din Romania , evreul mason Victor Babiuc), mai este un element demn de semnalat, si anume faptul ca un procent insemnat al afacerilor firmei Elbit vizeaza tara noastra. In plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infractional si s-au lasat chiar cu condamnari pentru unii responsabili romani (vezi Afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, Afacerea AEROSTAR Bacau – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfasoara si in prezent in favoarea Israelului. Pe linga acestea, mai sint de consemnat si alte citeva dintre “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apararii din Romania, respectiv achizitii din Israel.
Iata-le: Afacerea UZI – citeva mii de pistoale mitraliera importate din Israel pentru Regimentul de Garda; Afacerea LANCER – Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS pentru modernizarea aparaturii de bord a “sanatoaselor” noastre MIG-21; Afacerea SAGEATA – import de munitie antitanc de la firma israeliana TAAS, in valoare de citeva zeci de milioane dolari. O alta afacere antamata de firma israeliana a fost cea pentru modernizarea a 24 de elicoptere militare Puma 330, contract obtinut in 1995. Influenta reprezentantilor firmei Elbit s-a exercitat nu numai asupra reprezentantilor Ministerului Apararii Nationale, ci si a celor ce gestionau averea romanilor prin Fondul Proprietatii de Stat. Astfel, la data de 21 mai 1997, a fost semnat contractul dintre statul roman (prin Fondul Proprietatii de Stat) si Bell Helicopter Textron Romania Ltd. (cutie postala creata de Bell-Dalas in statul american Delaware), pentru vinzarea a 70% din actiunile I.A.R. Ghimbav (Brasov), contra sumei de 70 milioane de dolari. Acest contract avea, insa, o clauza – conditie prealabila cumpararii fabricii – ce prevedea ca Ministerul Apararii Nationale al Romaniei va cumpara 96 de elicoptere Cobra, ce urmau sa se construiasca la Brasov sub numele de Dracula, dupa dotarea cu sisteme de ghidaj de catre firma israeliana Elbit System, pentru ca si evreii israelieni sa aiba partea lor din ciolanul romanesc, alaturi de cei americani. Ca si in celelalte afaceri patronate in Romania de Alfred Moses, fost ambasador al SUA in Romania intre 1994-1997, pe linga clientii americani apar si interese israeliene. Negocierile au fost purtate din partea romana de Mirel Tariuc (membru al Consiliului de Administratie al F.P.S. si secretar de Stat in Guvernul Ciorbea) si Tudorel Dumitrascu (reprezentantul statului roman privind privatizarile cu strainatatea, director F.P.S.), aceeasi echipa, in esenta, care s-a ocupat si de privatizarea Hotelului Bucuresti. In ceea ce il priveste pe Mirel Tariuc, acesta a declarat in presa de la acea data ca pozitia sa in aceste privatizari i-a fost dictata direct de la nivelul Presedintiei. In ceea ce il priveste pe Tudorel Dumitrascu, acesta era cu adevarat prieten al evreilor. Inainte de a fi director la F.P.S., el fusese director general la Romaero – Baneasa, unde, impreuna cu evreul Phillip Bloom, au dat societatii romanesti de stat un “tun financiar” de 1 milion de dolari. Dupa ce a devenit seful Directiei Relatii Internationale din cadrul F.P.S., Tudorel Dumitrascu a continuat prietenia cu evreul Phillip Bloom. Pentru privatizarea economiei romanesti, directia sa din F.P.S. a deschis o reprezentanta a statului roman in Israel, condusa ca salariat al Romaniei de catre un afacerist evreu provenind din Serviciile Secrete israeliene, Fredy Robinson (si care astazi detine in Romania, printre altele, Cazinoul Vernescu si Eurom Bank – fosta Banca Dacia Felix). Tot Tudorel Dumitrascu este cel care l-a insotit, in 1997, pe seful privatizarilor din Romania de la acea data, Sorin Dimitriu, la Londra, la o intilnire cu fostul sef al Serviciului Secret israelian Shin Beth, Sammy Ofer. Tot Dumitrascu este cel care, in 1997, in numele statului roman, a instalat ca presedinte la cea mai puternica banca romaneasca, Bancorex, pe un evreu numit Ionescu (nume menit a-i ascunde identitatea etnica), in al carui mandat s-a declansat falimentul bancii. Revenind la Philip Bloom, acesta era unic actionar al firmei “Global Business Group” (GBG), cunoscuta in Romania drept “grupul oamenilor de afaceri pentru investitii in Europa de Est”, cu sediul in Municipiul Bucuresti. Imediat dupa infiintare, 7 octombrie 1996, Bloom inchiria un spatiu in cladirea Ministerului Transporturilor, condus atunci de actualul presedinte Traian Basescu, spatiu in care GBG urma sa-si desfasoare activitatile comerciale – miscare gindita in primul rind pentru credibilizarea societatii atit pe plan intern, cit si international, dar si pentru a se feri de “ochii indiscreti”. In functia de director executiv al GBG a fost numita Diana Maria Voicu, fiica fostului procuror constantean Marin Voicu, pensionat de la Curtea Suprema de Justitie. La inceputul anului 1997, politica GBG a inceput sa dea rezultate, iar la Ambasada Statelor Unite la Bucuresti a avut loc o intilnire confidentiala, la care au participat ambasadorul Alfred H. Moses, Phillip Bloom, Traian Basescu, Jean Nachman si Eyal Ofer. Intilnirea era rezultatul actiunilor de lobby intreprinse de grupul de afaceristi evrei coordonat de miliardarul Eyal Ofer, in vederea incheierii unor afaceri cu statul roman. Ulterior, Traian Basescu a dat curs unei invitatii lansate de Ofer si s-a deplasat in vizita la Londra, insotit de Diana Maria Voicu, directorul executiv al GBG, pentru a-l cunoaste pe miliardarul Sammy Ofer, tatal afaceristului Eyal Ofer, fost sef al Serviciului Secret israelian Shin Beth. El era un evreu provenit din Romania , fost Horowitz, in prezent proprietar important in tara noastra, prin intermediul unor firme-fantoma. Israelienii erau informati inca de atunci in legatura cu preferintele lui Traian Basescu in materie de “insotitoare”, Diana Maria Voicu fiind o tinara blonda, supla, 1,70 metri inaltime, cu un “sarm personal inconfundabil”. Este evident ca Traian Basescu a fost punctat la vremea respectiva de Serviciile Secrete israeliene, prin intermediul afaceristilor evrei, in perspectiva eventualei sale accederi la functii decizionale in statul roman. In prezent, contrar opozitiei tot mai evidente din partea Casei Albe, Traian Basescu primeste sprijin israelian. Presedintele israelian, Shimon Peres, aprecia in august 2010, dupa intilnirea cu omologul roman, ca Traian Basescu este unul dintre cei mai responsabili lideri ai timpurilor actuale: “Atunci cind el spune da, este da. Atunci cind spune nu, este nu”. La rindul sau, presedintele Traian Basescu a declarat, la finalul intilnirii cu seful statului israelian, Shimon Peres, ca, “daca va fi cazul, Romania va fi un partener loial al NATO si al Israelului”.
Basescu a raspuns astfel unui ziarist care l-a intrebat daca Romania va pune la dispozitia Israelului baze militare si spatiul sau aerian in cazul unui conflict cu Iranul. Aceste fraze confirma fara putinta de tagada cine este stapinul si cine este sluga. Dar si afaceristii israelieni s-au bucurat de sprijin romanesc. Si nu oricum, ci de la cel mai inalt nivel. O dovedeste situatia incredibila a aceluiasi Philip H. Bloom, mentionat mai sus. Cu toate ca a fost arestat de FBI, pe 13 ianuarie 2005, pe Aeroportul Newark din New Jersey, iar in martie 2006 si-a recunoscut vinovatia in fata Tribunalului, fiind acuzat in solidar cu Robert Stein. Stein era fostul administrator al fondurilor de reconstructie pentru regiunea centrala si de sud a Irakului din timpul Autoritatii Provizorii a Coalitiei. A fost condamnat, in ianuarie 2007, de un Tribunal Federal din Washington, la 9 ani inchisoare si plata unei amenzi de 3,6 milioane de dolari, pentru luare de mita, spalare de bani si trucarea unor licitatii in favoarea lui Bloom. Acesta raminea partener in cadrul firmei de consultanta financiara Baltazar, Bloom & Pirvulescu, in care era asociat cu vicepresedinta GBG, Selena Pirvulescu, si cu fostul presedinte al BRD, Bogdan Baltazar. Timpul a aratat ca afacerile firmei Elbit in Romania nu au avut intreruperi, indiferent de forta politica aflata la Putere la un moment dat, ceea ce demonstreaza inca o data suportul si natura acestor afaceri. Astfel, actualul ministru al Apararii, Gabriel Oprea, a decis sa doteze cu aparatura de razboi electronic cele 4 avioane americane de tip C 130 Hercules (construite intre 1959 si 1963), iar contractul, in valoare de 12,9 milioane de euro (17 milioane USD) fara TVA, a fost atribuit pe 20 decembrie 2010 firmei israeliene Elisra Electronic Systems, care va monta pe cele 4 avioane C-130 echipamente de avertizare si protectie la razboiul electronic (EW – Electronic Warfare). Compania Elisra este o subsidiara a firmei Elbit Systems, care detine 70% din actiuni, restul de 30% apartinind companiei Elta, din cadrul IAI (Israel Aerospace Industries, a Ministerului Apararii din Israel). Montarea echipamentelor se ridica, deci, la peste 4 milioane USD/avion. Durata contractului, potrivit anuntului de participare, va fi de 48 de luni de la semnarea acestuia. Dar, in martie 2009, aceeasi Elisra Electronic Systems a incheiat un contract similar cu Ministerul Apararii din Coreea de Sud, pentru montarea aceleiasi aparaturi de razboi electronic pe cele 12 avioane C-130 Hercules din inzestrare. Contractul a avut insa valoarea de 25 milioane USD, adica aproximativ 2 milioane USD/avion, deci jumatate din costurile suportate de Ministerul roman al Apararii. Elbit a mai primit un contract de aproximativ 15 milioane USD pentru modernizarea celor 31 de transportoare amfibii Piranha III C, contractate de la compania elvetiana Mowag in 2005, din care pina in ianuarie 2011 au fost receptionate doar 17 bucati, desi livrarea trebuia incheiata din toamna anului trecut. Mai grav este ca, dupa dislocarea primelor transportoare in Afganistan, au iesit in evidenta diferente intre cerintele operationale si caracteristicile tehnico-tactice ale vehiculului, precum si alte defectiuni, ceea ce face ca transportoarele sa zaca inutile in praful Afganistanului. Alte citeva bucati sint plimbate pe post de macheta pe la defilari, iar reprezentantii MApN care au fost insarcinati cu semnarea si derularea contractului ridica nepasatori din umeri. Marele cistigator in cazul incheierii afacerii cu cele 24 de avioane F16 second-hand oferite de guvernul american Fortelor Aeriene Romane ar fi fost tot Elbit. Pentru a le putea folosi, Guvernul roman ar fi trebuit sa cheltuiasca aproximativ 1 miliard de euro. Din aceasta suma, aproximativ 800 de milioane ar fi reprezentat cheltuieli cu modernizarea, iar banii ar fi ajuns, evident, in conturile firmei israeliene. Dar influenta Mossad-ului in Romania se demonstreaza si prin alte actiuni generate de cadre active ale Serviciului de Spionaj respectiv.
Astfel, Tonya Halpern, nascuta la 29 iunie 1948, in Bucuresti, in prezent cetateanca israeliana cu domiciliul in Tel Aviv, este unic distribuitor in Romania al produselor Kodak, prin firma sa, M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piata Unirii, administrata de partenerul ei in afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai detine Hotelurile Opera si Central din Bucuresti. O leaga o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care il considera ca pe un adevarat “frate”. Tonya Halpern a devenit rezidenta in Romania cu multi ani inainte de 1989, locuind intr-unul din apartamentele Hotelului Bucuresti (in privatizarea caruia s-a si implicat direct, alaturi de Alex Bittner), iar sotul sau, Moshe, specialist in tehnica aviatica, este apropiat de firma israeliana Elbit System Ltd. Numele complet al firmei israeliano-americane pe care o reprezinta in Romania este Eastman Kodak, firma care, alaturi de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM si mai multe banci evreiesti americane, sustine si activeaza pentru organizatia mondialista Council on Foreing Relations (C.F.R.). Eliahu Rasin, nascut la 24 octombrie 1947 la Tel Aviv (potrivit datelor din pasaportul sau, este inregistrat la Registrul Comertului din Romania ca om de afaceri), domiciliaza in prezent in localitatea Rishon Le-Zion din Israel . El a dezvoltat in Romania o afacere piramidala, a carei baza o reprezinta o cutie postala cipriota, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, infiintat in august 1997, cu care controleaza mai multe firme din Romania: Hotelurile Opera si Central din Bucuresti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct & Development SRL si Rom Integrated Computers Technologies SRL. Detine, totodata, Hotelul Sinaia din statiunea cu acelasi nume, pe care l-a incredintat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiter in rezerva din Serviciile Speciale israeliene, nascut la 3 iulie 1954 in Bucuresti. Tatal acestui Rasin a fondat, impreuna cu Bernard Shraer (asociati initiali), renumita banca Leumi Le, din Tel Aviv. Sucursala bancii Leumi din Londra a varsat in contul firmei lui Rasin, Monilen Enterprises Ltd., suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucuresti. Dar cel mai bun cunoscator al genezei si misiunilor firmei Elbit este ministrul rus al Afacerilor Externe, Evgheni Lavrov. Acesta a confirmat, in mai 2011, expulzarea atasatului militar al Ambasadei Israelului din Rusia, Vadim Liederman, care fusese retinut dupa ce a fost prins in flagrant delict, pe 12 mai 2011, sub acuzatia de spionaj industrial, potrivit cotidianului “Haaretz”. Ministerul israelian al Apararii anuntase expulzarea atasatului militar, identificat in persoana colonelului Vadim Liederman. Intr-un Comunicat difuzat in 12 mai a.c., Ministerul rus de Externe a confirmat ca “atasatul militar al Ambasadei israeliene, V. Liederman, a fost arestat pe 12 mai la Moscova, in momentul in care primea informatii secrete de la un cetatean rus”. “Dat fiind ca actiunile sale erau incompatibile cu statutul diplomatic al lui V. Liederman, Ministerul de Externe a protestat si l-a declarat persona non grata”, precizeaza Comunicatul. O sursa din cadrul Serviciilor Secrete ruse a precizat ca atasatul militar israelian se ocupa cu “spionajul industrial”, ajutind “companii israeliene din domeniul industriei militare”. “Kommersant” noteaza, facind trimitere la presa israeliana, ca adevaratul motiv al expulzarii diplomatului este tentativa nereusita a Serviciilor Secrete rusesti de a-l recruta pe colonelul Liederman, care a emigrat din URSS in 1977, la virsta de 15 ani. Potrivit presei, el a locuit pina atunci intr-un oras din Republica Moldova . Revenit in Israel , el a fost audiat de catre reprezentanti ai Ministerului israelian al Apararii, care au dorit sa se convinga de faptul ca nu a fost recrutat de catre o tara terta. “Nezavisimaia Gazeta” citeaza surse din Serviciile Secrete, potrivit carora expulzarea atasatului militar al Ambasadei Israelului la Moscova a fost legata strict de “spionajul industrial”. El “ajuta prea activ” unele companii israeliene pe piata rusa. Potrivit cotidianului “Vedomosti”, Liederman incerca sa faca lobby pentru avioanele militare fara pilot ale companiei israeliene private Elbit, desi o uzina din Ural asambla deja acelasi tip de aparate pentru Ministerul rus al Apararii, sub licenta IAI (Israel Aerospace Industries). Valoarea contractului este de 400 de milioane de dolari. Ceea ce am avut de demonstrat, am demonstrat. Toti isi bat joc de tara asta. Toti au venit aici sa se imbogateasca, nu sa ajute. Abia atunci cind se va intelege acest fapt, Romania va putea spera la salvare. Acest lucru nu se va putea infaptui decit daca la Putere vor veni adevaratele forte patriotice. Doamne, ajuta sa se intimple cit mai curind posibil acest lucru.