Columna 1.

 Texto del  articulo Poderes publicos - Wikipedia.

Columna 2.

 Borrador / Ciorna (Google translator)

Columna 3.

 Traducción / Traducere... admin

Poderes públicos es un término utilizado en ciencias políticas para designar al conjunto de los poderes del Estado, especialmente en su dimensión coactiva, como aquellos a quienes corresponde el uso legítimo de la violencia (en términos de Max Weber, el monopolio de la violencia).

En el sentido abstracto de la expresión, se entiende poder como la facultad de mandar y ser obedecido, y público como actividad del Estado.

Poder público es la capacidad que tiene el estado para obligar a alguien a realizar un acto determinado.

El poder público es necesario para el funcionamiento de grupos sociales que confluyen en un espacio físico cualquiera. Se requiere de un orden y del establecimiento de reglas que permitan la convivencia humana, la cual se traduce en el ejercicio del poder.

En toda sociedad se conforman grupos que, de una u otra manera crean un centro de poder que irradia su acción en diversas direcciones como: religión, economía, cultura, incluso y que como dice Bourdieu, la sociedad es una verdadera “constelación Estado", especialmente en su dimensión coactiva, como aquellos a quienes corresponde el uso legítimo de la violencia (en términos de Max Weber, el monopolio de la violencia).

En un sentido material de la expresión, poder público (aunque se suele usar en plural: "poderes públicos") significa conjunto de órganos e instituciones del Estado.

Constituye una capacidad jurídica legítima que poseen los tres poderes del Estado para ejercer en forma eficaz, mediante la coactividad, las acciones y los cometidos que les son conferidos por la Constitución o Ley fundamental de un Estado.

El poder nace como una necesidad de asegurar la convivencia humana, por lo tanto, si no hay orden y autoridad, se destruye la posibilidad de convivir y de interactuar en una sociedad capaz de alcanzar la categoría de Estado.

(1.944 bytes).

Puterile publice este un termen folosit în științele politice pentru a desemna setul de puteri ale statului, în special în dimensiunea sa coercitivă, ca acelea cărora le corespunde utilizarea legitimă a violenței (în termenii lui Max Weber, monopolul violenței).

În sensul abstract al expresiei, puterea este înțeleasă ca puterea de a comanda și de a fi ascultată, iar publicul este activitatea statului. 

Puterea publică este capacitatea statului de a forța pe cineva să îndeplinească un anumit act.

Puterea publică este necesară pentru funcționarea grupurilor sociale care converg în orice spațiu fizic. Necesită o ordine și stabilirea unor reguli care să permită coexistența umană, ceea ce se traduce prin exercitarea puterii.

În fiecare societate, se formează grupuri care, într-un fel sau altul, creează un centru de putere care își radiază acțiunea în diverse direcții precum: religie, economie, cultură și chiar așa cum spune Bourdieu, societatea este o adevărată „constelație de stat”. în special în dimensiunea sa coercitivă, precum cele cărora le corespunde utilizarea legitimă a violenței (în termenii lui Max Weber, monopolul violenței).

Într-un sens material al termenului, putere publică (deși este utilizată de obicei la plural: „puteri publice”) înseamnă un set de organe și instituții ale statului.

Constituie o capacitate legală legitimă deținută de cele trei puteri ale statului de a exercita în mod eficient, prin cooperare, acțiunile și sarcinile conferite acestora de Constituția sau legea fundamentală a unui stat.

Puterea se naște ca o necesitate de a asigura coexistența umană, prin urmare, dacă nu există ordine și autoritate, posibilitatea de a trăi împreună și de a interacționa într-o societate capabilă să atingă statutul de stat este distrusă.

Termenul "puteri publice" este un termen folosit în științele politice pentru a desemna ansamblul de puteri ale Statului, în special în dimensiunea sa coactivă, ca acele puteri cărora le corespunde utilizarea legitimă a violenței (în termenii lui Max Weber, monopolul violenței).

În sensul abstract al expresiei, prin termenul putere se înțelege facultatea de a comanda și de a fi ascultat, iar prin termenul public, activitatea Statului.

Puterea publică inseamna capacitatea pe care o are atribuita  (de catre popor) Statul, de a forța pe cineva să îndeplinească vreun determinat act.

Puterea publică este necesară pentru funcționarea grupurilor sociale care converg în vreun spațiu fizic oarecare. Se necesită o ordine și o stabilire de reguli care să permită coexistența umană, ceea ce se traduce prin exercitarea puterii.

În oricare societate, se formează grupuri care, într-un fel sau altul, creează un centru de putere care își radiază acțiunea în diverse direcții precum: religie, economie, cultură, inclusiv așa cum spune Bourdieu, societatea este o adevărată „constelație Statala”. în special în ce priveste dimensiunea sa coercitivă, precum aceea ca ii corespunde utilizarea legitimă a violenței (în termenii lui Max Weber, monopolul violenței).

Într-un sens material al expresiei, putere publică (deși este utilizată de obicei la plural: „puteri publice”) semnifică un ansamblu de organe și de instituții ale Statului.

Constituie o capacitate juridică legitimă deținută de cele trei puteri ale Statului de a exercita în mod eficient, prin coactivitate, acțiunile și sarcinile conferite acestora de Constituția (sau Legea fundamentală) respectivului Stat.

Puterea se naște ca o necesitate de a se asigura coexistența umană, prin urmare, dacă nu există ordine și autoritate, se distruge posibilitatea de a trăi împreună și de a interacționa într-o societate capabilă să atingă conditia de Stat.