Politica soferului profesionist

Avem doua tipuri de "soferi profesionisti": 1. soferul profesionist angajat (sau "in regim de dependență) 2. soferul profesionist independent (sau "in regim de autonomie") Oricare din cele doua situatii se numeste (in limbajul promovat de Directiva 2002/15 CE, "lucrator mobil" dar, .... fabricantii de confuzie lucreaza "la greu" In "realitatea" pe care "angajatorii" au cultivat-o lucrurile par incalcite rau dar, din punct de vedere juridic, se pot descalci foarte usor. Am folosit cuvantul "autonom" (care are o aceeasi forma si acelasi inteles si in engleza, franceza, germana, spaniola, italiana) pentru ca induce mai putina eroare. Problema (in principal), porneste (ca in orice alt al Vietii domeniu) de la "cuvant" (de la Gramatica).

"Lucratorul mobil", este bun in profesia pentru care s-a pregatit, are "cartea" necesara si suficienta profesiei alese (ca orice alt lucrator din oricare alt domeniu). "Dreptul" spune

ca "fiinta umana" este "fiinta sociala" si fiind asa, recomanda fiecaruia sa isi faca treaba pentru care este autorizat si nu sa isi faca dreptate care cum il taie capul.

Nu "lucratorul mobil" este acel autorizat al statului care trebuie sa impuna antreprenorului sa se comporte corect fata de lege ci, acel reprezentant al Societatii numit "Stat" are

autorizati ai lui care sunt platiti tocmai pentru asta.

Ceea ce poate face insa "lucratorul mobil" este sa isi inteleaga propriile-i drepturi, si sa isi orienteze cel mai important lucru de care dispune fiinta umana, "votul" in directii care

sa ii aduca cel putin 1 procent/beneficiu la investitia facuta.

Am sa ma axez in expunerea ce o fac aici, mai ales pe problemele "soferului profesionist angajat", pentru ca odata ce se regleaza zona asta devine posibila si auto-reglarea

celeilalte zone (cea care incepe cu "lucratorul mobil autonom" si urca pana la cele mai ample intreprinderi de transport)

Nu-mi fac iluzii ca imediat ce ar fi clarificata (din punct de vedere juridic, deci "teoretic") treaba o sa se si aplice in practica. Dar, cel puțin daca-i viol, viol sa-i zica, pentru ca altfel e

bataie de joc de doua ori, consecutiv.

Am conceput o "imagine" menita (in opinia mea) sa lamureasca cate "straturi izolatoare" izoleaza pe fiecare dintre "subiectele" luate in prezenta discutie.

Cercul exterior (albastru inchis reprezinta zona pe care o acopera "Dreptul civil".Cercul bleu reprezinta zona acoperita de "Codul muncii", cel galben reprezinta zona pe care in viata

subiectului in calcul o ocupa "Regulamentul General al Circulatiei", cel violet reprezinta zona acoperita de Regulamentul CE 561/ 2006 al Parlamentului European iar cercul rosu reprezinta zona acoperita (in interiorul "Codului muncii") de catre "contractul individual de munca".

Primul grup de cercuri concentrice reprezinta schematic situatia angajat standard (pieton), a omului care nu are nici in clin nici in maneca cu "condusul", al doilea grup de cercuri

concentrice reprezinta situatia angajat standard- posesor de vreun fel de "permis de conducere autovehicule" , al treilea reprezinta situatia "lucrator mobil autonom" iar

"grupul de cercuri concentrice 4" reprezinta schematic situatia "lucrator mobil angajat".

Dupa cum se vede si cu ochiul liber, situatia nu este uniforma dar ....precum vom vedea in continuare, aplicarea se face intr-o inechitabila uniformitate, aplicare care provoaca un

sens contrar spiritului a ceea ce cunoastem ca "saritura in inaltime", analogic a ceva care s-ar putea denumi "cine sare cel mai pe dedesubtul stachetei".

Este in logica lucrurilor (dar si in explicarea juridica) ca Regulamentul 561/2006 trebuie aplicat inauntrul "Codului muncii", care la randul sau trebuie aplicat in limitele conferite de

"Drept civil".

Inversand (asezand noi, in pozitie normala) "scara de valori" ne e simplu de inteles ca "puterile statului" au datoria sa apere in primul rand contribuabilul (persoana concreta) si mai

apoi interesul particular al unor persoane juridice (abstracte) care sunt "antreprenorii".

Delimitarea granitei dintre "viata civila" si "campul muncii" in cazul Transporturilor nu este "palpabila", nu este o "delimitare fizica" ci este o "delimitare mentala (virtuala)".

"Statul" (ca institutie democratica), este singura institutie autorizata sa utilizeze "forta coercitiva".

Daca statul asigura (asa cum declara) libertatea persoanei, apoi el trebuie sa fie acela care trebuie sa faca ca, timpul zilnic pe care persoana (oricare) nu-l datoreaza prin

contract "campului muncii" sa si-l petreaca .... eliberat de orice legatura cu acesta, la fel ca un lucrator in rafinarie (sau in uzina) care, cand si-a incheiat datoria contractuala

zilnica redevine eliberat de ale sale responsabilitati pana la noua reintrare in serviciu.

Pentru fiecare fiinta (nu doar umana) ziua se imparte in trei parti. O parte (ce nu are de ce sa nu fie "intangibila"), dedicata acelei deloc figurative "reincarcari a bateriei" (careia ii

spunem scurt "somn" o alta parte dedicata acestei adusa la civilitate "vanatoari" (dobandirii necesarului, de la .. "strict" in sus) careia ii spunem "munca" iar o a treia este (alaturi,

de "somn") o zona "proprietate privata" numita "timp personal", zona in care Societatea este datoare sa vegheze ca nimeni sa nu-si poate baga bocancii (bine ... perfectiunea nu

poate fi atinsa dar ... pasi inspre ea se pot face in fiecare clipa).

Societatea (nu doar cea romaneasca dar .. cu cea romaneasca la loc fruntas), a dormit in timp ce telefonul mobil (mai ales) a intrat in (acest) joc, si a lasat (ea, Societatea) pe

"antreprenor" sa se joace la butoanele noii "telecomenzi".

Unde e smecheria? Mai intai .... in Gramatica. Apoi, imediat mai apoi, in psihologie. Hai sa vedem intai cele doua scurte video ce urmeaza:

Din punct de vedere gramatical (bine amestecat cu psihologicul si cu juridicul) "angajatul" este un subiect ce inceteaza a fi "persoana" deodata cu pasirea in spatiul (de "timp" si

de "loc") rezervat de Dreptul civil , Codului Muncii, si devine "personaj" (un actor care are din partea Societatii permisiunea, licenta, de a juca un anumit rol).

In baza contractului individual de munca angajatorul cumpara "unitatea (asta) de timp" pe care Dreptul o limiteaza la un "calup" maxim pe care angajatorul si-o poate cumpara din

roata de "cascaval" ale celor 24 de ore ale zilei, cat poate detine maxim orice persoana.

Legislatia spaniola (am verificat compatibilitatile si nu am gasit diferente) este mult mai darnica si mult mai putin "alunecatoare" in asezarea in pagina asa ca eu am sa fac dese

referiri la ea iar tu, cititorule, verifici si tu cum iti sta in putere, atunci cand ai dubii.

Unul din principiile "Codului Muncii" se refera la "Principiul imposibilitatii persoanei, de a renunta la ale sale "drepturi". Deci, zice legea, ca daca este statuat ca timp maxim de

lucru "x" ore din maximumul de 24, persoana care "vinde" nu are de unde vinde mai mult.

Imposibilitand legea ... vanzarea, imposibiliteaza "nasterea" a ceva iar prin asta este imposibilitat "cumparatorul" sa cumpere ceva ce nu exista (nu are voie sa existe).

"Cumparatorul" poate forta gaina sa ii dea mai mult de un ou pe zi dar pentru asta ar trebui sa ia "na-na" de la lege atat de rau cam cat stim de prin povesti ca se intampla pe

timpul lui Vlad Tepes cand cineva isi insusea ceva care prin "Drept" nu ii apartinea.

Aceasta este calea de urmat, si pentru incetarea celeilalte forme de prostitutie (cea sexual-feminina). Dar, daca in alte domenii incape mai mult sau mai putin subiectivism, aici,

in domeniul asta monitorizat de "tahograf", daca ... politic, se vrea, nu exista "scapare".

In mod logic, componenta (subiectiva) politica nu avea ce cauta in campul regulat (deci, obiectiv) al "Codului Muncii" dar ... profitandu-se de inselatoarea intretaiere, interferenta,

impletire a "drumurilor" Dreptului civil cu ale "Codului Muncii" activitatea in transport, desi este o ramura industriala, desi este "proces tehnologic" nu se face prin "planificare" ci

prin "la noroc".

Din desenele si video-urile de pana aici, zic eu ca este mai usor de inteles diferenta dintre "autonom" si "angajat". ... va continua ...

( Va urma)