Paradoxul soferiei profesioniste
Paradoxul de care fac eu vorbire in cele ce urmeaza mi se pare a fi mult mai complicat decat toate paradoxurile de care am stire.
Eu "lucrez" cu spaniola si cu romana, fara a pretinde ca o cunosc bine pe vreuna din ele. Dar ma voi folosi (in ceea ce incerc sa exprim) de ajutorul amandorura, fiind eu in primul rand
sa pot exprima, sa pot da afara ceea ce simt, si mai apoi, sa fiu inteles de cineva, pentru ca odata expuse poate ca vreodata vor puutea fi intelese si de altcineva in afara de mine insumi,
dar pastrandu-le nespuse ... cum le-ar incerca intelege cineva?
Am si eu stiinta ca "entitatile fundamentale ale geometriei" sunt entitati (punctul, dreapta, planul) care nu se pot defini fara ca prin asta sa insemne ca nu sunt niste concepte carora sa
nu le cunoasca, persoanele, in general, intelesul.
Cam acelasi lucru se intampla si cu notiunea de "sofer". Toata lumea "stie" atat de bine ce inseamna incat ar fi de mirare sa gasesti pe cineva interesat sa-i fie definit acest concept.
Tot cam in aceeasi masura in care nimeni nu mai are nevoie (spre a sti "ce este") sa-i fie definit conceptul "pieton".
Hai sa incep de la aceea ca din anul 2002 (printr-o Directiva 15), consiliul Comunitatii Europene a "spart" (in vederea generalizarii implementarii tahografului) conceptul "sofer profesionist" in doua
"subconcepte" (aparent nediferite dar in fond extrem de diferite), denumite (in ceea ce priveste limba romana): "conducator independent" si "lucrator mobil".
Fiecare dintre aceste doua concepte sunt sinonime ale conceptului "post de munca" si nu al unei persoane anume.
Bineinteles ca (la fel ca in cazul oricarei meserii), se ataseaza (in cele mai dese randuri) numelui uneia sau alteia dintre persoane si numele activitatii pe care o desfasoara, precum spre exemplu: Marin frizerul, Gica strungarul, Ion tamplarul sau Costica soferul.
Din punct de vedere gramatical, avem de-a face cu "pronume personale", iar fiecaruia in parte i se adauga cate un "atribut".
Serveste "operatiei" noastre sa ne oprim opri asupra a doua (dintre aceste patru) exemple: "Gica strungarul" si "Costica soferul".
Desi "atributele" le poarta 24 din 24 in fapt "Gica " este in situatie efectiva de strungar doar in timpul in care deserveste strungul iar "Costica" este in situatie efectiva de sofer cata vreme
este "in serviciu".
Spre exemplu, daca beau cate o bere impreuna, in timp ce ii cheama "Gica strungarul" sau "Costica soferul" dar nu se petrece asta in timpul serviciului, inseamna ca atunci (la acel
moment) sensul acestor atribute sunt ..."la figurat" si nu "la propriu".
Acum.
Gica nu poate fi "strungar" la modul "propriu" decat acolo unde s-ar afla un "strung". La fel si in cazul lui Costica, nici el nu poate fi la modul efectiv in stuatie de "sofer" decat acolo
unde in acelasi timp exista si un autovehicol.
Dar in timp ce Gica nu-si poate lua locul de munca "la purtator", nu-si poate plimba locul de munca dupa el, Costica isi poate face din al sau loc de munca o a doua umbra.
(In timpul perioadei comuniste, intreprinderea de transport la care lucram isi deschidea portile (pentru iesirea autovehicolelor) la ora 7:00. Nu imi aduc aminte expres care era ora
maxima de "inchidere", dar in situatia in care vreunul dintre vehicole nu intra in curte inainte de "ora inchiderii" era o alarma intreaga.
Doar cativa "privilegiati" obtineau "parcare la domiciliu". De multe ori, era absurd sa treci cu autovehicolul pe langa poarta propriei case ca sa mergi sa-l garezi unde ii era locul iar
dupa aceea sa te intorci cu ce poti (atunci nu erau atatea autovehicule proprietate personala, ca azi) si ... mai ne mai asumam riscul sa "chiulim" de la a depozita autovehicolul pe locul care-i
era destinat (pentru orele cat nu lucra).
In cazul meu (cel putin) care locuiam intr-o localitate mai izolata, daca "scapam" autobuzul de 16:30 mai aveam unul la 20:00 sau varianta "5 km pe jos".
In multe randuri era dureros sa-ti treci pe la poarta cu "masina" sa vezi ca timpul nu-ti permite sa te incadrezi ca sa-ti "prinzi" autobuzul si ca, stiind bine ce te asteapta (mers pe jos,
frig, foame, iarna, vara, plouat, imbracat potrivit timpului sai brodit "ca nuca in perete", etc) dar, sefii de garaj erau destul de drastici si, ... trebuia sa te conformezi.
Spun asta incercand sa arat ca ... chiar noi, soferii, am tras inca de atunci spre a fi "liberi" dar iata ca a fost o libertate care ni s-a intors impotriva.
Imediat ce a aparut telefonul mobil, cei care aveau "painea si cutitul" au intors (pe dos) situatia.
Daca "inainte" veneau dupa noi pana acasa, cu turismele de serviciu ale intreprinderii, si ne obligau (pe drept) sa ducem "utilajul intreprinderii" la locul lui, iar mai apoi (pana la ziua de azi) daca vad autovehicolul pe locul lui e de rau, pentru ca asta inseamna ca ... nu produce.
Revenind la "oile" noastre.
Problema nu este atunci cand "Costica soferul" este "autonom" (conducator independent) si-si poarta "locul de munca" (cu toate ca si atunci, este problema) dupa el, pentru ca ii
apartine, este al lui, este "proprietate privata" (cu toate ca "proprietate privata" ii este (cui o are) omului si "pusca de vanatoare" si nu o poarta cu el in orice loc ci in "determinate locuri").
Problema este atunci cand Costica nu este "autonom" ci este ... "lucrator mobil" (adica, contractat de cineva sa ocupe postul de sofer o perioada determinata de timp dintr-o zi "de munca".
Cititorule al acestor randuri, daca tu vezi un caine, sau o pisica, cu o tinichea de coada, subintelegi ca tinicheaua nu s-a legat singura si nici nu si-a legat-o animalul in cauza ci, ori
este efect al unei accidentale cauze ori este un efect provocat de interventia unei maini de om (in general, se poate determina).
In cazul in care vezi un politist (imbracat in a sa uniforma) ca si-a legat de mana sa, cu catusa, un infractor imbracat in clasicul costum de ocnas, subantelegi ca politistul este cel care
a legat, nicidecum ca legatura s-ar fi produs de la sine sau ca si-a atasat din propria-i motivatie un politist de mana (dar si aici, in exemplul asta, doar daca cunosti bine situatia si nu
daca vezi spre exemplu ... o fotografie cu doi indivizi incatusati unul de altul, fara sa stii nimic despre ei nu ai cum sa intelegi nici cine (si nici ce) este "cauza" si nici care (sau daca)
este doar "efect". Nu ai putea intelege asa, fara date, cine pe cine a legat.
Asa se intampla si in situatia in care la volanul unui camion sau autobuz vezi o fiinta umana pe care personal nu o cunosti. Nu poti sti doar prin simpla vedere daca este acolo in
calitate de "autonom" (reprezentandu-se pe sine) sau "angajat" (reprezentand persoana care l-a contractat pentru asta). De acest "joc al aparentelor" patronii, lasati de lege la voia lor,
aplica o "lege a bunului plac"