Dizidența
Pastrez aici o "copie de securitate" a traducerii efectuate de mine din articolul spaniol "Disidencia".
Activismo / Disidentes
Referencias
Disidir, en el DRAE
Harper, Douglas. "dissident, en Online Etymology Dictionary, Consultado el 29 de marzo de 2009.
Dictionary.com.
Derecho a la resistencia
Resistencia al nazismo
Véase también
Mariana Nogales Molinari Conomisionada Disidente por El Partido del Pueblo Trabajador PPT de Puerto Rico
Xanana Gusmão (Timor Oriental)
Gregoris Lambrakis (Grecia)
Salih Mahmoud Mohammed Osman (Sudán)
Aung San Suu Kyi (Birmania)
Carlos Felipe Ximenes Belo (Timor Oriental)
Leyla Zana (Turquía)
De otros países
Larissa Arap
Aleksandr Litvinenko
Alexander Milinkevich (Bielorrusia)
Anna Politkóvskaya
Revolución y Estado Socialista (después del 1959)
Gustavo Arcos
Sebastián Arcos
Reinaldo Arenas
Reinaldo Escobar Sánchez
Oscar Elías Biscet
Francisco Chaviano
Damas de Blanco
Guillermo Fariñas
Dr Juan Antonio Blanco Gil
Oswaldo Payá Sardiñas
Raúl Rivero
Vladimiro Roca
Armando Valladares
De Rusia y Bielorrusia
Dictaduras de Machado y Batista
Ruben Martinez Villena
Julio Antonio Mella
Antonio Guiteras Holmes
Eduardo R. Chivas
Frank Pais
Jose A. Echeverria
Jesus Menéndez
Juan Marinello
Fidel Castro
Raul Castro
De Cuba
Hashem Aghajari (Irán)
Sa'ad Al-Faqih (Arabia Saudí)
Chahla Chafiq-Beski (Irán)
Akbar Ganji (Irán)
Faradsch Sarkuhi (Irán)
Zouhair Yahyaoui (Túnez)
De los países islámicos
Chen Guanngcheng
Chen Xiaoming
Fang Lizhi
Fu Xiancai
Hu Jia
Wei Jingsheng
Harry Wu
Ye Guozhu
Yu Dongyue
Zeng Jinyan
Zhang Xueliang
Madres de Tiananmen
Movimiento Democrático de China
De Sudáfrica bajo el apartheid
Nelson Mandela
Winnie Mandela
Desmond Tutu
De China
Tivadar Soros (Hungría)
Hungría
Georgi Markov (Bulgaria)
Polonia
Adam Michnik (Polonia)
Lech Wałęsa (Polonia)
Bulgaria
Carta 77 (Checoslovaquia)
Václav Havel (Checoslovaquia)
Jaroslav Seifert (Checoslovaquia)
Checoslovaquia
Rudolf Bahro (RDA)
Stefan Heym (RDA)
Reiner Kunze (RDA)
República Democrática Alemana
Anna Ajmátova (URSS)
Andréi Amalrik (URSS)
Vladímir Bukovski (URSS)
Pável Florenski (URSS)
Lev Kópelev (URSS)
Nadezhda Mandelshtam (URSS)
Ósip Mandelshtam (URSS)
Anatoli Pristavkin (URSS)
Andréi Dmítrievich Sájarov (URSS)
Aleksandr Solzhenitsyn (URSS)
Véase también: Anexo:Disidentes soviéticos
De los países del Bloque del Este
URSS
Disidentes famosos
Movimiento cristiano disidente antes y durante la Reforma Protestante.
La disidencia soviética
La disidencia china: Carta 08
La disidencia estadounidense: Macarthismo, Partido Pantera Negra, Programa de Contrainteligencia.
La disidencia cubana
La disidencia checoslovaca: Carta 77
Diversos movimientos disidentes
La disidencia es una actitud que no necesariamente está dirigida contra algo, sino que más bien implica un desacuerdo o una distancia tomada con un poder o una autoridad política. No entra forzosamente en conflicto directo, sino que se aleja, busca otras vías o espacios de legitimidad. De esta manera, el término «disidencia» se distingue de los términos «contestación» y «oposición», que indican una confrontación al interior mismo del sistema político en vigor.
Actitud
La disidencia caracteriza a una acción o a un estado. Por tanto, puede ser manifestada por actos, pero también puede ser igualmente un modo de vida o de pensamiento más interior que exterior. Las expresiones «vivir en disidencia» o «entrar a disidencia» remiten a una filosofía de vida, a un compromiso total de un individuo o de un grupo que asume todas las consecuencias materiales y espirituales de sus elecciones.
En algunos casos, el "disidente" era anteriormente un partidario del régimen que pasa a criticar. Al utilizarse este término de manera colectiva, incluye al conjunto de personas disidentes con una sociedad determinada o alguno de sus ámbitos, aunque no lo hagan necesariamente desde el mismo punto de vista y por tanto no constituyan una fuerza homogénea.
El término fue usado por primera vez desde un punto de vista político en el periodo de entreguerras, con el ascenso de los sistemas totalitarios fascista y estalinista. Especialmente se aplicó a las purgas de la Unión Soviética a partir de los años treinta y (después de la Segunda Guerra Mundial) a las llamadas democracias populares de Europa del Este. Sin necesidad de limitarse al comunismo soviético, el término se aplica para designar a los opositores de una ideología dominante; calificando de "disidentes" a los que contestan de manera más o menos radical al sistema político de su país. La denominación se justifica especialmente si, por motivos de conciencia, asumiendo desventajas o incluso persecución, esos "disidentes" discrepan dentro de países dominados por regímenes totalitarios, dictatoriales u opresores o que no permiten la expresión libre de tal oposición o la denuncia de situaciones injustas (discriminación, opresión de minorías, etc.) Incluso en países democráticos ha habido "disidentes" que han sufrido la pérdida de su puesto profesional como consecuencia de sus ideas políticas (por ejemplo, la aplicación del macarthismo en los años cuarenta y cincuenta en Estados Unidos). En los casos más graves, afrontan la cárcel, la tortura, el internamiento en unidades psiquiátricas, o incluso la ejecución judicial o extrajudicial. La represión masiva lleva al mantenimiento de campos de concentración o de trabajo (la reeducación maoísta, el Gulag soviético -Aleksandr Solzhenitsyn-). En otros casos, los disidentes afrontan el exilio (impuesto o voluntario, a veces clandestinamente, pues la emigración se prohíbe -muro de Berlín-).
El término « disidente » se utilizó inicialmente para referirse a quien se desmarcaba de una doctrina religiosa o de un dogma, antes de ser aplicado al campo político e ideológico. En Inglaterra, desde el siglo XVI, dissenter ("disidente") designa a los protestantes, que no admiten la religión oficial (anglicanismo).
Evolución histórica del uso del término "disidente"
La palabra di-sedeo se compone del prefijo de origen griego Di y del verbo latino Sedeo. Di, del griego Dyoo (dos), prefijo de duplicación que implica separación o dualidad y por esto evoca una potencial o eventual contrariedad. Sedeo (sedeô, ês, êre, sêdî, sessum) significa permanecer. Permanecer, del latín maneo, del griego menoo (residir), del sánscrito manas, recuerdo de man (pensar). De aquí se aplica a la acepción como pensamiento diferente. Con esta última acepción, el término, es en la actualidad (edad contemporánea) utilizado con amplitud e intensidad genérica en el ámbito específico de la política y de otras actividades relacionadas o derivadas.
Etimología
Disidencia se deriva de Disidir, del latín "di-sedeo", cuya etimología literal compuesta significa "separar, no permanecer". Por diversas metonimias su significado se extiende a las sinonimias de no desear, "estar o pertenecer a un mismo grupo o criterio", fig. "no sentarse juntos", "no poder armonizarse", etc.
Según el DRAE:
"disidir" (Del lat. dissidēre) significa «separarse de la común doctrina, creencia o conducta» y "disidencia" (Del lat. dissidentĭa) «f. Acción y efecto de disidir» o «f. Grave desacuerdo de opiniones».
Disidencia (Del lat. dissidentĭa) se entiende como la expresión formal de un desacuerdo parcial o total respecto de otros criterios individuales o colectivos, con connotación auto excluyente, en ocasiones, con el orden establecido en la sociedad o en alguno de sus ámbitos derivados. Así en sociología, la disidencia equivaldría a la auto exclusión de la pertenencia a un grupo, tales como una comunidad o una institución de la cual se es o se fue miembro voluntaria o involuntariamente. No obstante, la parte y el todo, la disidencia también puede ser dirigida hacia un solo pensamiento, actos o actividades concretas e incluso creencias.
Disidența (De la lat. dissidentĭa) este înțeleasă ca expresie formală a unui dezacord (parțial sau total) față de alte criterii (individuale sau colective), cu conotație auto-excludentă, uneori, față de ordinea stabilită în societate sau în oricare din domeniile derivate. Astfel, in sociologie, disidența se prezumă a fi echivalentă cu auto-excluderea din calitatea de membru al unui grup (cum ar fi o comunitate sau o instituție) căreia respectiva persoană i-a fost (voluntar sau involuntar), membru . Fără indoială (pe părti sau pe întreg), disidența poate fi axată, de asemenea, pe o anumită gândire, pe anumite acte sau activități concrete, inclusiv pe credințe (convingeri).
Conform Dicționarului Limbii Spaniole:
„"disidență" (Del lat. dissidēre) semnifică «a se separa de la o comună doctrină, credintă o conduită» si "disidență" (Del lat. dissidentĭa) «f. Actiunea sau efectul de a fi in disidență» sau «f. Grav dezacord de opinii».”
Etimología
Disidența, derivă din Disidir (din latinescul "di-sedeo"), a cărui etimologie literal-compusă înseamnă "a separa, a nu rămâne". Pentru diverse metonimii sensul său se extinde la sinonimiile de a nu dori, "a fi sau a aparține aceluiași grup sau aceluiasi criteriu", fig. "a nu sta împreună", "a nu se putea armoniza", etc
Termenul di-sedeo este compus din prefixul de origine greacă, Di, și verbul latin Sedeo. Di, din greacă Dyoo (două), prefix al dublării care implică separarea sau dualitatea iar aceasta evocă o potențială sau eventuală contrarietate/contradicție. Sedeo (sedeô, ês, êre, sêdî, sessum) înseamnă permanență, rămânere. A rămâne, din latinescul maneo, din grecescul menoo (a rezida), din sanscritul manas, rememorare a conceptului man (a gândi). De aici se aplică acceptiei de gândire diferită. Cu aceasta ultimă accepțiune, termenul este, in actualitate (in contemporaneitate) folosit cu amplitudine și cu intensitate generică în domeniul specific politicii și in alte activități relationate sau derivate.
Evoluția istorică a utilizării termenului "disident"
Termenul "disident" s-a utilizat inițial pentru a se face referire la cineva care se demarcă de o doctrină religioasă sau de o dogmă, mai înainte de a se fi aplicat in domeniul politic și ideologic. În Anglia, încă din secolul al XVI-lea, termenul dissenter ("disident") desemna protestanții, care nu acceptau religia oficială (anglicanismul).
Termenul a fost folosit pentru prima dată din punct de vedere politic în perioada dintre cele două războaie mondiale, odată cu ascensiunea sistemelor totalitare, fasciste și staliniste. S-a aplicat mai ales pe timpul epurărilor din Uniunea Sovietică din anii treizeci, și (după cel de-al Doilea Război Mondial) a denumitelor democrații populare din Europa de Est. Fără a a fi limitat doar la Comunismul sovietic, termenul este aplicat si pentru a desemna opozitori ai vreunei ideologii dominante; calificând drept "disidente" persoanele care contestă (mai mult sau mai puțin radical) sistemul politic din țara căreia ii sunt cetățeni. Denumirea este justificată mai ales dacă, din motive de conștiință, asumându-si tot soiul de dezavantaje, si chiar persecuție, acești "disidenți" se află in discrepanță cu majoritatea în țările dominate de regimuri totalitare, dictatoriale sau opresive, sau care nu permit libera exprimare a acestor opozitori sau nu permit denunțarea de situații injuste (discriminare, opresiune a minorităților, etc), Chiar și în țările democratice au fost "disidenți" care au suferit pierderea postului lor profesional, ca o consecință a ideilor lor politice (de exemplu, aplicarea mecarthismului în anii 1940 - 1950 în Statele Unite ale Americii). În cazurile cele mai grave, disidentul infruntă închisoarea, tortura, internarea în unități de psihiatrie, sau chiar executarea judiciară sau extrajudiciară. Represiunile masive conduc la apariția de lagăre de concentrare sau de lagare de muncă (al celor de reeducare de tip maoist, al celor de tipul Gulagului sovietic - Aleksandr Soljenițîn-). În alte cazuri, disidenții se confruntă cu exilul (cel impus sau cel voluntar, în multe randuri clandestin, pentru că emigrarea este interzisă - vezi -zidul Berlinului-).
În unele cazuri, "disidentul" era, la un moment anterior, un susținător al regimului caruia ii aduce mai apoi critici. Atunci când este utilizat acest termen in manieră colectivă, asta include intregul ansamblu de persoane disidente față o anumită societate sau anumite aspecte ale domeniilor sale, chiar dacă nu neapărat din același punct de vedere și, prin urmare, nu constituie o forță uniformă.
Atitudinea
Disidența /dezacordul caracterizează o acțiune sau o stare. Prin urmare, se poate manifesta prin acte (acțiuni), dar poate fi, de asemenea, un mod de viață sau un mod de gândire, care poate fi mai interiorizat decât exteriorizat. Expresiile "a trăi în disidență" sau "a intra în disidență" se referă la o filozofie de viață, la un angajament total a unui individ sau a unui grup, care își asumă toate consecințele materiale și spirituale ale alegerii sale.
Dizidența este o atitudine care nu neapărat se află îndreptată împotriva a ceva, ci mai degrabă presupune un dezacord sau o distanțare față de o putere publică sau față de o autoritate politică. Nu intră neapărat în conflict direct, dar se distanțează, caută alte căi sau alte spații de legitimitate. În acest fel, termenul de "disidență" este diferită de termeni precum "contestație" și/sau "opoziție", termeni care indică o confruntare directă în chiar interiorul sistemului politic atunci în vigoare.
Diverse mișcări disidente
Mișcarea crestină disidentă înainte și în timpul Reformei Protestante.
Disidența sovietică
Disidența chineză: Carta 08
Disidența în SUA: Macarthismo, Partidul Pantera Neagră, Programa de Contrainformații.
Disidența cubaneză
Disidența cehoslovacă: Carta 77
Disidenți celebri
Din țările din Blocul de Est
URSS
Vezi si: Anexa: Dizidenți sovietici
Anna Ajmátova (URSS)
Andréi Amalrik (URSS)
Vladímir Bukovski (URSS)
Pável Florenski (URSS)
Lev Kópelev (URSS)
Nadezhda Mandelshtam (URSS)
Ósip Mandelshtam (URSS)
Anatoli Pristavkin (URSS)
Andréi Dmítrievich Sájarov (URSS)
Aleksandr Solzhenitsyn (URSS)
Republica Democrată Germană
Rudolf Bahro (RDA)
Stefan Heym (RDA)
Reiner Kunze (RDA)
Cehoslovacia
Carta 77 (Cehoslovacia)
Václav Havel (Cehoslovacia)
Jaroslav Seifert (Cehoslovacia)
Bulgaria
Georgi Markov (Bulgaria)
Polonia
Adam Michnik (Polonia)
Lech Wałęsa (Polonia)
Ungaría
Tivadar Soros (Ungaría)
Din China
Chen Guanngcheng
Chen Xiaoming
Fang Lizhi
Fu Xiancai
Hu Jia
Wei Jingsheng
Harry Wu
Ye Guozhu
Yu Dongyue
Zeng Jinyan
Zhang Xueliang
Madres de Tiananmen
Mișcarea Democratică Chineză
Din Africa de sud, sub apartheid
Nelson Mandela
Winnie Mandela
Desmond Tutu
Din țările islamice
Hashem Aghajari (Iran)
Sa'ad Al-Faqih (Arabia Saudítă)
Chahla Chafiq-Beski (Iran)
Akbar Ganji (Iran)
Faradsch Sarkuhi (Iran)
Zouhair Yahyaoui (Tunisia)
Din Cuba
Dictaduras de Machado y Batista
Ruben Martinez Villena
Julio Antonio Mella
Antonio Guiteras Holmes
Eduardo R. Chivas
Frank Pais
Jose A. Echeverria
Jesus Menéndez
Juan Marinello
Fidel Castro
Raul Castro
Revoluția și Statul Socialist (după 1959)
Gustavo Arcos
Sebastián Arcos
Reinaldo Arenas
Reinaldo Escobar Sánchez
Oscar Elías Biscet
Francisco Chaviano
Damas de Blanco
Guillermo Fariñas
Dr Juan Antonio Blanco Gil
Oswaldo Payá Sardiñas
Raúl Rivero
Vladimiro Roca
Armando Valladares
Din Rusia și Belarus
Larissa Arap
Aleksandr Litvinenko
Alexander Milinkevich (Belarus)
Anna Politkóvskaya
Din alte țări
Xanana Gusmão (Timorul de Est)
Gregoris Lambrakis (Grecia)
Salih Mahmoud Mohammed Osman (Sudan)
Aung San Suu Kyi (Myanmar)
Carlos Felipe Ximenes Belo (Timorul de Est)
Leyla Zana (Turcía)
Vezi și,
Dreptul la rezistență
Rezistența la nazism
Referințe
Disidir, en el DRAE
Harper, Douglas. "dissident, en Online Etymology Dictionary, Consultado el 29 de marzo de 2009.
Dictionary.com.
Activism / Disidență
Disidența (De la lat. dissidentĭa) este înțeleasă ca expresie formală a unui dezacord (parțial sau total) față de alte criterii (individuale sau colective), cu conotație auto-excludentă, uneori, față de ordinea stabilită în societate sau în oricare din domeniile derivate. Astfel, in sociologie, disidența se prezumă a fi echivalentă cu auto-excluderea din calitatea de membru al unui grup (cum ar fi o comunitate sau o instituție) căreia respectiva persoană i-a fost (voluntar sau involuntar), membru. Fără indoială (pe părti sau pe întreg), disidența poate fi axată, de asemenea, pe o anumită gândire, pe anumite acte sau activități concrete, inclusiv pe credințe (convingeri).
Conform Dicționarului Limbii Spaniole:
„"disidență" (Del lat. dissidēre) semnifică «a se separa de la o comună doctrină, credintă o conduită» si "disidență" (Del lat. dissidentĭa) «f. Actiunea sau efectul de a fi in disidență» sau «f. Grav dezacord de opinii».”
Etimología
Disidența, derivă din Disidir (din latinescul "di-sedeo"), a cărui etimologie literal-compusă înseamnă "a separa, a nu rămâne". Pentru diverse metonimii sensul său se extinde la sinonimiile de a nu dori, "a fi sau a aparține aceluiași grup sau aceluiasi criteriu", fig. "a nu sta împreună", "a nu se putea armoniza", etc
Termenul di-sedeo este compus din prefixul de origine greacă, Di, și verbul latin Sedeo. Di, din greacă Dyoo (două), prefix al dublării care implică separarea sau dualitatea iar aceasta evocă o potențială sau eventuală contrarietate/contradicție. Sedeo (sedeô, ês, êre, sêdî, sessum) înseamnă permanență, rămânere. A rămâne, din latinescul maneo, din grecescul menoo (a rezida), din sanscritul manas, rememorare a conceptului man (a gândi). De aici se aplică acceptiei de gândire diferită. Cu aceasta ultimă accepțiune, termenul este, in actualitate (in contemporaneitate) folosit cu amplitudine și cu intensitate generică în domeniul specific politicii și in alte activități relationate sau derivate.
Evoluția istorică a utilizării termenului "disident"
Termenul "disident" s-a utilizat inițial pentru a se face referire la cineva care se demarcă de o doctrină religioasă sau de o dogmă, mai înainte de a se fi aplicat in domeniul politic și ideologic. În Anglia, încă din secolul al XVI-lea, termenul dissenter ("disident") desemna protestanții, care nu acceptau religia oficială (anglicanismul).
Termenul a fost folosit pentru prima dată din punct de vedere politic în perioada dintre cele două războaie mondiale, odată cu ascensiunea sistemelor totalitare, fasciste și staliniste. S-a aplicat mai ales pe timpul epurărilor din Uniunea Sovietică din anii treizeci, și (după cel de-al Doilea Război Mondial) a denumitelor democrații populare din Europa de Est. Fără a a fi limitat doar la Comunismul sovietic, termenul este aplicat si pentru a desemna opozitori ai vreunei ideologii dominante; calificând drept "disidente" persoanele care contestă (mai mult sau mai puțin radical) sistemul politic din țara căreia ii sunt cetățeni. Denumirea este justificată mai ales dacă, din motive de conștiință, asumându-si tot soiul de dezavantaje, si chiar persecuție, acești "disidenți" se află in discrepanță cu majoritatea în țările dominate de regimuri totalitare, dictatoriale sau opresive, sau care nu permit libera exprimare a acestor opozitori sau nu permit denunțarea de situații injuste (discriminare, opresiune a minorităților, etc), Chiar și în țările democratice au fost "disidenți" care au suferit pierderea postului lor profesional, ca o consecință a ideilor lor politice (de exemplu, aplicarea mecarthismului în anii 1940 - 1950 în Statele Unite ale Americii). În cazurile cele mai grave, disidentul infruntă închisoarea, tortura, internarea în unități de psihiatrie, sau chiar executarea judiciară sau extrajudiciară. Represiunile masive conduc la apariția de lagăre de concentrare sau de lagare de muncă (al celor de reeducare de tip maoist, al celor de tipul Gulagului sovietic - Aleksandr Soljenițîn-). În alte cazuri, disidenții se confruntă cu exilul (cel impus sau cel voluntar, în multe randuri clandestin, pentru că emigrarea este interzisă - vezi -zidul Berlinului-).
În unele cazuri, "disidentul" era, la un moment anterior, un susținător al regimului caruia ii aduce mai apoi critici. Atunci când este utilizat acest termen in manieră colectivă, asta include intregul ansamblu de persoane disidente față o anumită societate sau anumite aspecte ale domeniilor sale, chiar dacă nu neapărat din același punct de vedere și, prin urmare, nu constituie o forță uniformă.
Atitudinea
Disidența /dezacordul caracterizează o acțiune sau o stare. Prin urmare, se poate manifesta prin acte (acțiuni), dar poate fi, de asemenea, un mod de viață sau un mod de gândire, care poate fi mai interiorizat decât exteriorizat. Expresiile "a trăi în disidență" sau "a intra în disidență" se referă la o filozofie de viață, la un angajament total a unui individ sau a unui grup, care își asumă toate consecințele materiale și spirituale ale alegerii sale.
Dizidența este o atitudine care nu neapărat se află îndreptată împotriva a ceva, ci mai degrabă presupune un dezacord sau o distanțare față de o putere publică sau față de o autoritate politică. Nu intră neapărat în conflict direct, dar se distanțează, caută alte căi sau alte spații de legitimitate. În acest fel, termenul de "disidență" este diferită de termeni precum "contestație" și/sau "opoziție", termeni care indică o confruntare directă în chiar interiorul sistemului politic atunci în vigoare.
Diverse mișcări disidente
Mișcarea crestină disidentă înainte și în timpul Reformei Protestante.
Disidența sovietică
Disidența chineză: Carta 08
Disidența în SUA: Macarthismo, Partidul Pantera Neagră, Programa de Contrainformații.
Disidența cubaneză
Disidența cehoslovacă: Carta 77
Disidenți celebri
Din țările din Blocul de Est
URSS
Vezi si: Anexa: Dizidenți sovietici
Anna Ajmátova (URSS)
Andréi Amalrik (URSS)
Vladímir Bukovski (URSS)
Pável Florenski (URSS)
Lev Kópelev (URSS)
Nadezhda Mandelshtam (URSS)
Ósip Mandelshtam (URSS)
Anatoli Pristavkin (URSS)
Andréi Dmítrievich Sájarov (URSS)
Aleksandr Solzhenitsyn (URSS)
Republica Democrată Germană
Rudolf Bahro (RDA)
Stefan Heym (RDA)
Reiner Kunze (RDA)
Cehoslovacia
Carta 77 (Cehoslovacia)
Václav Havel (Cehoslovacia)
Jaroslav Seifert (Cehoslovacia)
Bulgaria
Georgi Markov (Bulgaria)
Polonia
Adam Michnik (Polonia)
Lech Wałęsa (Polonia)
Ungaría
Tivadar Soros (Ungaría)
Din China
Chen Guanngcheng
Chen Xiaoming
Fang Lizhi
Fu Xiancai
Hu Jia
Wei Jingsheng
Harry Wu
Ye Guozhu
Yu Dongyue
Zeng Jinyan
Zhang Xueliang
Madres de Tiananmen
Mișcarea Democratică Chineză
Din Africa de sud, sub apartheid
Nelson Mandela
Winnie Mandela
Desmond Tutu
Din țările islamice
Hashem Aghajari (Iran)
Sa'ad Al-Faqih (Arabia Saudítă)
Chahla Chafiq-Beski (Iran)
Akbar Ganji (Iran)
Faradsch Sarkuhi (Iran)
Zouhair Yahyaoui (Tunisia)
Din Cuba
Dictaduras de Machado y Batista
Ruben Martinez Villena
Julio Antonio Mella
Antonio Guiteras Holmes
Eduardo R. Chivas
Frank Pais
Jose A. Echeverria
Jesus Menéndez
Juan Marinello
Fidel Castro
Raul Castro
Revoluția și Statul Socialist (după 1959)
Gustavo Arcos
Sebastián Arcos
Reinaldo Arenas
Reinaldo Escobar Sánchez
Oscar Elías Biscet
Francisco Chaviano
Damas de Blanco
Guillermo Fariñas
Dr Juan Antonio Blanco Gil
Oswaldo Payá Sardiñas
Raúl Rivero
Vladimiro Roca
Armando Valladares
Din Rusia și Belarus
Larissa Arap
Aleksandr Litvinenko
Alexander Milinkevich (Belarus)
Anna Politkóvskaya
Din alte țări
Xanana Gusmão (Timorul de Est)
Gregoris Lambrakis (Grecia)
Salih Mahmoud Mohammed Osman (Sudan)
Aung San Suu Kyi (Myanmar)
Carlos Felipe Ximenes Belo (Timorul de Est)
Leyla Zana (Turcía)
Vezi și,
Dreptul la rezistență
Rezistența la nazism
Referințe
Disidir, en el DRAE
Harper, Douglas. "dissident, en Online Etymology Dictionary, Consultado el 29 de marzo de 2009.
Dictionary.com.
Activism / Disidență