The article previously processed by Ayord: Necesități umane fundamentale / Necesidades humanas fundamentales.
The following article processed by Ayord: Istoria Internetului / Historia del Internet.
Igualdad humana - Wikipedia en español > 01:49 16 nov 2023 Danielyepezgarces discusión contribs. m 20.163 bytes
Human equality - English Wikipedia. > 0.
Человеческое равенство - Русская Википедия. > 0.
Egalitatea umană - Wikipedia în limba română. > 0.
Page start up on 21.11.2023_12.33 (UTC+1 / Paterna, Valencia, España). 18ºC, Humedad 35%, Viento 19 km/h 39°30'24.1"N 0°26'40.3"W
Section I
Igualdad humana es la creencia en que los seres humanos comparten la misma dignidad.1 Una de sus expresiones clásicas es que "nacen iguales".2 La desigualdad humana es la creencia opuesta, que justifica los distintos tipos de dominación, opresión y discriminación.3
El concepto de igualdad humana no se aplica a los aspectos antropológicos físicos (el grado de las diferencias entre individuos y grupos humanos o el origen único de la especie humana -monogenismo- son objeto de otros debates científicos)4 sino a los aspectos filosóficos o éticos que pueden aplicarse en ámbitos políticos, sociales y económicos como igualdad política, igualdad social o igualdad económica.5
De la aplicación del concepto de igualdad humana en estos ámbitos pueden o no seguirse múltiples manifestaciones de la igualdad que afectan no solo a los seres humanos como individuos, sino a las diferentes formas en las que estos se agrupan e identifican: la igualdad de derechos (igualdad ante la ley, abolición de los privilegios), la igualdad de oportunidades, la igualdad de clases, la igualdad de condiciones,6 la igualdad de sexos (feminismo) y géneros, la igualdad de los pueblos, naciones o Estados en las relaciones internacionales (multilateralismo, seguridad colectiva, principios de las Naciones Unidas),7 la igualdad de los territorios dentro del mismo Estado (descentralización, organización territorial del Estado) o en cualquier escala espacial,8 la igualdad de las culturas (relativismo cultural, multiculturalismo), la igualdad de las religiones (tolerancia religiosa, indiferentismo), etc.
Tratamiento de texto aplicado por el admin / Tratamentul de text aplicat de admin
Column A.
Original text.
Igualdad humana es la creencia en que los seres humanos comparten la misma dignidad.1 Una de sus expresiones clásicas es que "nacen iguales".2 La desigualdad humana es la creencia opuesta, que justifica los distintos tipos de dominación, opresión y discriminación.3
El concepto de igualdad humana no se aplica a los aspectos antropológicos físicos (el grado de las diferencias entre individuos y grupos humanos o el origen único de la especie humana -monogenismo- son objeto de otros debates científicos)4 sino a los aspectos filosóficos o éticos que pueden aplicarse en ámbitos políticos, sociales y económicos como igualdad política, igualdad social o igualdad económica.5
De la aplicación del concepto de igualdad humana en estos ámbitos pueden o no seguirse múltiples manifestaciones de la igualdad que afectan no solo a los seres humanos como individuos, sino a las diferentes formas en las que estos se agrupan e identifican: la igualdad de derechos (igualdad ante la ley, abolición de los privilegios), la igualdad de oportunidades, la igualdad de clases, la igualdad de condiciones,6 la igualdad de sexos (feminismo) y géneros, la igualdad de los pueblos, naciones o Estados en las relaciones internacionales (multilateralismo, seguridad colectiva, principios de las Naciones Unidas),7 la igualdad de los territorios dentro del mismo Estado (descentralización, organización territorial del Estado) o en cualquier escala espacial,8 la igualdad de las culturas (relativismo cultural, multiculturalismo), la igualdad de las religiones (tolerancia religiosa, indiferentismo), etc.
(1583 de bytes))
Column B.
Machine translation.
Egalitatea umană este credința că ființele umane împărtășesc aceeași demnitate. Una dintre expresiile sale clasice este că „se nasc egali”. Inegalitatea umană este credința opusă, care justifică diferite tipuri de dominație, oprimare și discriminare.
Conceptul de egalitate umană nu se aplică aspectelor antropologice fizice (gradul diferențelor dintre indivizi și grupuri umane sau originea unică a speciei umane - monogenismul - fac obiectul altor dezbateri științifice) ci aspectelor filozofice sau etice.care poate să fie aplicate în domenii politice, sociale și economice, cum ar fi egalitatea politică, egalitatea socială sau egalitatea economică.
Din aplicarea conceptului de egalitate umană în aceste domenii pot apărea sau nu multiple manifestări ale egalității care afectează nu numai ființele umane ca indivizi, ci și diferitele moduri în care acestea sunt grupate și identificate: drepturi egale (egalitatea în fața legea, abolirea privilegiilor), egalitatea de șanse, egalitatea de clase, egalitatea de condiții, egalitatea de sexe (feminism) și de gen, egalitatea popoarelor, națiunilor sau statelor în relațiile internaționale (multilateralism, securitate colectivă, principii ale Națiunilor Unite) , egalitatea teritoriilor în cadrul aceluiași stat (descentralizare, organizarea teritorială a statului) sau la orice scară spațială, egalitatea culturilor (relativism cultural, multiculturalism), egalitatea religiilor (toleranță religioasă, indiferentism), etc. 1583 de octeți
Column Z.
Ayord translation.
Conceptul "Egalitatea umană" reprezintă credința că ființele umane împărtășesc aceeași demnitate. Una dintre clasicele sale expresii este că „se nasc egale”. Inegalitatea umană este credința opusă, care justifică diferite tipuri de dominație, oprimare și discriminare.
Conceptul de egalitate umană nu se aplică aspectelor antropologice fizice (gradul diferențelor dintre indivizi și grupuri umane sau originea unică a speciei umane - monogenismul - fac obiectul altor dezbateri științifice) ci aspectelor filozofice sau etice care pot să fie aplicate în domenii politice, sociale și economice, cum ar fi egalitatea politică, egalitatea socială sau egalitatea economică.
Din aplicarea conceptului de egalitate umană în aceste domenii pot apărea sau nu multiple manifestări ale egalității care afectează nu numai ființele umane ca indivizi, ci și diferitele moduri în care acestea sunt grupate și identificate: egalitatea de drepturi (egalitatea în fața legii, abolirea privilegiilor), egalitatea de șanse/oportunitati, egalitatea de clase, egalitatea condițiilor, egalitatea de sexe (feminism) și egalitatea de gen, egalitatea popoarelor, națiunilor sau statelor în relațiile internaționale (multilateralism, securitate colectivă, principii ale Națiunilor Unite) , egalitatea teritoriilor în cadrul aceluiași stat (descentralizare, organizarea teritorială a Statului) sau la orice scară spațială, egalitatea culturilor (relativism cultural, multiculturalism), egalitatea religiilor (toleranță religioasă, indiferentism), etc.
Index
1 Egalitatea, echitatea și justiția
2 Posturi intelectuale
3 Legislație
4 Egalitatea dintre oameni și alte ființe simțitoare
5 Note
6 Vezi de asemenea
Index
1 Egalitatea, echitatea și justiția
2 Posturi (Poziții) intelectuale
3 Legislație
4 Egalitatea dintre oameni și alte ființe simțitoare
5 Note
6 Vezi de asemenea
Section II
Otro planteamiento es el que pretende no la igualdad sino la equidad, que busca compensar las desigualdades existentes mediante acciones de discriminación positiva que no tratan por igual a todos, sino que tratan "de forma diferente a los que son diferentes"9 en lo que se denomina "regla de justicia".10
Tratamiento de texto aplicado por el admin / Tratamentul de text aplicat de admin
Otro planteamiento es el que pretende no la igualdad sino la equidad, que busca compensar las desigualdades existentes mediante acciones de discriminación positiva que no tratan por igual a todos, sino que tratan "de forma diferente a los que son diferentes"9 en lo que se denomina "regla de justicia".10
(331 bytes)
Egalitate, echitate și dreptateț
O altă abordare este cea care nu urmărește egalitatea, ci echitatea, care urmărește să compenseze inegalitățile existente prin acțiuni de discriminare pozitivă care nu îi tratează pe toată lumea în mod egal, ci mai degrabă îi tratează „altfel pe cei care sunt diferiți” în ceea ce se numește „regula justiției”. ."
Egalitate, echitate și justiție/dreptate
O altă abordare este cea care pretinde nu egalitatea ci echitatea, care urmărește să compenseze inegalitățile existente prin acțiuni de discriminare pozitivă care nu tratează pe toată lumea în mod egal, ci mai degrabă îi tratează „diferit pe cei care sunt diferiți” în ceea ce se numește „regula justiției”.
Section III
La condición de servidumbre natural, que justificaría la esclavitud, se argumentó en la filosofía griega (Aristóteles) y, de una manera más mediada por el cristianismo, en la medieval (Tomás de Aquino).11
El que por una ley natural no se pertenece a sí mismo, sino que, no obstante ser hombre, pertenece a otro, es naturalmente esclavo. Es hombre de otro el que en tanto que hombre se convierte en una propiedad, y como propiedad es un instrumento de uso y completamente individual. Es preciso ver ahora si hay hombres que sean tales por naturaleza o si no existen, y si, sea de esto lo que quiera, es justo y útil el ser esclavo, o bien si toda esclavitud es un hecho contrario a la naturaleza. La razón y los hechos pueden resolver fácilmente estas cuestiones. La autoridad y la obediencia no son sólo cosas necesarias, sino que son eminentemente útiles. Algunos seres, desde el momento en que nacen, están destinados, unos a obedecer, otros a mandar; aunque en grados muy diversos en ambos casos. La autoridad se enaltece y se mejora tanto cuanto lo hacen los seres que la ejercen o a quienes ella rige. La autoridad vale más en los hombres que en los animales, porque la perfección de la obra está siempre en razón directa de la perfección de los obreros, y una obra se realiza donde quiera que se hallan la autoridad y la obediencia. Estos dos elementos, la obediencia y la autoridad, se encuentran en todo conjunto formado de muchas cosas, que conspiren a un resultado común, aunque por otra parte estén separadas o juntas. Esta es una condición que la naturaleza impone a todos los seres animados...
Tratamiento de texto aplicado por el admin / Tratamentul de text aplicat de admin
La condición de servidumbre natural, que justificaría la esclavitud, se argumentó en la filosofía griega (Aristóteles) y, de una manera más mediada por el cristianismo, en la medieval (Tomás de Aquino).
El que por una ley natural no se pertenece a sí mismo, sino que, no obstante ser hombre, pertenece a otro, es naturalmente esclavo. Es hombre de otro el que en tanto que hombre se convierte en una propiedad, y como propiedad es un instrumento de uso y completamente individual. Es preciso ver ahora si hay hombres que sean tales por naturaleza o si no existen, y si, sea de esto lo que quiera, es justo y útil el ser esclavo, o bien si toda esclavitud es un hecho contrario a la naturaleza. La razón y los hechos pueden resolver fácilmente estas cuestiones. La autoridad y la obediencia no son sólo cosas necesarias, sino que son eminentemente útiles. Algunos seres, desde el momento en que nacen, están destinados, unos a obedecer, otros a mandar; aunque en grados muy diversos en ambos casos. La autoridad se enaltece y se mejora tanto cuanto lo hacen los seres que la ejercen o a quienes ella rige. La autoridad vale más en los hombres que en los animales, porque la perfección de la obra está siempre en razón directa de la perfección de los obreros, y una obra se realiza donde quiera que se hallan la autoridad y la obediencia. Estos dos elementos, la obediencia y la autoridad, se encuentran en todo conjunto formado de muchas cosas, que conspiren a un resultado común, aunque por otra parte estén separadas o juntas. Esta es una condición que la naturaleza impone a todos los seres animados...
Aristóteles, Política, libro primero, capítulo II.
(1.683 bytes)
posturi intelectuale
Condiția servituții naturale, care ar justifica sclavia, a fost argumentată în filosofia greacă (Aristotel) și, într-un mod mai mediatizat de creștinism, în filosofia medievală (Toma de Aquino).11
Cel care printr-o lege naturală nu-i aparține lui însuși, dar, în ciuda faptului că este om, aparține altuia, este în mod natural sclav. Este omul altuia care, ca om, devine proprietate, iar ca proprietate este un instrument de folosință și complet individual. Acum este necesar să vedem dacă există oameni care sunt astfel prin natură sau dacă ei nu există și dacă, oricare ar fi aceasta, este drept și util să fii sclav, sau dacă toată sclavia este un fapt contrar naturii. . Rațiunea și faptele pot rezolva cu ușurință aceste probleme. Autoritatea și ascultarea nu sunt doar lucruri necesare, ci sunt extrem de utile. Unele ființe, din momentul în care se nasc, sunt destinate, unele să se supună, altele să poruncească; deşi în grade foarte diferite în ambele cazuri. Autoritatea este înălțată și îmbunătățită la fel de mult cum o fac ființele care o exercită sau cei pe care îi guvernează. Autoritatea valorează mai mult la oameni decât la animale, pentru că perfecțiunea muncii este întotdeauna direct proporțională cu perfecțiunea lucrătorilor și o lucrare se desfășoară oriunde se găsesc autoritate și ascultare. Aceste două elemente, supunerea și autoritatea, se regăsesc în fiecare ansamblu alcătuit din multe lucruri, care conspiră spre un rezultat comun, deși sunt altfel separate sau împreună. Aceasta este o condiție pe care natura o impune tuturor ființelor animate...
Aristotel, Politica, cartea întâi, capitolul II.
Posturi (Pozitii) intelectuale
Condiția de servitute naturală, care ar justifica sclavia, era argumentată în filosofia greacă (Aristotel) și, într-un mod mai mediatizat de catre creștinism, în filosofia medievală (Toma de Aquino).
Cel care printr-o lege naturală nu-si aparține lui însuși, ci, în ciuda faptului că este om, aparține altui om, este în mod natural sclav. Este omul altuia cel care, chiar așa ca om, devine proprietate, iar ca proprietate este un instrument de uz/folosință și complet individual. Este necesar să vedem acum dacă există oameni care sunt astfel prin natura firii sau dacă nu există, și dacă, oricare ar fi aceasta, rezultă just și util să fii sclav, sau dacă nu cumva toată sclavia este un fapt contrar naturii. Rațiunea și faptele pot rezolva cu ușurință aceste probleme. Autoritatea și ascultarea/subordonarea/supunerea nu sunt doar lucruri necesare, ci sunt extrem de utile. Unele ființe, din momentul în care se nasc, sunt destinate, unele pentru a executa, altele pentru a ordona/dirija; deşi în grade foarte diverse în ambele cazuri. Autoritatea se înalță (devine mai înălțătoare) și se perfecționează în măsura în care este pusă în practica de ființele care o exercită sau pe care ea le guvernează. Autoritatea valorează mai mult la oameni decât la animale, pentru că perfecțiunea muncii este întotdeauna direct proporțională cu perfecțiunea lucrătorilor iar o lucrare își gasește deplina ei realizare acolo unde autoritatea și ascultarea se regăsesc. Aceste două elemente, supunerea și autoritatea, se regăsesc în fiecare ansamblu/echipă alcătuit/ă din mai multe lucruri, care conspiră spre un rezultat comun, deși pe de altfel sunt separate sau împreună. Aceasta este o condiție pe care natura o impune tuturor ființelor animate...
Aristotel, Politica, cartea întâi, capitolul II.
Section IV
Primero Antifonte con una sencilla elaboración ("todos, bárbaros y griegos, somos hechos por naturaleza iguales en todo"); y luego los estoicos, a partir de la doctrina de la oikeiôsis (en latín conciliatio -"familiaridad", en una posible traducción al español-), llegaron a argumentos contrarios a la esclavitud "e integran la tesis de la igualdad de naturaleza entre los seres humanos a una teoría de la justicia y ley natural que supera la identidad de naturaleza entendida como necesidad corpórea".13 El citadísimo tópico latino de Terencio Homo sum, humani nihil a me alienum puto (hombre soy, nada de lo humano me es ajeno), no era en su contexto original (un frase incidental en una comedia) ninguna defensa de la igualdad humana, pero sí en su paráfrasis por Agustín de Hipona.14
Más allá del concepto cristiano de "prójimo" y de la revitalización neoplatónica del Humanismo (Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate, 1486), la llamada "polémica de los naturales" que tuvo lugar en la España del siglo xvi (centro del neoaristotelismo de la Escuela de Salamanca) sobre la licitud del dominio sobre los indígenas americanos marcó las posturas opuestas de Bartolomé de las Casas y Juan Ginés de Sepúlveda; para el primero debería considerárseles iguales y para el segundo su degeneración justifica la conquista. A partir de entonces, en la intelectualidad europea se abrió la polémica sobre el estado de naturaleza, con posturas opuestas (homo homini lupus, mito del buen salvaje).
Tratamiento de texto aplicado por el admin / Tratamentul de text aplicat de admin
Primero Antifonte con una sencilla elaboración ("todos, bárbaros y griegos, somos hechos por naturaleza iguales en todo"); y luego los estoicos, a partir de la doctrina de la oikeiôsis (en latín conciliatio -"familiaridad", en una posible traducción al español-), llegaron a argumentos contrarios a la esclavitud "e integran la tesis de la igualdad de naturaleza entre los seres humanos a una teoría de la justicia y ley natural que supera la identidad de naturaleza entendida como necesidad corpórea".13
El citadísimo tópico latino de Terencio Homo sum, humani nihil a me alienum puto (hombre soy, nada de lo humano me es ajeno), no era en su contexto original (un frase incidental en una comedia) ninguna defensa de la igualdad humana, pero sí en su paráfrasis por Agustín de Hipona.14
Más allá del concepto cristiano de "prójimo" y de la revitalización neoplatónica del Humanismo (Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate, 1486), la llamada "polémica de los naturales" que tuvo lugar en la España del siglo xvi (centro del neoaristotelismo de la Escuela de Salamanca) sobre la licitud del dominio sobre los indígenas americanos marcó las posturas opuestas de Bartolomé de las Casas y Juan Ginés de Sepúlveda; para el primero debería considerárseles iguales y para el segundo su degeneración justifica la conquista. A partir de entonces, en la intelectualidad europea se abrió la polémica sobre el estado de naturaleza, con posturas opuestas (homo homini lupus, mito del buen salvaje).
(1.502 octeți)
Mai întâi Antifon cu o elaborare simplă („toți, barbarii și grecii, sunt făcuți din fire egali în toate”); iar apoi stoicii, bazați pe doctrina oikeiôsis (în latină conciliatio - „familiaritate”, într-o posibilă traducere în spaniolă), au ajuns la argumente împotriva sclaviei „și au integrat teza egalității naturii între ființele umane într-o teorie. a dreptății și a dreptului natural care depășește identitatea naturii înțeleasă ca necesitate corporală”. ),
nu a fost în contextul său original (o frază incidentală într-o comedie) vreo apărare a egalității umane, ci în parafraza sa de Augustin din Hipona.
Dincolo de conceptul creștin de „vecin” și de revitalizarea neoplatonică a umanismului (Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate, 1486), așa-numita „polemică a băștinașilor” care a avut loc în Spania secolului al XVI-lea (centrul neo). -Aristotelismul Școlii din Salamanca) privind legalitatea stăpânirii asupra indienilor americani a marcat pozițiile opuse ale lui Bartolomé de las Casas și Juan Ginés de Sepúlveda; Pentru prima ar trebui considerate egale, iar pentru a doua degenerarea lor justifică cucerirea. De atunci, intelectualii europeni au început să dezbată starea naturii, cu poziții opuse (homo homini lupus, mitul nobilului sălbatic).
Mai întâi Antifon cu o elaborare simplă („toți, barbarii și grecii, sunt făcuți de natură/fire egali în toate”); iar apoi stoicii, bazați pe doctrina oikeiôsis (în latină conciliatio - „familiaritate”, într-o posibilă traducere în spaniolă), au ajuns la argumente contrare sclaviei „și au integrat teza egalității naturalitatii între ființele umane într-o teorie a dreptății/justitiei și a legii/dreptului natural/e care depășește identitatea naturaletatii înțeleasă ca necesitate corporală/substantiala”.
Foarte citatul clișeu latin al lui Terentiu Homo sum, humani nihil a me alienum puto (sunt om, nimic uman nu-mi este străin), nu era în contextul său original (o frază aleatoare într-o comedie) vreo apărare a egalității umane, dar da în parafraza sa de Augustin din Hipona.
Dincolo de conceptul creștin de „aproape” și de revitalizarea neoplatonică a Umanismului (Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate, 1486), așa-numita „polemică a naturalilor” care a avut loc în Spania secolului al XVI-lea (centrul neo-aristotelismului din cadrul Școlii din Salamanca) privind licitudinea stăpânirii asupra indigenilor americani a marcat pozițiile opuse ale lui Bartolomé de las Casas și Juan Ginés de Sepúlveda; pentru prima ar trebui considerate egale, iar pentru a doua degenerarea lor justifică cucerirea/conchistarea. Incepand de atunci, intelectualitatea europeana a început să dezbată stadiul/starea naturii/firii, cu poziții/posturi opuse (homo homini lupus, mitul bunului/nobilului sălbatic).
Section V
Mientras que para Jean-Jacques Rousseau (Discurso sobre el origen y los fundamentos de la desigualdad entre los hombres, 1754, El Emilio y El Contrato Social, 1762), el hombre es bueno por naturaleza y es la sociedad la que causa las desigualdades, lo que fundamentó la base ideológica ilustrada de la Revolución francesa ("libertad, igualdad, fraternidad"); para Joseph Arthur de Gobineau (Ensayo sobre la desigualdad de las razas humanas, 1855) los hombres son por naturaleza desiguales, lo que fundamenta la superioridad de unos sobre otros y justifica el racismo, el supremacismo o el dominio colonial (Rudyard Kipling, La carga del hombre blanco, 1899). El darwinismo social y distintos movimientos racistas o elitistas, como la eugenesia, fueron desarrollándose desde finales del XIX y durante el siglo xx, quedando muy desprestigiados a partir de la derrota de los fascismos en la Segunda Guerra Mundial. Aun así, los regímenes totalitarios se identificaban con un igualitarismo retórico ("igualdad monstruosa", en expresión de Hannah Arendt), sin consideración por otros valores, como la libertad, lo que impedía de hecho cualquier cuestionamiento de desigualdades evidentes; tal como satiriza George Orwell:
Todos los animales son iguales, pero algunos animales son más iguales que otros.
Animal Farm, 1945.
Mientras que para Jean-Jacques Rousseau (Discurso sobre el origen y los fundamentos de la desigualdad entre los hombres, 1754, El Emilio y El Contrato Social, 1762), el hombre es bueno por naturaleza y es la sociedad la que causa las desigualdades, lo que fundamentó la base ideológica ilustrada de la Revolución francesa ("libertad, igualdad, fraternidad"); para Joseph Arthur de Gobineau (Ensayo sobre la desigualdad de las razas humanas, 1855) los hombres son por naturaleza desiguales, lo que fundamenta la superioridad de unos sobre otros y justifica el racismo, el supremacismo o el dominio colonial (Rudyard Kipling, La carga del hombre blanco, 1899). El darwinismo social y distintos movimientos racistas o elitistas, como la eugenesia, fueron desarrollándose desde finales del XIX y durante el siglo xx, quedando muy desprestigiados a partir de la derrota de los fascismos en la Segunda Guerra Mundial. Aun así, los regímenes totalitarios se identificaban con un igualitarismo retórico ("igualdad monstruosa", en expresión de Hannah Arendt), sin consideración por otros valores, como la libertad, lo que impedía de hecho cualquier cuestionamiento de desigualdades evidentes; tal como satiriza George Orwell:
Todos los animales son iguales, pero algunos animales son más iguales que otros.
Animal Farm, 1945.
(1.317 bytes)
În timp ce pentru Jean-Jacques Rousseau (Discursul despre originea și fundamentele inegalității între bărbați, 1754, Emile și Contractul social, 1762), omul este bun prin fire și societatea este cea care provoacă inegalitățile, ceea ce a întemeiat baza ideologică a Iluminismului. Revoluția Franceză („libertate, egalitate, fraternitate”); Pentru Joseph Arthur de Gobineau (An Essay on the Inequality of the Human Races, 1855), bărbații sunt prin natura lor inegali, ceea ce întemeiază superioritatea unora față de alții și justifică rasismul, supremacismul sau dominația colonială (Rudyard Kipling, The Burden of the white). bărbat, 1899). Darwinismul social și diferite mișcări rasiste sau elitiste, precum eugenia, se dezvoltau de la sfârșitul secolului al XIX-lea și în cursul secolului al XX-lea, rămânând foarte discreditate după înfrângerea fascismului în cel de-al doilea război mondial. Chiar și așa, regimurile totalitare au fost identificate cu un egalitarism retoric („egalitate monstruoasă”, în expresia lui Hannah Arendt), fără a ține cont de alte valori, precum libertatea, care de fapt împiedica orice punere sub semnul întrebării a inegalităților evidente; după cum satirizează George Orwell:
Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.
Ferma de animale, 1945.
În timp ce pentru Jean-Jacques Rousseau (Discursul despre originea și fundamentele inegalității între oameni/persoane, 1754, Emil și Contractul social, 1762), omul este bun prin fire fiind societatea cea care provoacă inegalitățile, ceea ce a întemeiat baza ideologică Iluminista a Revoluției Franceze („libertate, egalitate, fraternitate”); pentru Joseph Arthur de Gobineau (Eseu despre inegalitatea raselor umane, 1855), oamenii sunt prin natura lor ne-egali, ceea ce întemeiază superioritatea unora față de alții și justifică rasismul, supremațismul si/sau dominația colonială (Rudyard Kipling, Povara omului alb, 1899). Darwinismul social și diferitele mișcări rasiste sau elitiste, precum eugenismul, s-au dezvoltat de la sfârșitul secolului al XIX-lea și în cursul secolului al XX-lea, rămânând foarte discreditate după înfrângerea fascismului în cel de-al doilea război mondial. Chiar și așa, regimurile totalitare au fost identificate cu un egalitarism retoric („egalitatea monstruoasă”, în expresia lui Hannah Arendt), fără a ține cont de alte valori, precum libertatea, ceea ce împiedica orice punere sub semnul întrebării a inegalităților evidente; după cum satirizează George Orwell:
Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.
Animal Farm, 1945..
Section VI
Simone de Beauvoir (El segundo sexo, 1949) aplicó a las mujeres el concepto de emancipación que el marxismo aplicaba a las clases sociales; aunque tampoco veía igualdad entre los sexos en el llamado "socialismo realmente existente".15
Simone de Beauvoir (El segundo sexo, 1949) aplicó a las mujeres el concepto de emancipación que el marxismo aplicaba a las clases sociales; aunque tampoco veía igualdad entre los sexos en el llamado "socialismo realmente existente".15
(233 bytes)
Simone de Beauvoir (Al doilea sex, 1949) a aplicat femeilor conceptul de emancipare pe care marxismul l-a aplicat claselor sociale; deși nici nu vedea egalitatea între sexe în așa-numitul „socialism cu adevărat existent”.
Simone de Beauvoir (Al doilea sex, 1949) a aplicat femeilor conceptul de emancipare pe care marxismul i-l aplica claselor sociale; deși nici nu vedea egalitatea între sexe în așa-numitul „socialism realmente existent”.
Section VII
Artículo principal: Derecho a la igualdad
Se entiende que la igualdad humana es un principio de derecho natural.16
Artículo principal: Derecho a la igualdad
Se entiende que la igualdad humana es un principio de derecho natural.16
(124 bytes)
Legislație
Articolul principal: Dreptul la egalitate
Se înțelege că egalitatea umană este un principiu al dreptului natural.
Legislație
Articolul principal: Dreptul la egalitate
Se înțelege că egalitatea umană este un principiu al dreptului natural.
Section VIII
Igualdad entre hombres y otros seres sintientes
Artículo principal: Derechos de los animales
Se ha llegado a tomar en consideración, incluso legislativa, la condición de los animales (o bien de algunos de ellos, en todo o en cierto grado), en la medida en que sean "seres sintientes", como semejantes al ser humano en cuanto a ser sujetos de una dignidad similar, y por tanto de derechos.17
Igualdad entre hombres y otros seres sintientes
Artículo principal: Derechos de los animales
Se ha llegado a tomar en consideración, incluso legislativa, la condición de los animales (o bien de algunos de ellos, en todo o en cierto grado), en la medida en que sean "seres sintientes", como semejantes al ser humano en cuanto a ser sujetos de una dignidad similar, y por tanto de derechos.17
(398 bytes)
Egalitatea dintre oameni și alte ființe simțitoare
Articolul principal: Drepturile animalelor
Starea animalelor (sau a unora dintre ele, în întregime sau într-o anumită măsură) a ajuns să fie luată în considerare, chiar și legislativ, în măsura în care acestea sunt „ființe simțitoare”, la fel de asemănătoare ființelor umane în măsura în care sunt „ ființe simțitoare”. să fie subiecte de demnitate similară și, prin urmare, drepturi.
Note
Egalitatea intre oameni și alte ființe simțitoare
Articolul principal: Drepturile animalelor
S-a ajuns la a se lua in consideratie, inclusiv consideratie legislativa, conditia animalelor (sau cel putin a unora dintre ele, per total sau in mare parte) in masura in care era vorba de "fiinte simtitoare", ca asemanatoare fiintelor umane in ce priveste la a fi subiecte ale unei demnitati similare, si prin urmare de drepturi
Note
Desigualdad humana (página de desambiguación)
Igualdad (página de desambiguación)
(119 bytes)
Vezi si
Inegalitatea umană (pagina de dezambiguizare)
Egalitate (pagina de dezambiguizare)
Fraternitate (filozofie)
Vezi si
Inegalitatea umană (pagina de dezambiguizare)
Egalitate (pagina de dezambiguizare)
Fraternitate (filozofie)
Anterioara Pagină Web creată / Página web anteriormente creada: Necesități umane fundamentale / Necesidades humanas fundamentales
Următoarea pagină web creată / Página web siguiente: Istoria Internetului / Historia del Internet.
Igualdad humana - Wikipedia en español > 01:49 16 nov 2023 Danielyepezgarces discusión contribs. m 20.163 bytes
Video-capturile mele de ecran / Mis video capturas de pantalla
Egalitatea umană / Igualdad humana (01) > 01:02:03 hrs
Egalitatea umană / Igualdad humana (02) > 00:30:36 hrs
Egalitatea umană / Igualdad humana (03) > 00:57:00 hrs
Admin says:
Traducerea am făcut-o din mare viteză, fiind interesat mai degrabă ca pe structura textului acestui articol să arăt diferențele sau asemănările existente in spatele hiperlinkurilor din text.
Ideal ar fi fost ca linkurile din coloana rezervată de mine textului în limba română (text rezultat prin traducere) procentajul de linkuri colorate în albastru să fi fost cam același.
Dar, după cum se vede, din 98 de hiperlinkuri, 40 sunt galbene (conținut explicativ puțin sau foarte puțin), 36 sunt roșii (lipsesc cu desăvârșire) iar unul (cel verde) își datorează existența faptului că l-am tradus și publicat eu în Wikipedia in limba română.
Admin says:
Hice la traducción muy de prisa, estando más interesado en la estructura del texto de este artículo para mostrar las diferencias o similitudes existentes detrás de los hipervínculos en el texto.
Lo ideal hubiera sido que los hiperenlaces de la columna reservada por mí para el texto en rumano (texto resultado mediante la traducción) el porcentaje de enlaces coloreados en azul hubiera sido más o menos el mismo.
Pero como se puede ver, de un total de 98 hipervínculos, 40 son amarillos (con poco o con muy poco contenido explicativo), 36 son rojos (faltan por completo) y uno (el verde) que se debe su existencia a que lo traduje y publiqué yo mismo en Wikipedia rumana.
Column ES.
Igualdad humana es la creencia en que los seres humanos comparten la misma dignidad.1 Una de sus expresiones clásicas es que "nacen iguales".2 La desigualdad humana es la creencia opuesta, que justifica los distintos tipos de dominación, opresión y discriminación.3
El concepto de igualdad humana no se aplica a los aspectos antropológicos físicos (el grado de las diferencias entre individuos y grupos humanos o el origen único de la especie humana -monogenismo- son objeto de otros debates científicos)4 sino a los aspectos filosóficos o éticos que pueden aplicarse en ámbitos políticos, sociales y económicos como igualdad política, igualdad social o igualdad económica.5
De la aplicación del concepto de igualdad humana en estos ámbitos pueden o no seguirse múltiples manifestaciones de la igualdad que afectan no solo a los seres humanos como individuos, sino a las diferentes formas en las que estos se agrupan e identifican: la igualdad de derechos (igualdad ante la ley, abolición de los privilegios), la igualdad de oportunidades, la igualdad de clases, la igualdad de condiciones,6 la igualdad de sexos (feminismo) y géneros, la igualdad de los pueblos, naciones o Estados en las relaciones internacionales (multilateralismo, seguridad colectiva, principios de las Naciones Unidas),7 la igualdad de los territorios dentro del mismo Estado (descentralización, organización territorial del Estado) o en cualquier escala espacial,8 la igualdad de las culturas (relativismo cultural, multiculturalismo), la igualdad de las religiones (tolerancia religiosa, indiferentismo), etc.
Column RO.
Conceptul "Egalitatea umană" reprezintă credința că ființele umane împărtășesc aceeași demnitate. Una dintre clasicele sale expresii este că „se nasc egale”. Inegalitatea umană este credința opusă, care justifică diferite tipuri de dominație, oprimare și discriminare.
Conceptul de egalitate umană nu se aplică aspectelor antropologice fizice (gradul diferențelor dintre indivizi și grupuri umane sau originea unică a speciei umane - monogenismul - fac obiectul altor dezbateri științifice) ci aspectelor filozofice sau etice care pot să fie aplicate în domenii politice, sociale și economice, cum ar fi egalitatea politică, egalitatea socială sau egalitatea economică.
Din aplicarea conceptului de egalitate umană în aceste domenii pot apărea sau nu multiple manifestări ale egalității care afectează nu numai ființele umane ca indivizi, ci și diferitele moduri în care acestea sunt grupate și identificate: egalitatea de drepturi (egalitatea în fața legii, abolirea privilegiilor), egalitatea de șanse/oportunitati, egalitatea de clase, egalitatea condițiilor, egalitatea de sexe (feminism) și egalitatea de gen, egalitatea popoarelor, națiunilor sau statelor în relațiile internaționale (multilateralism, securitate colectivă, principii ale Națiunilor Unite) , egalitatea teritoriilor în cadrul aceluiași stat (descentralizare, organizarea teritorială a Statului) sau la orice scară spațială, egalitatea culturilor (relativism cultural, multiculturalism), egalitatea religiilor (toleranță religioasă, indiferentism), etc.
Otro planteamiento es el que pretende no la igualdad sino la equidad, que busca compensar las desigualdades existentes mediante acciones de discriminación positiva que no tratan por igual a todos, sino que tratan "de forma diferente a los que son diferentes"9 en lo que se denomina "regla de justicia".10
Egalitate, echitate și justiție/dreptate
O altă abordare este cea care pretinde nu egalitatea ci echitatea, care urmărește să compenseze inegalitățile existente prin acțiuni de discriminare pozitivă care nu tratează pe toată lumea în mod egal, ci mai degrabă îi tratează „diferit pe cei care sunt diferiți” în ceea ce se numește „regula justiției”.
La condición de servidumbre natural, que justificaría la esclavitud, se argumentó en la filosofía griega (Aristóteles) y, de una manera más mediada por el cristianismo, en la medieval (Tomás de Aquino).
El que por una ley natural no se pertenece a sí mismo, sino que, no obstante ser hombre, pertenece a otro, es naturalmente esclavo. Es hombre de otro el que en tanto que hombre se convierte en una propiedad, y como propiedad es un instrumento de uso y completamente individual. Es preciso ver ahora si hay hombres que sean tales por naturaleza o si no existen, y si, sea de esto lo que quiera, es justo y útil el ser esclavo, o bien si toda esclavitud es un hecho contrario a la naturaleza. La razón y los hechos pueden resolver fácilmente estas cuestiones. La autoridad y la obediencia no son sólo cosas necesarias, sino que son eminentemente útiles. Algunos seres, desde el momento en que nacen, están destinados, unos a obedecer, otros a mandar; aunque en grados muy diversos en ambos casos. La autoridad se enaltece y se mejora tanto cuanto lo hacen los seres que la ejercen o a quienes ella rige. La autoridad vale más en los hombres que en los animales, porque la perfección de la obra está siempre en razón directa de la perfección de los obreros, y una obra se realiza donde quiera que se hallan la autoridad y la obediencia. Estos dos elementos, la obediencia y la autoridad, se encuentran en todo conjunto formado de muchas cosas, que conspiren a un resultado común, aunque por otra parte estén separadas o juntas. Esta es una condición que la naturaleza impone a todos los seres animados...
Aristóteles, Política, libro primero, capítulo II.
Posturi (Pozitii) intelectuale
Condiția de servitute naturală, care ar justifica sclavia, era argumentată în filosofia greacă (Aristotel) și, într-un mod mai mediatizat de catre creștinism, în filosofia medievală (Toma de Aquino).
Cel care printr-o lege naturală nu-si aparține lui însuși, ci, în ciuda faptului că este om, aparține altui om, este în mod natural sclav. Este omul altuia cel care, chiar așa ca om, devine proprietate, iar ca proprietate este un instrument de uz/folosință și complet individual. Este necesar să vedem acum dacă există oameni care sunt astfel prin natura firii sau dacă nu există, și dacă, oricare ar fi aceasta, rezultă just și util să fii sclav, sau dacă nu cumva toată sclavia este un fapt contrar naturii. Rațiunea și faptele pot rezolva cu ușurință aceste probleme. Autoritatea și ascultarea/subordonarea/supunerea nu sunt doar lucruri necesare, ci sunt extrem de utile. Unele ființe, din momentul în care se nasc, sunt destinate, unele pentru a executa, altele pentru a ordona/dirija; deşi în grade foarte diverse în ambele cazuri. Autoritatea se înalță (devine mai înălțătoare) și se perfecționează în măsura în care este pusă în practica de ființele care o exercită sau pe care ea le guvernează. Autoritatea valorează mai mult la oameni decât la animale, pentru că perfecțiunea muncii este întotdeauna direct proporțională cu perfecțiunea lucrătorilor iar o lucrare își gasește deplina ei realizare acolo unde autoritatea și ascultarea se regăsesc. Aceste două elemente, supunerea și autoritatea, se regăsesc în fiecare ansamblu/echipă alcătuit/ă din mai multe lucruri, care conspiră spre un rezultat comun, deși pe de altfel sunt separate sau împreună. Aceasta este o condiție pe care natura o impune tuturor ființelor animate...
Aristotel, Politica, cartea întâi, capitolul II.
Primero Antifonte con una sencilla elaboración ("todos, bárbaros y griegos, somos hechos por naturaleza iguales en todo"); y luego los estoicos, a partir de la doctrina de la oikeiôsis (en latín conciliatio -"familiaridad", en una posible traducción al español-), llegaron a argumentos contrarios a la esclavitud "e integran la tesis de la igualdad de naturaleza entre los seres humanos a una teoría de la justicia y ley natural que supera la identidad de naturaleza entendida como necesidad corpórea".13
El citadísimo tópico latino de Terencio Homo sum, humani nihil a me alienum puto (hombre soy, nada de lo humano me es ajeno), no era en su contexto original (un frase incidental en una comedia) ninguna defensa de la igualdad humana, pero sí en su paráfrasis por Agustín de Hipona.14
Más allá del concepto cristiano de "prójimo" y de la revitalización neoplatónica del Humanismo (Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate, 1486), la llamada "polémica de los naturales" que tuvo lugar en la España del siglo xvi (centro del neoaristotelismo de la Escuela de Salamanca) sobre la licitud del dominio sobre los indígenas americanos marcó las posturas opuestas de Bartolomé de las Casas y Juan Ginés de Sepúlveda; para el primero debería considerárseles iguales y para el segundo su degeneración justifica la conquista. A partir de entonces, en la intelectualidad europea se abrió la polémica sobre el estado de naturaleza, con posturas opuestas (homo homini lupus, mito del buen salvaje).
Mai întâi Antifon cu o elaborare simplă („toți, barbarii și grecii, sunt făcuți de natură/fire egali în toate”); iar apoi stoicii, bazați pe doctrina oikeiôsis (în latină conciliatio - „familiaritate”, într-o posibilă traducere în spaniolă), au ajuns la argumente contrare sclaviei „și au integrat teza egalității naturalitatii între ființele umane într-o teorie a dreptății/justitiei și a legii/dreptului natural/e care depășește identitatea naturaletatii înțeleasă ca necesitate corporală/substantiala”.
Foarte mult citatul clișeu latin al lui Terentiu Homo sum, humani nihil a me alienum puto (sunt om, nimic uman nu-mi este străin), nu era în contextul său original (o frază aleatoare într-o comedie) vreo apărare a egalității umane, dar da în parafraza sa de Augustin din Hipona.
Dincolo de conceptul creștin de „aproape” și de revitalizarea neoplatonică a Umanismului (Giovanni Pico della Mirandola, Oratio de hominis dignitate, 1486), așa-numita „polemică a naturalilor” care a avut loc în Spania secolului al XVI-lea (centrul neo-aristotelismului din cadrul Școlii din Salamanca) privind licitudinea stăpânirii asupra indigenilor americani a marcat pozițiile opuse ale lui Bartolomé de las Casas și Juan Ginés de Sepúlveda; pentru prima ar trebui considerate egale, iar pentru a doua degenerarea lor justifică cucerirea/conchistarea. Incepand de atunci, intelectualitatea europeana a început să dezbată stadiul/starea naturii/firii, cu poziții/posturi opuse (homo homini lupus, mitul bunului/nobilului sălbatic).
Mientras que para Jean-Jacques Rousseau (Discurso sobre el origen y los fundamentos de la desigualdad entre los hombres, 1754, El Emilio y El Contrato Social, 1762), el hombre es bueno por naturaleza y es la sociedad la que causa las desigualdades, lo que fundamentó la base ideológica ilustrada de la Revolución francesa ("libertad, igualdad, fraternidad"); para Joseph Arthur de Gobineau (Ensayo sobre la desigualdad de las razas humanas, 1855) los hombres son por naturaleza desiguales, lo que fundamenta la superioridad de unos sobre otros y justifica el racismo, el supremacismo o el dominio colonial (Rudyard Kipling, La carga del hombre blanco, 1899). El darwinismo social y distintos movimientos racistas o elitistas, como la eugenesia, fueron desarrollándose desde finales del XIX y durante el siglo xx, quedando muy desprestigiados a partir de la derrota de los fascismos en la Segunda Guerra Mundial. Aun así, los regímenes totalitarios se identificaban con un igualitarismo retórico ("igualdad monstruosa", en expresión de Hannah Arendt), sin consideración por otros valores, como la libertad, lo que impedía de hecho cualquier cuestionamiento de desigualdades evidentes; tal como satiriza George Orwell:
Todos los animales son iguales, pero algunos animales son más iguales que otros.
Animal Farm, 1945.
În timp ce pentru Jean-Jacques Rousseau (Discursul despre originea și fundamentele inegalității între oameni/persoane, 1754, Emil și Contractul social, 1762), omul este bun prin fire fiind societatea cea care provoacă inegalitățile, ceea ce a întemeiat baza ideologică Iluminista a Revoluției Franceze („libertate, egalitate, fraternitate”); pentru Joseph Arthur de Gobineau (Eseu despre inegalitatea raselor umane, 1855), oamenii sunt prin natura lor ne-egali, ceea ce întemeiază superioritatea unora față de alții și justifică rasismul, supremațismul si/sau dominația colonială (Rudyard Kipling, Povara omului alb, 1899). Darwinismul social și diferitele mișcări rasiste sau elitiste, precum eugenismul, s-au dezvoltat de la sfârșitul secolului al XIX-lea și în cursul secolului al XX-lea, rămânând foarte discreditate după înfrângerea fascismului în cel de-al doilea război mondial. Chiar și așa, regimurile totalitare au fost identificate cu un egalitarism retoric („egalitatea monstruoasă”, în expresia lui Hannah Arendt), fără a ține cont de alte valori, precum libertatea, ceea ce împiedica orice punere sub semnul întrebării a inegalităților evidente; după cum satirizează George Orwell:
Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.
Animal Farm, 1945..
Simone de Beauvoir (El segundo sexo, 1949) aplicó a las mujeres el concepto de emancipación que el marxismo aplicaba a las clases sociales; aunque tampoco veía igualdad entre los sexos en el llamado "socialismo realmente existente".15
Artículo principal: Derecho a la igualdad
Se entiende que la igualdad humana es un principio de derecho natural.16
Igualdad entre hombres y otros seres sintientes
Artículo principal: Derechos de los animales
Se ha llegado a tomar en consideración, incluso legislativa, la condición de los animales (o bien de algunos de ellos, en todo o en cierto grado), en la medida en que sean "seres sintientes", como semejantes al ser humano en cuanto a ser sujetos de una dignidad similar, y por tanto de derechos.17
Desigualdad humana (página de desambiguación)
Igualdad (página de desambiguación)
(Total 6.892 bytes)
Simone de Beauvoir (Al doilea sex, 1949) a aplicat femeilor conceptul de emancipare pe care marxismul i-l aplica claselor sociale; deși nici nu vedea egalitatea între sexe în așa-numitul „socialism realmente existent”.
Legislație
Articolul principal: Dreptul la egalitate
Se înțelege că egalitatea umană este un principiu al dreptului natural.
Egalitatea intre oameni și alte ființe simțitoare
Articolul principal: Drepturile animalelor
S-a ajuns la a se lua in consideratie, inclusiv consideratie legislativa, conditia animalelor (sau cel putin a unora dintre ele, per total sau in mare parte) in masura in care era vorba de "fiinte simtitoare", ca asemanatoare fiintelor umane in ce priveste la a fi subiecte ale unei demnitati similare, si prin urmare de drepturi
Note
Vezi si
Inegalitatea umană (pagina de dezambiguizare)
Egalitate (pagina de dezambiguizare)
Fraternitate (filozofie)
Lista hyperlinkurilor din text / Lista de hipervínculos en el texto.
Discurso sobre el origen y los fundamentos de la desigualdad entre los hombres
Igualdad (página de desambiguación)
împărtășesc
dominație
oprimare
grupuri umane
monogenismul
egalitatea socială
egalitatea economică
identificate
egalitatea în fața legii
egalitatea de gen
multilateralism
organizarea teritorială a Statului
relativism cultural
toleranță religioasă
indiferentism
echitatea
Antifon
oikeiôsis
Homo sum, humani nihil a me alienum puto
aproape
Oratio de hominis dignitate
polemică a naturalilor
Școlii de la Salamanca
Juan Ginés de Sepúlveda
stadiul/starea naturii/firii
bunului/nobilului sălbatic
Discursul despre originea și fundamentele inegalității între oameni/persoane
Emil
Contractul social
Joseph Arthur de Gobineau
Eseu despre inegalitatea raselor umane
Povara omului alb
egalitarism
socialism realmente existent
Dreptul la egalitate
fiinte simtitoare
Egalitate (pagina de dezambiguizare)
Fraternitate (filozofie)
Anterioara Pagină Web creată / Página web anteriormente creada: Necesități umane fundamentale / Necesidades humanas fundamentales
Următoarea pagină web creată / Página web siguiente: Istoria Internetului / Historia del Internet.