Cuvînt înainte.  Pagina V (DLRLC)

Page start up on 18.08.2023_21.49 (UTC+2 / Lipanesti, Prahova, Romania). 26ºC, Umiditate 57%, Vant 3 km/h

Inițial am crezut că e suficient să pun toată prefața într-o singură pagină web.

Dar... cum acest dicționar (DLRLC) are o prefață al cărei conținut umple 14 pagini, cred că e mai productiv să îi rezerv fiecarei clasice pagini, câte o pagină web aparte.


PS. Fac tot posibilul să păstrez ortografia din carte. Doar din greșeală apare, atunci când apare, ortografia de azi (din 2023) in textul din 1954/1955.

Inicialmente pensé que era suficiente poner todo el prefacio en una sola página web.

Pero... como este diccionario (DLLRC) tiene un prefacio cuyo contenido ocupa 14 páginas, creo que es más productivo reservar una página web para cada pagina clásica.

PS. Hago todo lo posible para mantener la ortografía como en el libro. Solo por error aparece la ortografía actual (del 2023) en aquel texto del 1954/1955.

Reservado para video

În prefața lucrării sale, A. de Cihac arată că elementele latine "constituie fără discuție substanța limbii romîne", gramatica ei fiind, "cu exceptia cîtorva particularități traco-ilire, esențial latină" (2). El adaugă însă că în ceea ce privește vocabularul, "latin ca fond", acesta cuprinde, ca urmare a împrejurărilor în care a trăit poporul român, foarte numeroase elemente slave, maghiare, neogrecești și albaneze

Făcând statistica cuvintelor pe care le putuse el înregistra în dicționar, în număr de 5.765, Cihac constată că elementele latine reprezintă abia o cincime din vocabularul limbii române, cele slave două cincimi, cele turcești o cincime, iar cele maghiare, neogrecești și albaneze o altă cincime.

Această statistică, pe care Cihac a dat-o în aceeași prefață în care subliniase caracterul latin al gramaticii și al fondului vocabularului limbii romîne, a stîrnit o adevărată furtună de proteste, deoarece dezvăluirea componenței numerice a lexicului romînesc făcută de el contrazicea prea violent convingerea dominantă a oficialității în latinitatea limbii noastre, convingere care, chiar dacă nu era împărtășită în mod absolut, cum făceau latiniștii, era totuși destul de puternică pentru a nu fi acceptată statistica surprinzătoare a lui Cihac.

En el prefacio de su obra, A. de Cihac muestra que los elementos latinos "constituyen sin duda la sustancia de la lengua rumana", siendo su gramática, "con excepción de algunas peculiaridades tracoilianas, esencialmente latinas" (2) . Añade, sin embargo, que en cuanto al vocabulario, "latín como trasfondo", incluye, como consecuencia de las circunstancias en las que vivía el pueblo rumano, muchos elementos eslavos, húngaros, neogriegos y albaneses. Haciendo la estadística de las palabras que había podido registrar en el diccionario, en número de 5.765, Cihac encuentra que los elementos latinos representan apenas una quinta parte del vocabulario de la lengua rumana, los eslavos dos quintas partes, los turcos una quinto, y los húngaros, neogriegos y albaneses otro quinto. Esta estadística, que Cihac dio en el mismo prefacio en el que había enfatizado el carácter latino de la gramática y el vocabulario de la lengua rumana, provocó una verdadera tormenta de protestas, porque su revelación de la composición numérica del léxico rumano contradecía la creencia dominante. demasiado violentamente de oficialidad en la latinidad de nuestra lengua, convicción que, si bien no absolutamente compartida, como los latinistas, era lo suficientemente fuerte como para no aceptar la sorprendente estadística de Cihac. 

En el prefacio de su obra, A. de Cihac muestra que los elementos latinos "constituyen sin duda la sustancia de la lengua rumana", siendo su gramática, "con excepción de algunas peculiaridades tracoilianas, esencialmente latina" (2) . Añade, sin embargo, que en cuanto al vocabulario, "latín como trasfondo", incluye, como consecuencia de las circunstancias en las que vivía el pueblo rumano, muchos elementos eslavos, húngaros, neogriegos y albaneses.

Haciendo la estadística de las palabras que había podido registrar en el diccionario, en número de 5.765, Cihac encuentra que los elementos latinos representan apenas una quinta parte del vocabulario de la lengua rumana, los eslavos dos quintas partes, los turcos una quinto, y los húngaros, neogriegos y albaneses otro quinto. Esta estadística, que Cihac dio en el mismo prefacio en el que había enfatizado el carácter latino de la gramática y el vocabulario de la lengua rumana, provocó una verdadera tormenta de protestas, porque su revelación de la composición numérica del léxico rumano contradecía la creencia dominante. demasiado violentamente de oficialidad en la latinidad de nuestra lengua, convicción que, si bien no absolutamente compartida, como los latinistas, era lo suficientemente fuerte como para no aceptar la sorprendente estadística de Cihac. 


A persistat multă vreme la noi părerea că A. de Cihac a fost tendențios atît în elaborarea dicționarului său cît mai ales în ce privește statistica amintită mai sus. În realitate, probitatea științifică a lui Cihac nu poate fi pusă la îndoială. I se poate însă, pe drept cuvînt, obiecta numărul prea redus de cuvinte pe care îl putuse înregistra în dicționarul său, fapt explicabil pentru vremea lui, cînd nu existau la noi lucrări lexicografice pe care să le fi putut folosi în determinarea numerică a lexicului romînesc.

Statistica lui Cihac rămîne totuși și astăzi exactă în ceea ce privește proporția elementelor latine în lexicul limbii romîne, de 1/5, ---aceasta fiind de altfel proporția elementelor moștenite din latină și în limba franceză. Dar ea nu este exactă în ce privește proporția celorlalte elemente.

Persistió durante mucho tiempo la opinión de que A. de Cihac estaba parcializado tanto en la elaboración de su diccionario como especialmente en lo que respecta a las estadísticas mencionadas anteriormente. En realidad, la probidad científica de Cihac no puede ser cuestionada. Sin embargo, se puede objetar con razón el número demasiado reducido de palabras que pudo haber registrado en su diccionario, hecho que puede explicarse por su época, cuando no existían nuevas obras lexicográficas que pudieran haber sido utilizadas en la determinación numérica de la Léxico rumano. Sin embargo, las estadísticas de Cihac siguen siendo precisas aún hoy en cuanto a la proporción de elementos latinos en el léxico de la lengua rumana, de 1/5, siendo esta la proporción de elementos heredados del latín y en la lengua francesa. Pero no es exacta en cuanto a la proporción de los otros elementos. 

Persistió durante mucho tiempo la opinión de que A. de Cihac estaba parcializado tanto en la elaboración de su diccionario como especialmente en lo que respecta a las estadísticas mencionadas anteriormente. En realidad, la probidad científica de Cihac no puede ser cuestionada. Sin embargo, se puede objetar con razón el número demasiado reducido de palabras que pudo haber registrado en su diccionario, hecho que puede explicarse por su época, cuando no existían nuevas obras lexicográficas que pudieran haber sido utilizadas en la determinación numérica de la Léxico rumano. Sin embargo, las estadísticas de Cihac siguen siendo precisas aún hoy en cuanto a la proporción de elementos latinos en el léxico de la lengua rumana, de 1/5, siendo esta la proporción de elementos heredados del latín y en la lengua francesa. Pero no es exacta en cuanto a la proporción de los otros elementos. 

Numărul statistic de cuvinte nu este însă elementul care determină caracterul unei limbi, ci frecvența lor în circulație, fapt pe care l-a arătat, tocmai pe baza statisticii lui Cihac, Bogdan Petriceicu Hașdeu (3), formulînd cu acel prilej, pentru întîia oară în lingvistică, celebra lui teorie a "circulației cuvintelor" și dovedind că fizionomia latină a lexicului limbii romîne se datorește marii "circulații" a cuvintelor de origine latină.

Discuțiile stârnite în opinia publică și în lumea științifică de apariția dicționarului academic și a celui al lui Cihac au obligat fosta Academie Romînă să reia problema întocmirii dicționarului pe baze noi. Ea încredințează, în 1884, sarcina elaborării lui celui  mai reputat lingvist romîn al vremii, lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acesta pornește de la principiul sănătos că dicționarul trebuie să cuprindă limba vie a poporului, dar el concepe un dicționar de proporții prea vaste, cu caracter etimologic,  istoric, folcloric, dialectal, onomastic, intitulat: "Etymologicum Magnum Rumaniae". Hașdeu definește caracterul și proporțiile acestui dicționar astfel: 

(3.192 bytes).

Sin embargo, el número estadístico de palabras no es el elemento que determina el carácter de una lengua, sino su frecuencia en circulación, hecho que Bogdan Petriceicu Hasdeu (3) demostró, precisamente sobre la base de las estadísticas de Cihac, formulando en esa ocasión, para primera vez en lingüística, su célebre teoría de la "circulación de las palabras" y demostrando que la fisonomía latina del léxico de la lengua rumana se debe a la gran "circulación" de palabras de origen latino. Las discusiones suscitadas en la opinión pública y en el mundo científico por la aparición del diccionario académico y el de Cihac obligaron a la antigua Academia rumana a retomar el tema de compilar el diccionario sobre nuevas bases. En 1884, encomendó la tarea de elaboración al lingüista rumano más renombrado de la época, Bogdan Petriceicu Hașdeu. Parte del sólido principio de que el diccionario debe incluir la lengua viva del pueblo, pero concibe un diccionario de proporciones demasiado vastas, de carácter etimológico, histórico, folclórico, dialectal, onomástico, titulado: "Etymologicum Magnum Rumaniae". Hașdeu define el carácter y las proporciones de este diccionario de la siguiente manera: 

Sin embargo, el número estadístico de palabras no es el elemento que determina el carácter de una lengua, sino su frecuencia en circulación, hecho que Bogdan Petriceicu Hasdeu (3) demostró, precisamente sobre la base de las estadísticas de Cihac, formulando en esa ocasión, para primera vez en lingüística, su célebre teoría de la "circulación de las palabras" y demostrando que la fisonomía latina del léxico de la lengua rumana se debe a la gran "circulación" de palabras de origen latino. Las discusiones suscitadas en la opinión pública y en el mundo científico por la aparición del diccionario académico y el de Cihac obligaron a la antigua Academia rumana a retomar el tema de compilar el diccionario sobre nuevas bases. En 1884, encomendó la tarea de elaboración al lingüista rumano más renombrado de la época, Bogdan Petriceicu Hașdeu. Parte del sólido principio de que el diccionario debe incluir la lengua viva del pueblo, pero concibe un diccionario de proporciones demasiado vastas, de carácter etimológico, histórico, folclórico, dialectal, onomástico, titulado: "Etymologicum Magnum Rumaniae". Hașdeu define el carácter y las proporciones de este diccionario de la siguiente manera: 

Fragment din DLRLC, pag V (1955)

În prefața lucrării sale, A. de Cihac arată că elementele latine "constituie fără discuție substanța limbii romîne", gramatica ei fiind, "cu exceptia cîtorva particularități traco-ilire, esențial latină" (2). El adaugă însă că în ceea ce privește vocabularul, "latin ca fond", acesta cuprinde, ca urmare a împrejurărilor în care a trăit poporul român, foarte numeroase elemente slave, maghiare, neogrecești și albaneze

Făcând statistica cuvintelor pe care le putuse el înregistra în dicționar, în număr de 5.765, Cihac constată că elementele latine reprezintă abia o cincime din vocabularul limbii române, cele slave două cincimi, cele turcești o cincime, iar cele maghiare, neogrecești și albaneze o altă cincime.

Această statistică, pe care Cihac a dat-o în aceeași prefață în care subliniase caracterul latin al gramaticii și al fondului vocabularului limbii romîne, a stîrnit o adevărată furtună de proteste, deoarece dezvăluirea componenței numerice a lexicului romînesc făcută de el contrazicea prea violent convingerea dominantă a oficialității în latinitatea limbii noastre, convingere care, chiar dacă nu era împărtășită în mod absolut, cum făceau latiniștii, era totuși destul de puternică pentru a nu fi acceptată statistica surprinzătoare a lui Cihac.

A persistat multă vreme la noi părerea că A. de Cihac a fost tendențios atît în elaborarea dicționarului său cît mai ales în ce privește statistica amintită mai sus. În realitate, probitatea științifică a lui Cihac nu poate fi pusă la îndoială. I se poate însă, pe drept cuvînt, obiecta numărul prea redus de cuvinte pe care îl putuse înregistra în dicționarul său, fapt explicabil pentru vremea lui, cînd nu existau la noi lucrări lexicografice pe care să le fi putut folosi în determinarea numerică a lexicului romînesc.

Statistica lui Cihac rămîne totuși și astăzi exactă în ceea ce privește proporția elementelor latine în lexicul limbii romîne, de 1/5, ---aceasta fiind de altfel proporția elementelor moștenite din latină și în limba franceză. Dar ea nu este exactă în ce privește proporția celorlalte elemente.

Numărul statistic de cuvinte nu este însă elementul care determină caracterul unei limbi, ci frecvența lor în circulație, fapt pe care l-a arătat, tocmai pe baza statisticii lui Cihac, Bogdan Petriceicu Hașdeu (3), formulînd cu acel prilej, pentru întîia oară în lingvistică, celebra lui teorie a "circulației cuvintelor" și dovedind că fizionomia latină a lexicului limbii romîne se datorește marii "circulații" a cuvintelor de origine latină.

Discuțiile stârnite în opinia publică și în lumea științifică de apariția dicționarului academic și a celui al lui Cihac au obligat fosta Academie Romînă să reia problema întocmirii dicționarului pe baze noi. Ea încredințează, în 1884, sarcina elaborării lui celui  mai reputat lingvist romîn al vremii, lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acesta pornește de la principiul sănătos că dicționarul trebuie să cuprindă limba vie a poporului, dar el concepe un dicționar de proporții prea vaste, cu caracter etimologic,  istoric, folcloric, dialectal, onomastic, intitulat: "Etymologicum Magnum Rumaniae". Hașdeu definește caracterul și proporțiile acestui dicționar astfel: 

(3.192 bytes).

În prefața lucrării sale, A. de Cihac arată că elementele latine "constituie fără discuție substanța limbii romîne", gramatica ei fiind, "cu exceptia cîtorva particularități traco-ilire, esențial latină" (2). El adaugă însă că în ceea ce privește vocabularul, "latin ca fond", acesta cuprinde, ca urmare a împrejurărilor în care a trăit poporul român, foarte numeroase elemente slave, maghiare, neogrecești și albaneze

Făcând statistica cuvintelor pe care le putuse el înregistra în dicționar, în număr de 5.765, Cihac constată că elementele latine reprezintă abia o cincime din vocabularul limbii române, cele slave două cincimi, cele turcești o cincime, iar cele maghiare, neogrecești și albaneze o altă cincime.

Această statistică, pe care Cihac a dat-o în aceeași prefață în care subliniase caracterul latin al gramaticii și al fondului vocabularului limbii romîne, a stîrnit o adevărată furtună de proteste, deoarece dezvăluirea componenței numerice a lexicului romînesc făcută de el contrazicea prea violent convingerea dominantă a oficialității în latinitatea limbii noastre, convingere care, chiar dacă nu era împărtășită în mod absolut, cum făceau latiniștii, era totuși destul de puternică pentru a nu fi acceptată statistica surprinzătoare a lui Cihac.

A persistat multă vreme la noi părerea că A. de Cihac a fost tendențios atît în elaborarea dicționarului său cît mai ales în ce privește statistica amintită mai sus. În realitate, probitatea științifică a lui Cihac nu poate fi pusă la îndoială. I se poate însă, pe drept cuvînt, obiecta numărul prea redus de cuvinte pe care îl putuse înregistra în dicționarul său, fapt explicabil pentru vremea lui, cînd nu existau la noi lucrări lexicografice pe care să le fi putut folosi în determinarea numerică a lexicului romînesc.

Statistica lui Cihac rămîne totuși și astăzi exactă în ceea ce privește proporția elementelor latine în lexicul limbii romîne, de 1/5, ---aceasta fiind de altfel proporția elementelor moștenite din latină și în limba franceză. Dar ea nu este exactă în ce privește proporția celorlalte elemente.

Numărul statistic de cuvinte nu este însă elementul care determină caracterul unei limbi, ci frecvența lor în circulație, fapt pe care l-a arătat, tocmai pe baza statisticii lui Cihac, Bogdan Petriceicu Hașdeu (3), formulînd cu acel prilej, pentru întîia oară în lingvistică, celebra lui teorie a "circulației cuvintelor" și dovedind că fizionomia latină a lexicului limbii romîne se datorește marii "circulații" a cuvintelor de origine latină.

Discuțiile stârnite în opinia publică și în lumea științifică de apariția dicționarului academic și a celui al lui Cihac au obligat fosta Academie Romînă să reia problema întocmirii dicționarului pe baze noi. Ea încredințează, în 1884, sarcina elaborării lui celui  mai reputat lingvist romîn al vremii, lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Acesta pornește de la principiul sănătos că dicționarul trebuie să cuprindă limba vie a poporului, dar el concepe un dicționar de proporții prea vaste, cu caracter etimologic,  istoric, folcloric, dialectal, onomastic, intitulat: "Etymologicum Magnum Rumaniae". Hașdeu definește caracterul și proporțiile acestui dicționar astfel: 

(3.192 bytes).