Aristotel / Aristóteles

Column A.

Original text.

La condición de servidumbre natural, que justificaría la esclavitud, se argumentó en la filosofía griega (Aristóteles) y, de una manera más mediada por el cristianismo, en la medieval (Tomás de Aquino).11

El que por una ley natural no se pertenece a sí mismo, sino que, no obstante ser hombre, pertenece a otro, es naturalmente esclavo. 

Es hombre de otro el que en tanto que hombre se convierte en una propiedad, y como propiedad es un instrumento de uso y completamente individual. Es preciso ver ahora si hay hombres que sean tales por naturaleza o si no existen, y si, sea de esto lo que quiera, es justo y útil el ser esclavo, o bien si toda esclavitud es un hecho contrario a la naturaleza. La razón y los hechos pueden resolver fácilmente estas cuestiones. La autoridad y la obediencia no son sólo cosas necesarias, sino que son eminentemente útiles. Algunos seres, desde el momento en que nacen, están destinados, unos a obedecer, otros a mandar; aunque en grados muy diversos en ambos casos. La autoridad se enaltece y se mejora tanto cuanto lo hacen los seres que la ejercen o a quienes ella rige. La autoridad vale más en los hombres que en los animales, porque la perfección de la obra está siempre en razón directa de la perfección de los obreros, y una obra se realiza donde quiera que se hallan la autoridad y la obediencia. Estos dos elementos, la obediencia y la autoridad, se encuentran en todo conjunto formado de muchas cosas, que conspiren a un resultado común, aunque por otra parte estén separadas o juntas. Esta es una condición que la naturaleza impone a todos los seres animados...

(1.606)

Column B.

Machine translation.

Condiția servituții naturale, care ar justifica sclavia, a fost argumentată în filosofia greacă (Aristotel) ​​și, într-un mod mai mediatizat de creștinism, în filosofia medievală (Toma de Aquino).

Cel care printr-o lege naturală nu-i aparține lui însuși, dar, în ciuda faptului că este om, aparține altuia, este în mod natural sclav.

Este omul altuia care, ca om, devine proprietate, iar ca proprietate este un instrument de folosință și complet individual. Acum este necesar să vedem dacă există oameni care sunt astfel prin natură sau dacă nu există și dacă, oricare ar fi aceasta, este drept și util să fii sclav, sau dacă toată sclavia este un fapt contrar naturii. . Rațiunea și faptele pot rezolva cu ușurință aceste probleme. Autoritatea și ascultarea nu sunt doar lucruri necesare, ci sunt extrem de utile. Unele ființe, din momentul în care se nasc, sunt destinate, unele să se supună, altele să poruncească; deşi în grade foarte diferite în ambele cazuri. Autoritatea este înălțată și îmbunătățită la fel de mult cum o fac ființele care o exercită sau cei pe care îi guvernează. Autoritatea valorează mai mult la oameni decât la animale, pentru că perfecțiunea muncii este întotdeauna direct legată de perfecțiunea lucrătorilor, iar o lucrare se desfășoară oriunde se găsesc autoritatea și ascultarea. Aceste două elemente, supunerea și autoritatea, se regăsesc în orice ansamblu alcătuit din multe lucruri, care conspiră la un rezultat comun, deși sunt altfel separate sau împreună. Aceasta este o condiție pe care natura o impune tuturor ființelor animate... (1.606)

Column Z.

Ayord translation.

Condiția/starea/stadiul natural/a de servitute, care ar justifica sclavia, a fost argumentată în filosofia greacă (Aristotel) ​​și, într-un mod mai mediatizat de creștinism, în filosofia medievală (Toma de Aquino).

Cel care urmare vreunei legi naturale nu-si aparține lui însuși, ci, în ciuda faptului că este om, aparține altuia, este în mod natural sclav.

Este omul altuia cel care, în ciuda faptului că este om, se transforma intr-o proprietate, iar ca proprietate fiind un instrument de folosință, complet individual. Acum este necesar să vedem dacă există oameni care au astfel de conditie in mod natural sau dacă nu există și dacă, oricare ar fi raspunsul, este drept și util să fii sclav, sau dacă nu cumva tot ce inseamna sclavie nu ar fiun fapt contrar naturii. Rațiunea și faptele pot rezolva cu ușurință aceste chestiuni/intrebari. Autoritatea și ascultarea/subordonarea nu sunt doar lucruri necesare, ci sunt extrem de utile. Unele ființe, din momentul în care se nasc, sunt destinate, unele să se supună, altele să poruncească; deşi în grade foarte diferite în ambele cazuri. Autoritatea se înălță și se îmbunătățeste/performeaza la fel de mult cum o fac ființele care o exercită sau cele pe careea le guvernează. Autoritatea valorează mai mult la oameni decât la animale, pentru că perfecțiunea muncii este întotdeauna direct legată de perfecțiunea lucrătorilor, iar o lucrare isi gaseste realizares acolo unde autoritatea și ascultarea  se regăsesc. Aceste două elemente, supunerea/subordonarea și autoritatea, se regăsesc în orice ansamblu alcătuit din multe lucruri, care conspiră la un rezultat comun, deși sunt altfel separate sau împreună. Aceasta este o condiție pe care natura o impune tuturor ființelor animate... 

Column A.

Original text.

Artista o artesano

El compositor no es solo un artista, es también un artesano y un inventor. 

Aunque la historia de la música nos muestra algunos genios, la idea de que los compositores son tocados por la varita mágica de la inspiración es un mito.

El compositor, cuya materia prima son los sonidos y es quien decide qué instrumentos utilizar, debe aprender primero las técnicas de la composición y luego trabajar duramente en su oficio, practicar, equivocarse y borrar, probar nuevas experiencias y así va aprendiendo por ensayo y error de sus propias experiencias. La improvisación y la escucha son importantes, el compositor va escuchando lo que crea y entonces decide continuar o modificarlo.5​

Generalmente se admite la opinión de que los sonidos se corresponden con ideas y que el compositor está plasmando sus ideas sobre el arte, la música o la vida, a través de su estilo y de sus composiciones. Las ideas musicales van cambiando según el momento en que viva el compositor. Los intentos por etiquetar a los compositores por estilo o por periodo histórico se debe al deseo del espectador de agrupar elementos que considera similares.

Hablar de un compositor clásico o un compositor moderno, de un compositor barroco o un compositor renacentista, reside en el convencimiento de que todos los demás van a interpretarlo de la misma manera. Cuanto más atrás en el tiempo vivió el compositor estudiado, más fácil es etiquetarlo porque el que escucha o el que lo estudia conoce poco sobre esa época y resulta más sencillo considerar muchos años en un solo bloque. Mientras que cuando el compositor se acerca más a nuestro periodo histórico, podemos conocerlo mejor y notar las diferencias sutiles y el conocimiento de estos detalles ayudan a no mezclarlo todo.6

(1.743 bytes)

Column B.

Machine translation.

Artist sau meșter

Compozitorul nu este doar un artist, este și un meșter și un inventator. Deși istoria muzicii ne arată niște genii, ideea că compozitorii sunt atinși de bagheta magică a inspirației este un mit.

Compozitorul, a cărui materie primă sunt sunetele și care decide ce instrumente să folosească, trebuie mai întâi să învețe tehnicile compoziției și apoi să muncească din greu la meșteșugul său, să exerseze, să greșească și să ștergă, să încerce experiențe noi și astfel să învețe prin încercare și eroare. propriile sale experiențe. Improvizația și ascultarea sunt importante, compozitorul ascultă ceea ce creează și apoi decide să continue sau să îl modifice.5​

Opinia este general acceptată că sunetele corespund ideilor și că compozitorul își exprimă ideile despre artă, muzică sau viață, prin stilul și compozițiile sale. Ideile muzicale se schimbă în funcție de timpul în care trăiește compozitorul. Încercările de a eticheta compozitorii după stil sau perioadă istorică se datorează dorinței spectatorului de a grupa elementele pe care le consideră similare.

A vorbi despre un compozitor clasic sau un compozitor modern, un compozitor baroc sau un compozitor renascentist, constă în convingerea că toți ceilalți îl vor interpreta în același mod. 

Cu cât a trăit mai înapoi în timp compozitorul studiat, cu atât este mai ușor să-l etichetezi pentru că ascultătorul sau studentul știe puțin despre acea epocă și este mai ușor să consideri mulți ani într-un singur bloc. În timp ce atunci când compozitorul este mai aproape de perioada noastră istorică, îl putem cunoaște mai bine și putem observa diferențele subtile, iar cunoașterea acestor detalii ajută să nu amestecăm totul.

Column Z.

Ayord translation.

Artist sau artizan/maestru.

Compozitorul nu este doar un artist, este și un meșter/maestru/artizan și un inventator. Deși istoria muzicii ne arată niște genii, ideea că compozitorii sunt atinși de bagheta magică a inspirației este un mit.

Compozitorul, a cărui materie primă sunt sunetele și care decide ce instrumente să folosească, trebuie mai întâi să învețe tehnicile compoziției și apoi să muncească din greu la meșteșugul său, să exerseze, să greșească și să șteargă, să încerce experiențe noi și astfel să învețe prin încercare și eroare, din propriile sale experiențe. Improvizația și ascultarea sunt importante, compozitorul ascultă ceea ce creează și apoi decide să continue sau să modifice.

Opinia este general acceptată că sunetele corespund ideilor și că compozitorul își exprimă ideile despre artă, muzică sau viață, prin stilul și compozițiile sale. Ideile muzicale se schimbă în funcție de timpul în care trăiește compozitorul. Încercările de a eticheta compozitorii după stil sau perioadă istorică se datorează dorinței spectatorului de a grupa elementele pe care le consideră similare.

A vorbi despre un compozitor clasic sau un compozitor modern, un compozitor baroc sau un compozitor renascentist, constă în convingerea că toți ceilalți îl vor interpreta în același mod. 

Cu cât a trăit mai înapoi în timp respectivul compozitor studiat/analizat, cu atât este mai ușor să-l etichetezi pentru că ascultătorul sau cel care il studiaza știe puțin despre acea epocă și este mai ușor să consideri mulți ani într-un singur bloc. În timp ce atunci când compozitorul este mai aproape de perioada noastră istorică, îl putem cunoaște mai bine și putem observa diferențe subtile, iar cunoașterea acestor detalii ajută să nu amestecăm totul.