Embedded Files
Page start up on 16.12.2020_18.59 (UTC+1 / España)
Fuente documental / Sursa documentară:
Fascismo - Enciclopedia de historia .> bytes (versión en rumano / versiune în română = non-existent).
Fascismo - Wikipedia en español > 173.258 bytes
Fascism - Wikipedia in limba romana > 11.519 bytes
Fascismo: Movimiento político y social de carácter nacionalista y totalitario, fundado por Benito Mussolini en 1919.
/
Fascism: Mișcare politică și socială cu caracter naționalist și totalitar, fondată de Benito Mussolini în 1919.
autoritarismo, dictadura, totalitarismo.
Antónimos: democracia .
autoritarism, dictatură, totalitarism
Antonime: democrație.
¿Qué es el fascismo?
El fascismo fue un movimiento político y social de carácter nacionalista y totalitario surgido en Italia en 1919, luego de la finalización de la Primera Guerra Mundial. Su creador fue Benito Mussolini, quien gobernó el Estado italiano desde 1922 hasta 1945.
Desde Italia, el fascismo se difundió rápidamente a otros países de la Europa de entreguerras, entre ellos Alemania, Rumania, Bulgaria, Portugal y España. La Alemania nazi gobernada por Adolfo Hitler (1933-1945) llevó el fascismo a sus últimas consecuencias, obteniendo el apoyo de gran parte de la sociedad a la guerra, la discriminación y el racismo.
El fascismo se basó en una ideología de extrema derecha que rechazaba tanto la democracia liberal de competencia de partidos, como los regímenes socialistas de partido único, basados en el marxismo leninismo.
Sus métodos de gobierno totalitarios incluyeron el culto a la personalidad del líder, la persecución de los dirigentes opositores y la discriminación de las minorías.
Luego de la finalización de la Segunda Guerra Mundial, el fascismo perdió popularidad y se transformó en un movimiento político minoritario. En ese contexto, el término fascismo comenzó a ser usado de manera peyorativa para calificar a actitudes autoritarias, racistas y discriminatorias.
En la actualidad, diversos partidos de extrema derecha de Europa pretenden revitalizar el fascismo para llegar al poder. (1.424 bytes)
Fotografía de Benito Mussolini y Adolfo Hitler, representantes del fascismo en Italia y Alemania, respectivamente.
Ce este fascismul?
Fascismul a fost o mișcare politică și socială naționalistă și totalitară care a apărut în Italia în 1919, după sfârșitul primului război mondial. Creatorul său a fost Benito Mussolini, care a condus statul italian între 1922 și 1945.
Din Italia, fascismul s-a răspândit rapid în alte țări din Europa interbelică, inclusiv Germania, România, Bulgaria, Portugalia și Spania. Germania nazistă condusă de Adolf Hitler (1933-1945) a dus fascismul la ultimele sale consecințe, obținând sprijinul multor societăți pentru război, discriminare și rasism.
Fascismul se baza pe o ideologie de extremă dreaptă care respingea atât democrația liberală de concurență de partid, cât și regimurile socialiste cu un singur partid bazate pe marxism-leninism.
Metodele sale totalitare de guvernare includeau cultul personalității liderului, persecuția liderilor opoziției și discriminarea minorităților.
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fascismul și-a pierdut popularitatea și a devenit o mișcare politică minoritară. În acest context, termenul fascism a început să fie folosit într-un mod peiorativ pentru a descrie atitudini autoritare, rasiste și discriminatorii.
În prezent, diferite partide de extremă dreaptă din Europa încearcă să revitalizeze fascismul pentru a ajunge la putere.
Ce este fascismul?
Fascismul a fost o mișcare politică și socială naționalistă și totalitară care a apărut în Italia în 1919, după sfârșitul primului război mondial. Creatorul său a fost Benito Mussolini, care a condus statul italian între 1922 și 1945.
Din Italia, fascismul s-a răspândit rapid în alte țări din Europa interbelică, inclusiv in Germania, România, Bulgaria, Portugalia și Spania. Germania nazistă condusă de Adolf Hitler (1933-1945) a dus fascismul la ultimele sale consecințe, obținând sprijinul din partea unei bune parti a societății germane pentru război, pentru discriminare și pentru rasism.
Fascismul se bazeaza pe o ideologie de extremă dreaptă care respinge atât democrația liberală de concurență intre partide, cât și regimurile socialiste cu un singur partid bazate pe marxism-leninism.
Metodele sale totalitare de guvernare includ cultul personalității fata de un lider, persecuția liderilor opoziției și discriminarea minorităților.
După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, fascismul și-a pierdut popularitatea și a devenit o mișcare politică minoritară. În acest context, termenul fascism a început să fie folosit într-un mod peiorativ pentru a descrie atitudini autoritare, rasiste și/sau discriminatorii.
În actualitate, diverse partide de extremă dreaptă din Europa încearcă să revitalizeze fascismul pentru a ajunge la putere.
Cadáveres de judíos asesinados por las tropas rumanas en un tren de la localidad de Voina en Ucrania.
Evrei deportaţi în Transnistria şi împuşcaţi între Bîrzula şi Grozdovka de militarii români care-i escortau, octombrie 1941; femeia a fost şi dezgolită.
Fotografie a lui Benito Mussolini și a lui Adolf Hitler, reprezentanți ai fascismului în Italia și, respectiv, în Germania.
Cadavre de evrei uciși de trupele române într-un tren în orașul Voina din Ucraina.
Judíos deportados a Transnistria y fusilados entre Bîrzula y Grozdovka por soldados rumanos que los escoltaban, octubre de 1941; a la mujer los militares la habian desnudado.
Representantes del fascismo
Los principales representantes del fascismo en Europa fueron los siguientes:
Benito Mussolini (1883-1945): militar y político italiano. Gobernó Italia desde 1922 hasta 1943 como presidente del Consejo de Ministros Reales, durante el reinado de Víctor Manuel III. Entre 1943 y 1945 fue el líder de la República Social Italiana.
Adolf Hitler (1889-1945): dirigente político alemán, líder del Partido Nacional Socialista Alemán. En 1933 ganó las elecciones generales y ocupó el cargo de canciller. Entre 1934 y 1945 estableció una dictadura y gobernó Alemania como Führer del pueblo alemán.
Miklós Horthy (1868-1946): almirante húngaro, que desempeñó el cargo de regente del reino de Hungría, desde 1920 hasta 1944. Adhirió al Pacto Tripartito firmado por las Potencias del Eje en 1941.
Ion Antonescu (1882-1946): general rumano, ministro de guerra del rey Carol II. En 1940 tomó el poder por la fuerza apoyado por la agrupación fascista Guardia de Hierro. Gobernó con poderes dictatoriales hasta su destitución, en 1944. Fue estrecho aliado de Hitler y Mussolini.
Francisco Franco (1892-1975): militar y político español, quien lideró un golpe de Estado contra el gobierno del Frente Popular, en 1936. Lideró el bando nacionalista durante la Guerra civil española. Gobernó España desde 1939 hasta 1975, como generalísimo y dictador supremo.
Ideología del fascismo
El fascismo se basa en la idea de un régimen totalitario y nacionalista, sin la necesidad de construir una democracia para la toma de decisiones y ejecución de las leyes.
La ideología fascista hace énfasis en el fanatismo de las ideas patrias, racistas y de un único líder. Sus preceptos no son discutibles y por ello son de carácter obligatorio, es decir que no existe posibilidad de contradicción.
Por otro lado, destaca la subordinación de los individuos ante el Estado y no emplea división de poderes ni controles sobre los gobernantes. Luego, utiliza los medios de comunicación para el beneficio propio, controla la educación, cuenta con fuerzas militares y el uso de la violencia para controlar a las masas y no acepta la opinión de las minorías ni de partidos opositores.
Además, el fascismo es un movimiento de carácter imperialista y con políticas expansionistas, por lo que participa en guerras, conflictos internacionales políticos y económicos, siempre aplicando el uso de la violencia armada. (1.033 bytes)
Origen del fascismo
Luego de la finalización de la Primera Guerra Mundial, las expectativas que tenían los italianos de extender su territorio quedaron frustradas por el Tratado de Saint-Germain-en-Laye, que estableció el desmembramiento del Imperio austrohúngaro.
La primera reacción nacionalista fue la del poeta Gabriele D’Annunzio, que encabezó una aventura militar que culminó en la ocupación de la ciudad croata de Fiume, en la que estableció un Estado libre.
Mientras tanto, el 23 de marzo de 1919, Benito Mussolini fundaba la agrupación «Fasci italiani di combattimento» (Liga italiana de combatientes), que cobró visibilidad por su participación en luchas callejeras contra huelguistas y comunistas, vistiendo camisas negras y usando correajes militares.
El temor de las clases medias a que se produjera en Italia una conmoción social similar a la Revolución rusa fue uno de los factores que favoreció el ascenso de los fascistas, ya que fueron vistos como la mejor arma para impedir la extensión del comunismo obrero.
El 7 de abril de 1921 Mussolini transformó su agrupación en un partido político, al fundar el Partido Nacional Fascista (PNF), que se caracterizó por su oposición tanto al liberalismo como al socialismo.
En 1922, los fascistas protagonizaron la Marcha sobre Roma, tras la cual el rey Víctor Manuel III decidió entregar el poder a Mussolini.
Tras el secuestro y asesinato del diputado socialista Giacomo Matteotti, en 1924, Mussolini comenzó a darle forma a un régimen político nacionalista y autoritario, que fue tomado como modelo por otros dirigentes políticos de la Europa de entreguerras. (1.626 bytes)
Características del fascismo
Las principales características del fascismo fueron las siguientes:
Concentró todos los resortes del Estado en un líder supremo, que exigía obediencia absoluta a sus subordinados. A este líder o conductor (llamado Duce en Italia, Führer en Alemania, Conducator en Rumania) se lo consideraba infalible, por lo que nadie podía cuestionar sus decisiones.
Rechazó el sistema democrático al proclamar al partido oficial como el único habilitado para actuar legalmente en la vida política y ocupar los cargos del Estado. Esta pretensión de que un único partido representara los intereses de toda la sociedad hizo del fascismo un movimiento totalitario.
Persiguió y reprimió a los opositores, que debieron exiliarse para no ser encarcelados o asesinados.
Promovió políticas expansionistas, que impulsaron la conquista de territorios vecinos en busca de un espacio vital que asegurara la provisión de las materias primas necesarias para el desarrollo económico.
Realzó el rol de las fuerzas armadas, que debían estar preparadas para defender los ideales del Estado y luchar tanto contra los enemigos internos como externos.
Se basó en una ideología que exaltaba la idea corporativista frente a la de individuo o intereses de clase. Fomentaba ideales racistas que promovían la discriminación y persecución de los grupos que amenazaran la idea de una nación unida.
Manipuló los medios de comunicación para obtener el apoyo popular. Las propagandas en cine, radio, diarios y televisión jugaron un rol fundamental en la estrategia del fascismo para crear una ideología que mantuviera aglutinado al pueblo en torno a ciertos objetivos, como recuperar territorios perdidos en el pasado, detener la expansión del comunismo, o expandir el territorio nacional.
Controló la educación para que exaltara las ideas de patria, nación y la ideología fascista. (1.866 bytes)
Reprezentanții fascismului
Principalii reprezentanți ai fascismului în Europa au fost următorii:
Benito Mussolini (1883-1945): militar și politician italian. A condus Italia între 1922 și 1943 ca președinte al Consiliului Miniștrilor Regali, în timpul domniei lui Victor Emmanuel al III-lea. Între 1943 și 1945 a fost liderul Republicii Sociale Italiene.
Adolf Hitler (1889-1945): lider politic german, lider al Partidului Național Socialist German. În 1933 a câștigat alegerile generale și a ocupat funcția de cancelar. Între 1934 și 1945 a stabilit o dictatură și a condus Germania ca Führer al poporului german.
Miklós Horthy (1868-1946): amiral maghiar, care a servit ca regent al Regatului Ungariei între 1920 și 1944. A aderat la Pactul tripartit semnat de Puterile Axei în 1941.
Ion Antonescu (1882-1946): general român, ministru de război al regelui Carol al II-lea. În 1940 a preluat puterea cu forța susținut de grupul fascist al Gărzii de Fier. A guvernat cu puteri dictatoriale până la revocarea sa în 1944. A fost un apropiat al lui Hitler și Mussolini.
Francisco Franco (1892-1975): militar și politician spaniol, care a condus o lovitură de stat împotriva guvernului Frontului Popular în 1936. El a condus partea naționalistă în timpul războiului civil spaniol. A condus Spania din 1939 până în 1975, ca generalissimo și dictator suprem.
Ideologia fascismului
Fascismul se bazează pe ideea unui regim totalitar și naționalist, fără a fi necesară construirea unei democrații pentru luarea deciziilor și aplicarea legii.
Ideologia fascistă subliniază fanatismul ideilor naționale, rasiste și ale unui singur lider. Preceptele sale nu sunt discutabile și, prin urmare, sunt obligatorii, adică nu există nicio posibilitate de contradicție.
Pe de altă parte, evidențiază subordonarea indivizilor față de stat și nu folosește împărțirea puterilor sau controlul asupra conducătorilor. Apoi, folosește mass-media în beneficiul său, controlează educația, se bazează pe forțele militare și pe utilizarea violenței pentru a controla masele și nu acceptă opinia minorităților sau a partidelor de opoziție.
În plus, fascismul este o mișcare imperialistă cu politici expansioniste, motiv pentru care participă la războaie, conflicte politice și economice internaționale, aplicând întotdeauna utilizarea violenței armate.
Originea fascismului
După sfârșitul Primului Război Mondial, așteptările pe care italienii le-au avut pentru a-și extinde teritoriul au fost frustrate de Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, care a stabilit dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar.
Prima reacție naționalistă a fost cea a poetului Gabriele D’Annunzio, care a condus o aventură militară care a culminat cu ocuparea orașului croat Fiume, în care a stabilit un stat liber.
Între timp, la 23 martie 1919, Benito Mussolini a fondat grupul „Fasci italiani di combattimento” (Liga italiană a luptătorilor), care a câștigat vizibilitate pentru participarea la lupte de stradă împotriva atacanților și comuniștilor, purtând cămăși negre și purtând centuri militare.
Teama claselor de mijloc că o revoltă socială asemănătoare Revoluției Ruse va avea loc în Italia a fost unul dintre factorii care au favorizat ascensiunea fascistilor, deoarece aceștia erau considerați ca fiind cea mai bună armă pentru a preveni răspândirea comunismului muncitoresc.
La 7 aprilie 1921, Mussolini și-a transformat grupul într-un partid politic, fondând Partidul Național Fascist (PNF), care s-a caracterizat prin opoziția sa atât împotriva liberalismului, cât și a socialismului.
În 1922, fasciștii au organizat marșul de la Roma, după care regele Victor Emmanuel al III-lea a decis să predea puterea lui Mussolini.
După răpirea și asasinarea deputatului socialist Giacomo Matteotti, în 1924, Mussolini a început să modeleze un regim politic naționalist și autoritar, care a fost luat ca model de alți lideri politici din Europa interbelică.
Caracteristicile fascismului
Principalele caracteristici ale fascismului au fost următoarele:
El a concentrat toate izvoarele statului într-un conducător suprem, care a cerut ascultare absolută de la subordonații săi. Acest lider sau dirijor (numit Duce în Italia, Führer în Germania, Conducator în România) era considerat infailibil, deci nimeni nu putea pune la îndoială deciziile sale.
El a respins sistemul democratic prin proclamarea partidului oficial ca fiind singurul autorizat să acționeze legal în viața politică și să ocupe funcțiile statului. Această afirmație conform căreia un singur partid reprezenta interesele întregii societăți a făcut din fascism o mișcare totalitară.
El a persecutat și reprimat adversarii, care trebuiau să plece în exil pentru a nu fi închiși sau uciși.
El a promovat politici expansioniste, care au promovat cucerirea teritoriilor învecinate în căutarea unui spațiu vital care să asigure furnizarea de materii prime necesare dezvoltării economice.
El a subliniat rolul forțelor armate, care ar trebui să fie pregătite pentru a apăra idealurile statului și pentru a lupta împotriva dușmanilor interni și externi.
S-a bazat pe o ideologie care exalta ideea corporatistă peste cea a intereselor individuale sau de clasă. A încurajat idealuri rasiste care au promovat discriminarea și persecuția grupurilor care amenințau ideea unei națiuni unite.
El a manipulat mass-media pentru a obține sprijin popular. Propaganda din cinematografie, radio, ziare și televiziune a jucat un rol fundamental în strategia fascismului de a crea o ideologie care să țină oamenii uniți în jurul anumitor obiective, precum recuperarea teritoriilor pierdute în trecut, oprirea expansiunii comunismului sau extinderea teritoriul național.
El a controlat educația pentru a exalta ideile de patrie, națiune și ideologie fascistă.
Reprezentanții fascismului
Principalii reprezentanți ai fascismului în Europa au fost următorii:
Benito Mussolini (1883-1945): militar și politician italian. A condus Italia între 1922 și 1943 ca președinte al Consiliului Miniștrilor Regali, în timpul domniei lui Victor Emmanuel al III-lea. Între 1943 și 1945 a fost liderul Republicii Sociale Italiene.
Adolf Hitler (1889-1945): lider politic german, lider al Partidului Național Socialist German. În 1933 a câștigat alegerile generale și a ocupat funcția de cancelar. Între 1934 și 1945 a stabilit o dictatură și a condus Germania ca Führer al poporului german.
Miklós Horthy (1868-1946): amiral maghiar, care a servit ca regent al Regatului Ungariei între 1920 și 1944. A aderat la Pactul tripartit semnat de Puterile Axei în 1941.
Ion Antonescu (1882-1946): general român, ministru de război al regelui Carol al II-lea. În 1940 a preluat puterea cu forța susținut de grupul fascist al Gărzii de Fier. A guvernat cu puteri dictatoriale până la revocarea sa în 1944. A fost un apropiat al lui Hitler și Mussolini.
Francisco Franco (1892-1975): militar și politician spaniol, care a condus o lovitură de stat împotriva guvernului Frontului Popular în 1936. El a condus partea naționalistă în timpul războiului civil spaniol. A condus Spania din 1939 până în 1975, ca generalissimo și dictator suprem.
Ideologia fascismului
Fascismul se bazează pe ideea unui regim totalitar și naționalist, fără considera necesară construirea unei democrații pentru luarea deciziilor și aplicarea legii.
Ideologia fascistă se centrează pe fanatismul ideilor naționale, rasiste și ale unui unic lider. Preceptele sale nu sunt discutibile și, prin urmare, sunt obligatorii, adică nu există nicio posibilitate de contrazicere.
Pe de altă parte, iese in evidență subordonarea indivizilor față de Stat și nu folosește împărțirea puterilor in Stat, nici controlul asupra conducătorilor lor. Apoi, folosește mass-media în beneficiul său, controlează educația, se bazează pe forțele militare și pe utilizarea violenței pentru a controla masele și nu acceptă opinia minorităților sau a partidelor de opoziție.
În plus, fascismul este o mișcare imperialistă cu politici expansioniste, motiv pentru care participă la războaie, conflicte politice și economice internaționale, aplicând întotdeauna utilizarea violenței armate.
Originea fascismului
După sfârșitul Primului Război Mondial, așteptările pe care italienii le-au avut pentru a-și extinde teritoriul au fost frustrate de Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye, care a stabilit dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar.
Prima reacție naționalistă a fost cea a poetului Gabriele D’Annunzio, care a condus o aventură militară care a culminat cu ocuparea orașului croat Fiume, în care a stabilit un stat liber.
Între timp, la 23 martie 1919, Benito Mussolini a fondat grupul „Fasci italiani di combattimento” (Liga italiană a luptătorilor), care a câștigat vizibilitate pentru participarea la lupte de stradă împotriva atacanților și comuniștilor, purtând cămăși negre și purtând centuri militare.
Teama claselor de mijloc că o revoltă socială asemănătoare Revoluției Ruse va avea loc în Italia a fost unul dintre factorii care au favorizat ascensiunea fascistilor, deoarece aceștia erau considerați ca fiind cea mai bună armă pentru a preveni răspândirea comunismului muncitoresc.
La 7 aprilie 1921, Mussolini și-a transformat grupul într-un partid politic, fondând Partidul Național Fascist (PNF), care s-a caracterizat prin opoziția sa atât împotriva liberalismului, cât și a socialismului.
În 1922, fasciștii au organizat Marșul asupra Romei, după care regele Victor Emmanuel al III-lea a decis să predea puterea lui Mussolini.
După răpirea și asasinarea deputatului socialist Giacomo Matteotti, în 1924, Mussolini a început să modeleze un regim politic naționalist și autoritar, care a fost luat ca model de alți lideri politici din Europa interbelică.
Caracteristicile fascismului
Principalele caracteristici ale fascismului au fost următoarele:
A concentrat toate resorturile Statului într-un conducător suprem, care cerea obedienta absolută de la subordonații săi. Acest lider sau conducător (numit Duce în Italia, Führer în Germania, Conducător în România) era considerat infailibil, deci nimeni nu putea pune la îndoială deciziile sale.
A respins sistemul democratic prin proclamarea partidului oficial ca fiind singurul autorizat să acționeze legal în viața politică și să ocupe funcțiile in Stat. Această pretenție conform căreia un singur partid reprezenta interesele întregii societăți a făcut din fascism o mișcare totalitară.
A persecutat și a reprimat adversarii, care trebuiau să plece în exil pentru a nu fi închiși sau asasinati.
A promovat politici expansioniste, care au promovat cucerirea de teritorii învecinate în căutarea unui spațiu vital care să asigure furnizarea de materii prime necesare dezvoltării economice.
A sporit rolul forțelor armate, cum ca ar trebui să fie pregătite pentru a apăra idealurile Statului și pentru a lupta împotriva dușmanilor interni și externi.
Are baza pe o ideologie care exalta ideea corporatistă peste cea a intereselor individuale sau de clasă. A încurajat idealuri rasiste care au promovat discriminarea și persecuția grupurilor care amenințau ideea unei națiuni unite.
A manipulat mass-media pentru a obține sprijin popular. Propaganda din cinematografie, radio, ziare și televiziune a jucat un rol fundamental în strategia fascismului de a crea o ideologie care să țină oamenii aglutinți în jurul anumitor obiective, cum ar fi recuperarea teritoriilor pierdute în trecut, oprirea expansiunii comunismului sau extinderea teritoriul național.
A controlat educația pentru a exalta ideile de patrie, de națiune și de ideologie fascistă.
Artículo en obras. Disculpen la molestia!
Article in works. Sorry to bother you!
Articol în lucru. Scuzați deranjul!
Lectură suplimentară recomandată / Lectura adicional recomendada .
- Rumanía durante el periodo de entreguerras / România în perioada interbelică .
Page updated
Google Sites
Report abuse