Embedded Files
Page start up on 14.10.2023_20.45 (UTC+2 / Lipanesti, Prahova, Romania). 15ºC, Umiditate 68%, Vant 3 km/h
Surse de inspirație / Fuentes de inspiración:
Castrism / Castrismo - Wikipedia en español.
Ceausism, Ceausismo / Ceaușism - English Wikipedia.
Franchism / Franquismo - Wikipedia en español.
Hitlerism / Hitlerismo - Wikipedia en español.
Peronism / Peronismo - Wikipedia en español.
Putinism / Putinismo - Wikipedia en español.
Sandinism / Sandinismo - Wikipedia en español.
Pagina in lucru / Pagina en obra
Pământul este o casă în care ne naștem mulți frați (azi, aproape 8 miliarde).
Si ca in orice casă, fiecare are preferințele lui (bune/rele), și disputele, certurile, încep de la a fi de mici dimensiuni, si cresc pe masură ce și noi creștem.
Sunt oameni cărora le place dictatura. Mie, nu-mi place.
În aceeași măsură în care unul se zbate să nu fie dictatură pentru nimeni, altul se zbate să fie dictatură pentru toți.
Și uite-așa ajungem, mereu și mereu, la același deznodământ tragic, ca cel din filmul cu Romulus si Remus, film care m-a îngrozit la cei 8 ani cât îi aveam prin 1967-1968, când l-am văzut, pentru că am înțeles de-atunci că... așa e viața.
În cele ce urmează vom vedea că fiecare dictator a avut și bocitorii lui, vom vedea că dintre toti caii pe care cineva ar pune șaua, nu sunt toți cei ce caută să se emancipeze, să trăiască liber (să trăiască condiția de independență), mulți obișnuindu-se să trăiască conditia de dependență.
Sunt foarte multe, acele persoane care plâng dupa o tutelă... toată viața lor, și nu doar până la 18 ani.
Sunt foarte multe acele persoane, care nu s-ar lăsa înțărcate, toată viața lor.
/
La Tierra es una casa donde nacimos muchos hermanos (hoy, casi 8 mil millones).
Y como en cualquier casa, cada uno tiene sus preferencias (buenas/malas), y las disputas, las riñas, empiezan desde a ser pequeñas, a crecer a medida que nosotros crecemos.
Hay gente a la que le gusta la dictadura. A mi no me gusta.
En la misma medida en que uno lucha para no existir dictadura para nadie, otro lucha para existir dictadura para todos.
Y mira, así siempre terminamos con el mismo final trágico, como el de la película de Rómulo y Remo, película que me aterrorizó cuando tenía 8 años por 1967-1968, cuando la vi, porque entendí que... la vide es así.
A continuación veremos que cada dictador tuvo sus defensores, veremos que de todos los caballos a los que alguien ensillaría, no todos buscan emanciparse, vivir libremente (vivir la condición de independencia), muchos acostumbrándose a vivir la condición de dependencia.
Son muchas aquellas personas que añoran una tutela... por toda su vida, y no sólo hasta sus 18 años.
Hay muchas aquellas personas a que no le gustarian ser destetadas por el largo de toda su vida.
Din mai multe motive, dar și din acela că am în lucru un articol de blog care se numește "Ceaușistul român este palestinianul Uniunii Europene", iar acolo, pentru că am folosit în text, în mai multe rânduri, termenul "ceaușist", am dat o căutare pe net ca să găsesc ceva referitor la asta, și să fac legătura prin intermediul unui link, între eventualul text explicativ și textul meu.
Dar, cu acest termen, "ceaușism", nu am avut noroc de foarte multe rezultate, iar în Wikipedia, unde mă interesează cel mai mult (eu percepându-mă ca un "wikipedist"), nu am găsit decât o foarte mică versiune (doar titlul), în limba engleză.
În general dictatorii ajung să aibă astfel de epitete, oamenii normali, cum sunt președinții americani, spre exemplu (care stau cel mult două mandate și apoi se duc și-și văd de treaba lor), nu s-au dedat până acum la dobândirea unor astfel de epitete.
Cu niște timp în urmă începusem traducerea termenului "putinism", și în afară de asta știam că există foarte mulți termeni care folosesc sufixul "ism", termeni precum "leninism", "stalinism", "troțkism", "maoism", "hitlerism", "franchism", "castrism", "chavism", etc, și am căutat pe internet și am găsit de toate pentru toți, dar termenul "ceaușism" nu l-am găsit abordat.
Așa că îmi voi face mai intai o listă bibliografică cu titluri de articole din care as putea găsi informație care să-mi servească pentru întocmirea unui continut explicativ despre "ceaușism".
Por varias razones, pero también porque tengo en proceso un artículo en mi blog llamado "El ceauşista rumano es el palestino de la Unión Europea", y allí, porque utilicé el término "ceauşista" varias veces en el texto, hice una búsqueda en la web para encontrar algo al respecto, y hacer vinculo entre el posible texto explicativo con mi texto.
Pero, con este término, "ceaușismo", no tuve mucha suerte con muchos resultados, y en Wikipedia, donde más me interesa (porque yo me percibo como un "wikipedista"), sólo encontré una versión muy pequeña (solamente el título) en ingles.
En general, los dictadores terminan ganando tales epítetos; la gente normal, como los presidentes estadounidenses, por ejemplo (que cumplen como máximo dos mandatos y luego se dedican a sus asuntos), aún no se han peleado para adquirir tales epítetos.
Hace algún tiempo había empezado a traducir el término "putinismo", y además sabía que existen muchos términos que usan el sufijo "ismo", términos como "leninismo", "estalinismo", "trotskismo", "maoísmo", " hitlerismo", "franquismo", "castrismo", "chavismo", etc., y busqué en Internet y encontré de todo para todos, pero no encontré el término "ceaușismo" que estaba buscando.
Así que me pongo a realizar una lista bibliográfica con títulos de artículos de los en que puedo encontrar información que me servirá para preparar un contenido explicativo sobre el concepto "ceaușismo".
Estalinismo - Wikipedia en español. 06:21 5 oct 2023 Gaijin discusión contribs. m 21 800 bytes
Stalinism - Wikipedia in romana. 23:25 19 abr 2023 PatrocleBot discusión contribs. m 10 606 bytes
Leninismo / Leninism, Trotskismo / Trotkism, Chavismo, Chavism. Castrismo (it). Castrismo (es) . Castrism (ro).
Por castrismo entendemos la ideología política comunista y patriótica inspirada por Fidel Castro, líder de la revolución cubana y jefe de Estado y de Gobierno de Cuba (con roles que han variado en el tiempo) de 1959 a 2008 (de facto ya había entregado el poder en el verano de 2006).
El castrismo es una variante ideológica del comunismo, muy crítica con el capitalismo y el imperialismo, especialmente el de los Estados Unidos de América, y partidaria de la cooperación política y social entre los estados de América Latina. Esta teoría está muy influenciada por el pensamiento patriótico del revolucionario progresista cubano José Martí.
Está muy difundida y encuentra aprobación en muchos estratos de la población latinoamericana, debido a la política de explotación de Estados Unidos hacia los países de su propio continente y también por la notable difusión de las multinacionales en territorio latinoamericano.
Es una doctrina de inspiración marxista y tercermundista, encaminada a la conquista del poder mediante una lucha clandestina contra las clases predominantes, especialmente por parte de los campesinos.
Según sus detractores, el régimen de Fidel Castro fue muy duro, llegando incluso a exterminar a cualquiera que se opusiera al sistema, mientras sus partidarios elogian su trabajo para mejorar las condiciones de salud pública y educación. El líder dirigió Cuba durante la Guerra Fría y hasta 2008, cuando su hermano Raúl tomó las riendas de la nación.
Durante cincuenta años la isla cubana atravesó un grave período de embargo económico, que luego fue puesto fin gracias a la intervención de la URSS.
Prin castrism înțelegem ideologia politică comunistă și patriotică inspirată de Fidel Castro, lider al revoluției cubaneze și șef de stat și de guvern al Cubei (cu roluri care au variat de-a lungul timpului) din 1959 până în 2008 (de facto el predase deja puterea în vara anului 2006).
Castrismul este o variantă ideologică a comunismului, foarte critică cu capitalismul și imperialismul, în special cu cel al Statelor Unite ale Americii, și în favoarea cooperării politice și sociale între statele din America Latină. Această teorie este foarte influențată de gândirea patriotică a revoluționarului progresist cubanez José Martí.
Este foarte răspândită și găsește aprobare în multe pături ale populației latino-americane, datorită politicii de exploatare a Statelor Unite față de țările de pe propriul continent și, de asemenea, datorită notabilei răspândiri a multinaționalelor pe teritoriul Americii Latine.
Este o doctrină de inspirație marxistă și de lumea a treia, care vizează cucerirea puterii printr-o luptă clandestină, în special a țăranilor, împotriva claselor predominante.
Potrivit detractorilor săi, regimul lui Fidel Castro a fost foarte dur, ajungând până acolo încât să extermine pe oricine s-ar fi opus sistemului, în timp ce susținătorii săi îi laudă munca de îmbunătățire a condițiilor de sănătate și educație publică. Acest ider a condus Cuba pe timpul Războiului Rece și până în 2008, când fratele său Raúl a preluat frâiele națiunii.
Timp de cincizeci de ani, insula cubaneză a trecut printr-o perioadă serioasă de embargo economic, careia ulterior ia fost pus capăt datorită intervenției URSS.
(Din "Castrism - Wikipedia in italiana")
Tras la muerte de Franco en 1975, muchos españoles empezaron a lamentar el régimen franquista, fenómeno denominado por los especialistas franquismo sociológico.
Franquismo sociológico
Franquismo sociológico es una expresión utilizada1 para evidenciar la pervivencia de rasgos sociales propios del franquismo en la sociedad española posterior a la muerte de Francisco Franco (1975). El término fue utilizado especialmente durante la transición para referirse a «las bases sociales de la dictadura y que englobaba a la clase alta, la clase media católica, así como los trabajadores y campesinos de las zonas rurales conservadoras». Fue a ese sector de la población al que pretendió representar Alianza Popular en las primeras elecciones democráticas celebradas en junio de 1977.2
Su existencia se suele explicar por la represión prolongada durante los cuarenta años de la dictadura franquista, el miedo a la repetición de la Guerra Civil Española y del enfrentamiento de las llamadas Dos Españas, y a la valoración positiva del papel del franquismo en el crecimiento económico que se produjo durante el llamado desarrollismo (1959-1975), aun a costa de obviar otras cuestiones, como la emigración. Todo ello condujo a un sector de la sociedad española, incluidas algunas personas que podrían estar más identificados con la oposición al franquismo, a la perpetuación de actitudes de conservación y supervivencia, aprendidas y transmitidas generacionalmente desde los años cuarenta, como la autocensura y el sometimiento voluntario y conformista a la autoridad,3 que en casos extremos puede llegar incluso a calificarse de servilismo y en los más comunes se identifica con la denominada mayoría silenciosa, que proporcionó al régimen la forma más barata, eficaz y ubicua de represión.
După moartea lui Franco în 1975, mulți spanioli au început să regrete regimul franchist, fenomen denumit de specialiști franchism sociologic.
Franchismul sociologic
Franchismul sociologic este o expresie folosită pentru a demonstra supraviețuirea trăsăturilor sociale tipice ale francismului în societatea spaniolă după moartea lui Francisco Franco (1975). Termenul a fost folosit mai ales în perioada tranziției pentru a se referi la „bazele sociale ale dictaturii și care cuprindeau clasa superioară, clasa de mijloc catolică, precum și muncitorii și țăranii din zonele rurale conservatoare”. Este acel sector al populației pe care Alianța Populară a căutat să-l reprezinte la primele alegeri democratice din iunie 1977.
Existența sa se explică, de obicei, prin represiunea prelungită din cei patruzeci de ani ai dictaturii Franco, teama de repetarea Războiului Civil Spaniol și confruntarea așa-numitelor Două Spanii și evaluarea pozitivă a rolului francismului în creşterea economică pe care S-a produs în timpul aşa-zisului evolutivism (1959-1975), chiar cu preţul ignorării altor probleme, precum emigrarea. Toate acestea au condus un sector al societății spaniole, inclusiv unii oameni care puteau fi mai identificați cu opoziția față de francism, la perpetuarea atitudinilor de conservare și supraviețuire, învățate și transmise generațional încă din anii 1940, precum autocenzura și supunerea. voluntar și conformist cu autoritatea, care în cazuri extreme poate fi descris chiar drept servilism și în cazurile cele mai frecvente este identificat cu așa-numita majoritate tăcută, care a oferit regimului cea mai ieftină, eficientă și omniprezentă formă de represiune.
Culto a la personalidad de Adolf Hitler.
El culto a la personalidad de Adolf Hitler fue una característica destacada de la Alemania nazi (1933-1945),1 que comenzó en la década de 1920 durante los primeros días del Partido Nazi. Basado en el Führerprinzip de que el líder siempre tiene la razón, promulgado por la incesante propaganda nazi, y reforzado por el aparente éxito de Hitler en solucionar los problemas económicos de Alemania, sus incruentos triunfos en política exterior antes de la II Guerra Mundial, y sus primeros rápidos éxitos militares en Polonia y Francia, finalmente se convirtió en un aspecto central del control nazi del pueblo alemán.
El mito de Hitler como un genio infalible multifacético con cualidades heroicas, casi sobrehumanas, se acercó a la deificación. Se usó como una herramienta para unificar al pueblo alemán detrás de la personalidad, las opiniones y los objetivos de Hitler, y también fue un seguro contra la fragmentación del movimiento nazi en facciones en guerra.
Cultul personalitatii lui Adolf Hitler.
Cultul personalității lui Adolf Hitler a fost o trăsătură proeminentă a Germaniei naziste (1933-1945), începând cu anii 1920, în primele zile ale Partidului Nazist. Bazat pe Führerprinzip că liderul are întotdeauna dreptate, promulgat de propaganda nazistă necruțătoare și întărit de succesul aparent al lui Hitler în rezolvarea problemelor economice ale Germaniei, politica sa externă fără sânge triumfă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial și succesele sale militare rapide în Polonia și Franța, în cele din urmă a devenit un aspect central al controlului nazist asupra poporului german.
Mitul lui Hitler ca geniu infailibil cu mai multe fațete, cu calități eroice, aproape supraomenești, s-a apropiat de îndumnezeire. A fost folosit ca instrument de unificare a poporului german în spatele personalității, opiniilor și obiectivelor lui Hitler și a fost, de asemenea, asigurare împotriva fragmentării mișcării naziste în facțiuni în conflict.
Ciega inclinación ante la autoridad de algún personaje, ponderación excesiva de sus méritos reales, conversión del nombre de una personalidad histórica en un fetiche. La base teórica del culto a la personalidad radica en la concepción idealista de la historia, según la cual el curso de esta última no es determinado por la acción de las masas del pueblo, sino por los deseos y la voluntad de los grandes hombres (caudillos militares, héroes, ideólogos destacados, etc). Es propio de diversas escuelas idealistas atribuir un valor absoluto al papel de las personalidades eminentes de la historia (Voluntarismo, Carlyle, Jóvenes hegelianos, Populismo). El marxismo examina el papel de la personalidad, del dirigente, en estrecho vínculo con el curso objetivo de la lucha de clases, con la actividad histórica de las masas del pueblo. Ni siquiera la experiencia del más genial de los dirigentes puede sustituir la experiencia colectiva de millones de personas. El culto a la personalidad es profundamente adverso al marxismo-leninismo, que por su propia naturaleza, es la ideología de las inmensas masas trabajadoras, con cuyas manos se transforma la sociedad capitalista en comunista. De ahí que el P.C.U.S. desenmascare con tanta intransigencia el culto a la personalidad imperante en vida de Stalin, que ocasionó graves daños a la teoría y la práctica del socialismo. Aunque el culto a la personalidad de Stalin no pudo cambiar la naturaleza del socialismo, constituyó un lastre serio para el desenvolvimiento de la sociedad soviética. La lucha del P.C.U.S. y su Comité Central contra el culto a la personalidad de Stalin y sus consecuencias, ha establecido las condiciones para dar nueva vigencia a las normas de la vida del Partido y del Estado soviético y desarrollarlas, para el ulterior avance de la democracia socialista. El Partido Comunista se guía por la idea de que la teoría y la práctica del culto a la personalidad obstaculizan la justa educación de las masas, frenan el crecimiento de su iniciativa, debilitan en cada individuo el sentido de responsabilidad por la causa común (la revolución socialista, la construcción del comunismo), influye negativamente en el desarrollo de la ideología comunista. En la práctica, el culto a la personalidad socava los principios democráticos de los partidos comunistas y de la sociedad socialista. Sólo podrá asegurarse el éxito de la lucha contra el culto a la personalidad, tanto en la sociedad socialista como en los Partidos comunistas, si se desarrollan por todos los medios la democracia, los Principios leninistas de la construcción del Estado y del Partido.
Înclinație oarbă fată de autoritatea vreunui personaj, elogiere excesivă a meritelor sale reale, transformarea numelui unei personalități istorice într-un fetiș. Baza teoretică a cultului personalității stă în concepția idealistă a istoriei, potrivit căreia cursul istoriei nu este determinat de acțiunea maselor de oameni, ci de dorințele și voința marilor oameni (lideri militari, eroi, ideologi marcanți etc.). Este tipic pentru diferite școli idealiste să atribuie o valoare absolută rolului personalităților eminente în istorie (voluntarism, Carlyle, Tineri Hegelieni, Populism). Marxismul examinează rolul personalității, al conducătorului, în strânsă legătură cu mersul obiectiv al luptei de clasă, cu activitatea istorică a maselor populare. Nici măcar experiența celui mai mare dintre lideri nu poate înlocui experiența colectivă a milioane de oameni. Cultul personalității este profund advers marxismului-leninismului, care prin însăși natura sa este ideologia imenselor mase muncitoare, cu mâinile cărora societatea capitalistă este transformată în comunistă. Prin urmare, P.C.U.S. a demascat atât de intransigent cultul personalității care a prevalat în timpul vieții lui Stalin, care a cauzat prejudicii serioase teoriei și practicii socialismului. Deși cultul personalității lui Stalin nu a putut schimba natura socialismului, el a constituit o greșeală serioasă asupra dezvoltării societății sovietice. Lupta P.C.U.S. și Comitetul său Central împotriva cultului personalității lui Stalin și a consecințelor acestuia, a stabilit condițiile pentru a da o nouă valabilitate normelor de viață ale Partidului și Statului Sovietic și a le dezvolta, pentru înaintarea în continuare a democrației socialiste. Partidul Comunist este ghidat de ideea că teoria și practica cultului personalității împiedică educația justă a maselor, încetinește creșterea inițiativei acestora, slăbește în fiecare individ simțul responsabilității pentru cauza comună (revoluția socialistă). , construcția comunismului), influențează negativ dezvoltarea ideologiei comuniste. În practică, cultul personalității subminează principiile democratice ale partidelor comuniste și ale societății socialiste. Succesul luptei împotriva cultului personalității poate fi asigurat, atât în societatea socialistă, cât și în partidele comuniste, numai dacă democrația, Principiile leniniste ale construcției statului și a partidului sunt dezvoltate prin toate mijloacele.
Completari aduse la 09.07.2026 /
Se poate scoate omul din ceaușism, dar nu se poate scoate ceaușismul din om
Vista creada con IA
Această adaptare a celebrei zicale „Îi poți scoate pe oameni din comunism, dar nu poți scoate comunismul din oameni” sintetizează perfect rezistența mentalităților și reflexele toxice formate în timpul dictaturii. [1]
„Ceaușismul” se referă la un cumul de fenomene specifice regimului comunist din România, care au lăsat urme adânci în societate: [1]
Cultul personalității și paternalismul: Așteptarea ca un „conducător iubit” sau statul să rezolve toate problemele, în loc să existe o implicare civică activă și responsabilă.
Mentalitatea de „om nou”: Conformismul forțat, obediența față de șefi și lipsa asumării pentru a nu atrage atenția sau a nu greși în fața superiorilor.
Spiritul de turmă și lipsa toleranței: Tendința de a-i privi cu suspiciune pe cei care gândesc diferit și rezistența la pluralism.
Nostalgia perioadei: Adesea generată de o memorie selectivă care idealizează „siguranța” locului de muncă și a casei din acea perioadă, ignorând lipsurile majore, cenzura și teroarea. [1, 2]
Pentru a depăși această moștenire, democrația și educația sunt singurele soluții capabile să schimbe mentalitățile în timp, consolidând spiritul critic și responsabilitatea individuală.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Vista creada con IA
Această zicală (adaptată adesea după celebra „îi poți scoate pe oameni din comunism, dar nu poți scoate comunismul din oameni”) este o metaforă a mentalităților rezistente în timp. Ea subliniază că, deși regimul totalitar s-a prăbușit, reflexele sociale și trăsăturile „omului nou” continuă să persiste în comportamentul cotidian. [1, 2, 3]
1. Refexele autoritarismului și ale „omului nou”
Ceaușismul a lăsat în urmă o serie de tipare comportamentale adânc înrădăcinate, care se manifestă și astăzi:
Mentalitatea de turmă și conformismul: Așteptarea ca „cineva de sus” (statul, un lider) să rezolve problemele personale sau comunitare, o moștenire a propagandei care promova imaginea unui conducător infailibil. []
Nepotismul și sistemul de pile/relații: În contextul penuriei de dinainte de 1989, obținerea bunurilor de bază se făcea prin relații și favoruri, un obicei care s-a transformat în corupția și favoritismul de astăzi. [1]
Dublul limbaj și ipocrizia: Obișnuința de a spune una în public și a gândi alta în privat, o tactică de supraviețuire în dictatură, care astăzi se poate traduce prin lipsa de încredere în instituții și o participare civică redusă. [1]
2. Nostalgia ca refugiu
Pentru mulți, ceaușismul a devenit o „boală mintală” colectivă și se manifestă prin nostalgie. Aceasta nu este neapărat dorința de a reveni la teroare, ci o idealizare a unui trecut privit distorsionat, marcat de: [1, 2]
Siguranța unui loc de muncă garantat.
Iluzia egalității sociale, unde „toți aveau la fel” (chiar dacă aveau foarte puțin).
3. Argumentul contrar: Schimbarea generațiilor
Pe de altă parte, sociologii și observatorii fenomenului social din România susțin că această expresie își pierde treptat valabilitatea. Generațiile născute sau crescute după 1989, care au avut acces la educație democratică, la libertate de mișcare și la o economie de piață integrată în Uniunea Europeană, sunt fundamental diferite și funcționează după alte valori decât cele dictate de vechiul regim. [1]
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Ceaușismul reprezintă regimul politic totalitar și doctrina de stat impuse în Republica Socialistă România de către Nicolae Ceaușescu. Aceasta a controlat țara între anii 1965 și 1989. [1, 2]
Ideologia a funcționat ca o variantă specifică de național-comunism. Aceasta a combinat principiile marxist-leniniste de tip stalinist cu elemente radicale din naționalismul românesc. [1, 2, 3]
Pilonii principali ai ceaușismului
Cultul personalității: Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, erau portretizați drept lideri providențiali și geniali. [1, 2, 3]
Protocronismul: Curent cultural care idealiza istoria națională. Acesta susținea că românii au fost pionieri în realizări științifice și culturale globale. [1, 2]
Tezele din iulie (1971): Manifest politic inspirat de modelul nord-coreean și chinez. Acesta a declanșat o revoluție culturală internă axată pe cenzură aspră. [1, 2]
Autarhie economică: Obsesia pentru plata rapidă a datoriei externe în anii '80. Acest obiectiv a fost atins prin exportul masiv de alimente și resurse. [1, 2]
Control social extrem: Populația era strict supravegheată prin intermediul Departamentului Securității Statului (Securitatea). [1, 2]
Impactul socioeconomic în viața cotidiană
Cartele și raționalizare: Alimentele de bază (pâine, ulei, zahăr, lapte, carne) erau obținute exclusiv pe tichete.
Deprivare energetică: Întreruperile zilnice de energie electrică și limitările extreme la încălzire centrală și gaze.
Politici demografice agresive: Interzicerea strictă a avorturilor prin Decretul 770 din 1966 pentru creșterea forțată a populației.
Proiecte megalomanice: Construcții gigantice care au distrus centrele istorice, cum ar fi Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului). [1, 2]
Regimul s-a prăbușit violent în decembrie 1989, în urma Revoluției Române, care a dus la execuția cuplului dictatorial. Detalii suplimentare despre contextul politic din acea perioadă pot fi consultate în istoricul oferit de Wikipedia privind național-comunismul românesc.
Facebook _ soferie
1 h ·
ATENȚIE! Italia schimbă regulile privind tahograful și amenzile de viteză?
Subiectul este mai nuanțat decât lasă să se înțeleagă unele titluri din presă. De fapt, în Italia există două decizii judiciare care par să meargă în direcții diferite, iar în prezent situația juridică este încă discutată.
În urmă cu câțiva ani, Italia permitea poliției să folosească datele din tahograf pentru a sancționa depășirea vitezei. Însă această practică a fost contestată de Comisia Europeană, deoarece Regulamentul (UE) 165/2014 stabilește că scopul tahografului este controlul timpilor de conducere și odihnă, nu înlocuirea radarului.
Ulterior, autoritățile italiene au emis clarificări.
Când poate fi folosit tahograful?
Ministerul de Interne italian a explicat încă din 2021 că datele tahografului pot fi utilizate doar în anumite situații, de exemplu:
-polițistul a constatat direct abaterea;
-controlul are loc imediat după producerea faptei;
se poate identifica exact locul unde s-a produs depășirea vitezei și limita legală aplicabilă;
-din datele tahografului rezultă fără dubiu viteza vehiculului.
De asemenea, trebuie aplicată marja de eroare a aparatului (aproximativ 6 km/h în favoarea șoferului).
Ce s-a întâmplat în 2026?
Aici apare confuzia.
Unele publicații au scris că Italia confirmă folosirea tahografului ca probă pentru amenzile de viteză, deoarece Curtea de Casație ar fi admis că, în anumite circumstanțe, datele tahografului pot susține existența unei depășiri de viteză.
Însă, aproape în același timp, un Tribunal din Brindisi a anulat o amendă aplicată unui șofer de camion deoarece aceasta se baza exclusiv pe datele extrase din tahograf.
Judecătorul a reținut că:
-Tahograful nu este un aparat omologat pentru măsurarea vitezei în același mod ca un radar;
-scopul principal al tahografului este monitorizarea timpilor de conducere și odihnă;
-dacă amenda se bazează doar pe tahograf, fără alte probe, aceasta poate fi anulată.
Ce înseamnă asta pentru transportatori?
În practică, autoritățile italiene pot:
verifica istoricul vitezei înregistrat de tahograf;
observa dacă un camion a circulat cu viteze incompatibile cu limita legală;
folosi aceste date într-o anchetă sau ca element de probă.
Dar asta nu înseamnă că tahograful devine un radar. Dacă sancțiunea este întemeiată numai pe datele tahografului, fără alte elemente de probă, există șanse serioase ca ea să fie contestată cu succes, așa cum s-a întâmplat în cazul soluționat de Tribunalul din Brindisi.
Radar vs. Tahograf – Care este diferența?
Radar:
Măsoară viteza într-un punct precis.
Este omologat pentru constatarea și sancționarea depășirii vitezei.
Identifică locul exact unde s-a produs abaterea.
Poate sta la baza emiterii directe a unei amenzi.
Tahograf:
Înregistrează viteza vehiculului pe parcursul deplasării.
Este destinat monitorizării timpilor de conducere și de odihnă, precum și a altor date de exploatare.
Nu poate identifica singur limita legală de viteză aplicabilă sectorului de drum.
Poate constitui un element de probă doar în anumite condiții și împreună cu alte dovezi.
Ce înseamnă pentru firmele românești?
Pentru operatorii de transport internațional este un semnal clar că:
-inspectorii italieni verifică din ce în ce mai atent fișierele tahografului;
-vitezele înregistrate pot declanșa investigații suplimentare;
-dacă un șofer circulă frecvent cu 95–100 km/h acolo unde limita este de 80 km/h, aceste date pot atrage atenția autorităților;
-însă simpla existență a unei viteze în tahograf nu garantează legalitatea unei amenzi.
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Rolul tahografului nu este doar acela ca angajatorul sa poata monitoriza "timpii de conducere si timpii de odihnă", ci "timpul de muncă si timpul de repaus". Legislatia UE a Tahografului (ca să facem diferenta de anterioara "Legislației CE a Tahografului" spune foarte clar la capitolul său "Responsabilitatile intreprinderii de transport", ca "angajatorul este cel caruia ii revin atributiile de "organizarea muncii", si de control, angajatorul trebuind sa garanteze Statului membru UE de la care a obtinut autorizatia de functionare, incadrarea in lege a activitatilor desfasurate de angajatii sai. Toate activitățile cuprinse intre minutul 1 al "partidei zilnice de munca" si minutul 480... sunt muncă. E meritul angajatorului daca in urma organizarii muncii, facute de el, discul de tahograf indica 480 de minute de conducere, si este problema lui daca cele 480 de minute cat ii sta angajatul la dispoziție, angajatorul ii da de executat tema "stat la dispozitie", "stat la incarcare/descarcare", sau orice alta activitate mentionata de capitolul "Timp de muncă".
Responder
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
El Emigrante
·
Seguir
El Emigrante · Audio original
https://www.facebook.com/reel/2444230366064241
·
Seguir
El Emigrante · Audio original
Romanul are telefon de 1.500 de euro, internet nelimitat, aplicatii pentru orice... dar la taxa de pod prefera sa stea la coada, sa blocheze o banda intreaga si sa-i tina pe toti in spate. La Fetesti este aceeasi traditie in fiecare vara. Plata online sau prin SMS exista, dar coada pare sa fie sport national. Probabil fara ea nu incepe concediul. :D :D :D
<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<
Camioanele, dacă au la volan "angajati" (si nu "lucrător independenti") nu stau la coadă din initiativa angajatului ("lucrător dependent") ci din initiativa angajatorului lor. E usor să stai la umbră si, din telecomandă, să butonezi "drona" ca să stea in soare. Mereu e ușor sa scoți din foc, castane fierbinti, cu mâna altuia.
2 min
Vezi si: Maculatoarele mele online
Véase también: Mis cuadernos de anotaciones online
Page updated
Google Sites
Report abuse