Tăul lui Alac, la Zagra, Munţii Ţibleş

Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi)

 

Zagra (vezi harta de mai sus) este un mic sat din judeţul Bistriţa Năsăud, situat în sudul Munţilor Ţibleş (vezi harta masivului la https://sites.google.com/site/romanianatura50/home/carpatii-rasariteni/tibles/muntii-tibles-cea-mai-buna-harta-50-x-36-centimetri ) aflat la 9 km de satul Mocod, pe drumul 172. Satul Mocod, unde se află intersecţia spre Zagra, se află la aproape 8 km aval de localitatea Salva, pe drumul 17D.

Înainte cu aproximativ 500 metri de a intra în satul Zagra, după o curbă a şoselei asfaltate se desprinde spre dreapta în sensul de mers spre Zagra un drum de ţară care urcă domol spre o colină. În imaginea 1 am surprins curba şi drumul pe care trebuie să ne abatem; fotografia este făcută după ce am depăşit drumul de ţară, către satul Zagra.

                                                                                1

Urcăm pantele unui deal atractiv şi privim spre dealurile de pe partea cealaltă a Văii Zagra, pârâul care curge pe aici; ne atrag atenţia terasele acestor locuri (foto 2). Tot pe partea opusă pârâului, dar spre sud-vest, observăm câteva alunecări de teren (foto 3). 

                                                               2
                                                                           3

Prindem vizibilitate şi spre nord, către satul Zagra şi împrejurimi. Satul este aşezat pitoresc, între dealuri verzi (foto 4). Mergem către un lac de alunecare aflat pe Dealul Comorii, numit Tăul lui Alac sau Lacul Zagra. Lac alimentat mai mult din apa ploilor, sălbatic, cu suprafaţă destul de mică. În el trăiesc două specii de broaşte ţestoase de apă dulce, una numită şi broasca cu covată iar cealaltă este broasca cu coadă lungă. În anumite perioade se întâlnesc şerpi şi păsări de baltă.

                           4

După un urcuş destul de scurt, 250 metri, ajungem la o intersecţie (foto 5). Drumul cel mai scurt către lac este cel din dreapta imaginii însă ne-am abătut pentru început pe cel din stânga, în urcuş (foto 6). 

                                                                           5
                                                                                6

Pe partea dreaptă a acestui drumeag se observă imediat vegetaţie specifică bălţilor: mult stufăriş şi arbori mici, care cresc în apă. Am încercat să ne strecurăm prin acest păienjeniş însă vegetaţia este atât de densă încăt ne-am oprit după câţiva metri. În plus am ajuns la câteva ochiuri de apă (foto 7).

                                                                                7

Revenim la intersecţia din imaginea 5 şi ne abatem pe drumul din dreapta imaginii. Pe marginea sa au apărut fire de Barba Ursului sau Coada Calului cum mai este denumită (foto 8). Imediat mai sus găsim un furnicar (foto 9). Prin ierburile acestor dealuri creşte Tătăneasa (foto 10).

                                                                                                   8
                             9
                                                                                           10

În dreapta noastră, în sensul de urcuş, se află vegetaţie bogată, stuf în special, de nepătruns, aşa că mergem mai departe pe drumeagul pe care ne-am înscris (foto 11). Privim spre înapoi unde surprindem din nou dealurile terasate (foto 12).  

                                                                                 11
                                                             12

Drumeagul se îndepărtează uşor spre dreapta faţă de vegetaţia care este pe marginea lacului. Vom părăsi acest drumeag şi ne abatem spre stânga, către stufăriş (foto 13). Încă nu putem ajunge la oglinda lacului, vegetaţia este extrem de deasă. Traversăm o mică porţiune de câmp arat având tot timpul stufărişul în stânga noastră (foto 14). Ne dăm seama că practic ocolim lacul, deoarece direcţia este din nou spre nord. Dar lacul este încă acoperit de copacii şi vegetaţia de pe margini. 

                                                                               13
                                                                            14

Apar tot mai des mici canale (foto 15). Pe o piatră găsim urme de fosile (foto 17); iată-le de aproape (foto 18-20).

                                                                                15
                                                             17
                                                                            18
                                                                           19
                                                                               20

După câţiva metri vedem mici insuliţe pline cu ferigi şi multă apă printre crengi, semn că vom ajunge la lac. Urcăm o mică ridicătură şi avem vizibilitate asupra lacului (foto 22). 

                         22

Ne strecurăm până lângă el (foto 23). Are numeroase insuliţe plutitoare sau plauri (foto 24). Nu am văzut nici o ţestoasă (dar e seară).

                                                                                               23
                                                                   24

Găsim pe mal un muşoroi cu furnici, mai mici de data asta (foto 25). Încercăm să ne strecurăm pe mal cu intenţia de a-l ocoli. Găsim un loc unde ne putem apropia de oglinda de apă (foto 26) apoi intrăm în desiş. 

                                                                   25
                                                                26

Pe aproape toţi copacii se caţără plante care par să strângă trunchiurile mici (foto 27). Mai departe înaintarea este imposibilă din cauza desişului (foto 28). 

                                                                                                    27
                                                                                                 28