Peştera Dâmbovicioara, în anul 1884 şi în prezent, în Culoarul Rucăr-Bran

Donează

Întrucât deja ne aflăm pe partea sudică a munţilor Ţării Bârsei, în Romania, trebuie să evocăm aici şi cea de-a doua peşteră, care se află la circa 22 km spre vest, pe versantul sudic al Pietrei Craiului, în cheile stâncoase ale Dâmbovicioarei, şi care a fost deja adesea vizitatǎ de către braşoveni. Prima ei menţiune o găsim în anul 1766, când a fost vizitată de comandantul de atunci al Transilvaniei, Andreas conte Hadik *). Mai târziu, în zonă au fost efectuate expediţii mai dese, fără ca noi să avem o menţiune scrisă despre acestea. Şi eu am vizitat-o în anul 1869 dar fără o pregătire suficientă şi pot numai să arăt că, pe cel mai scurt drum pornind din Râşnovul de Sus (La Cruce), imediat în afara graniţei, înspre vest se deschide un drum de picior în pantǎ, care duce direct în valea Dâmboviţei peste o ramurǎ muntoasǎ şi un versant muntos înierbat, în aproximativ 1,5 ore, unde se aflǎ câteva gospodǎrii ţǎrǎneşti rǎzleţe, şi unde, într-un perete stâncos orientat spre sud-est se deschide curând marea intrare a peşterii. Aceasta ar trebui sǎ fie foarte largǎ în interior şi sǎ conţinǎ formaţiuni carstice frumoase.





*) J. Fridvaldszky : Mineralogia m.p. Transilvaniae, Claudiopoli 1767, 1767, pag. 181   (text tradus de Christian Megulete, din Bucureşti; sursa textului se află aici)

explorarea peşterii, harta ei şi descrierea se găsesc la


Donează