Cascada Cailor, mai 2015, Munţii Rodnei

                                                                                  1

Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi) 


Am pornit la mijloc de mai 2015 din complexul turistic Borşa, pe marcaj triunghi roşu. Din DN18 ne-am înscris pe drumul Fântâna, care urmează îndeaproape pârâul omonim (hartă detaliată la) (foto 1). Întâlnim o gaiţă (foto 2).

Ajungem la o intersecţie de drumuri. Ne abatem pe cel din stânga în sensul de urcuş. Ceva mai sus, lângă o gospodărie, găsim o vâltoare funcţională (foto 3). Trecem de ultima casă; sporadic, întâlnim marcajul (foto 4). Primăvara a ajuns şi aici (foto 5). Drumul urcă câteva serpentine, trecând printr-o veche carieră de marmură. Traseul marcat traversează pârâul şi se abate spre stânga, în urcuş. Am dorit să facem o variantă a traseului, să urcăm pe lângă albia pârâului şi apoi să coborâm pe parcursul marcat.

2

                                                                  3

                                                                                  4

5

Din locul unde marcajul părăseşte pârâul am continuat înaintarea de-a lungul apei (foto 6). Există poteci şi pe aici, par să se piardă câteodată sau au fost rupte de apă. Pârâul curge destul de vijelios, formând mici cascade (foto 7). Pe lângă pietrele înşirate de-a lungul apei găsim des podbal (foto 8). Mai sus găsim pe un copac marcajul care arată limita rezervaţiei din Munţii Rodnei (foto 9).

                                                                             6

                                 7

                                             8

9

                                                                           10

                             11

Urcăm mai departe, trecând destul de des de pe un mal pe celălalt, printre stânci de mici dimensiuni peste care apa sare spectaculos (foto 10). Găsim o cascadă destul de lungă (foto 11). În dreapta noastră în sensul de urcuş se observă câţiva pereţi abrupţi foarte înalţi (foto 12).    Întâlnim o potecă care vine din dreapta geografic (foto 13), traversează pârâul şi urcă prin pădurea din partea stângă geografic (foto 14). Ne abatem pe această potecă, spre dreapta în sensul de urcuş. Pe un trunchi găsim iască (foto 15). Pădurea se degajează şi observăm pe versantul celălalt o mică porţiune din traseul marcat (foto 16). După ce traversăm o mică porţiune de pădure ajungem într-un loc deschis (foto 17). 

12

                                                                                  13

14

                                                                              15

                                                                       16

17

                                          18

Aici găsim ghiocei şi brânduşe (foto 18). Continuăm înaintarea şi ajungem în vecinătatea Cascadei Cailor, unde este un loc amenajat (foto 19).

19

                                                   20

Găsim un panou care arată ce animale trăiesc prin pădurile din preajmă (foto 20). Zgomotul irezistibil al cascadei ne îmbie să mai parcurgem câţiva metri. Şi, de după un versant abrupt, împădurit, o zărim (foto 21).

21

22

Este spectaculoasă şi face zgomot destul de puternic. Căderea de apa măsoară aproape 100 m. Iată partea superioară (foto 22). Cascada se află la altitudinea de 1300 m.   Un panou ne spune de ce cascada se numeşte „a cailor” (foto 24). Urcăm apoi până sub cascadă, pe un mic platou (foto 25). Vom sui cu atenţie pentru că prizele sunt umede şi alunecoase. 

                                          24

25

Munţii Maramureşului se văd bine din vecinătatea cascadei (foto 28).  Aproape de partea inferioară a cascadei, aceasta cade aproape vertical formând o marmită de unde apa sare din nou, spre ultima treaptă (foto 29). Am realizat un scurt film:

28

În apropiere de Cascada Cailor, ceva mai sus, este o mare intrare de peşteră. Stând cu faţa la cascadă, urcăm pe sub peretele din stânga ei (foto 31). Panta este destul de mare. După ce depăşim ultimii copaci, ajungem la o porţiune cu grohotiş, la fel de abruptă (foto 32). Urcăm mai departe pe lângă peretele stâncos şi zărim ceva mai sus acea intrare (foto 33).

                                                                                  31

                  32

33

În stânga noastră se vede Şaua Ştiol, pe la 1500 m, şa în care se poate ajunge şi urcând direct de la Cascada Cailor sau pe un traseu care porneşte din Pasul Prislop (foto 34). Cavitatea, după intrarea destul de mare se îngustează imediat (foto 35).  În partea stângă faţă de intrare se află partea finală a peşterii (foto 38). Din interiorul acestei grote privim din nou Şaua Ştiol (foto 39) apoi coborâm spre jgheabul cu zăpadă care se vede în imaginea 39. 

                                                                    34

35

                                                                              38

39

Privim spre valea pe care am urcat până aici (foto 40) dar şi spre cavitatea pe care tocmai am parăsit-o (foto 41). Atingem şi jgheabul, unde întâlnim o potecă pe care vom coborî. Mai jos intersectăm drumul care suie de la Cascada Cailor spre partea superioară a telescaunului care porneşte din Staţiunea Borşa. De acolo privim spre cascadă (foto 42) apoi coborâm pe traseul marcat cu triunghi roşu.

                                                                  40

41

42

                           43

Imediat cum ne-am înscris pe traseul de coborâre vedem un gândac (foto 43). Drumul coboară domol (foto 44). În stânga noastră faţă de sensul de coborâre, ceva mai jos, se află pârâul pe care am urcat. Coborâm până ajungem la un loc deschis, cu o bancă, de unde avem perspectivă spre valea pe care am urcat (foto 45). Tot de acolo vedem locul unde se despart drumurile. În imaginea 46, drumul care coteşte şi urcă în direcţia opusă traseului duce spre cariera de marmură; drumul care duce spre stânga imaginii este cel pe care l-am urmat în urcuş de-a lungul pârâului iar cel care vine spre noi este cel marcat.

44

                                                                45

46

47

Coborâm până ajungem la prima intersecţie. Dacă ne abatem câteva zeci de metri pe acel drum, pe partea dreaptă în sensul de urcuş, înainte de prima casă, se află un gard cu o poartă din bârne de care se poate trece. Undeva în spatele acelei case se află un izvor cu apă minerală, borcut cum i se spune în zonă. La data când am ajuns acolo izvorul nu mai era îngrijit; se vedeau doar urmele de minerale roşiatice care se scurg din el.

Un localnic ne spune că ceva mai sus se mai află un izvor cu apă minerală. Aşa că urcăm mai departe pe drumul pe care ne-am înscris, pe lângă ultimile case din Borşa, câteva sute de metri până în dreptul unei case în construcţie. După ce depăşim această casă urcăm pe un drumeag şi ajungem imediat la un gard din bârne pe care îl depăşim şi urcăm mai departe pe o potecă. Undeva în stânga noastră în sensul de urcuş se vede Piatra Rea (foto 47) (vedeţi descrierea detaliată a rezervaţiei de acolo la https://sites.google.com/site/romanianatura25/home/carpatii-rasariteni/rodnei/piatra-rea-cascada-cailor-rodnei-rezervatii). După ce intrăm în pădure, sub un mic dâmb întâlnim izvorul amenajat (foto 48). 

48

Apa care iese din pământ bolboroseşte tare, vine cu multe gaze care dau izvorului aspect de fierbere;  se simte un puternic miros de sulf. Privim spre Munţii Maramureşului (foto 50), zona Vârfului Cearcănu (1847 m) (descrierea lui la). 

50