Peştera Ialomiţei, din Munţii Bucegi, în anul 1884
16. Peştera din Bucegi
Din valea micului şi încântătorului pârâu îi transbordăm pe prietenoşii noştri cititori înspre sud, peste înalţii munţi Bucegi, în pitoreştile chei ale râului Ialomiţa aflate în România, unde schitul călugăresc Ialomiţa sau La Peştera (aşa cum este el în mod uzual denumit în Romania *) este aşezat în marea peşteră din calcare, schit pe care, în cursul peregrinărilor noastre dinspre sud prin munţii noştri înalţi îl utilizam de regulă drept popas de noapte.
În anii trecuţi, şi chiar şi în ultima vreme, această peşteră a fost aşa de des şi amănunţit descrisă **) încât nu prea ar mai fi necesar să o reluăm aici. De aceea, îmi permit să fac numai o trimitere către ultima prezentare făcută în ultimul meu ghid de călătorie pentru Transilvania din 1881, pagina 187 până la 189, precum şi către articolul lui J. Römer „von Törzburg auf dem Omu, die höchste Spitzedes Bucsecs - din Bran până pe vârful Omu, cel mai înalt vârf al Bucegilor”, din Analele Asociaţiei transilvane a Carpaţilor, II, 1881, pagina 101 şi următoarele. Trebuie totuşi să observ că, continuarea galeriei principale, acolo de unde izvorâşte pârâiaşul, ar merita o explorare mai amănunţită, acolo unde, dacă se va depăşi prin târâş pasajul jos, se deschide din nou o galerie înaltă, acoperită cu formaţiuni, iar peştera s-ar ramifica în continuare adânc în munte (după spusele călugărilor, la o distanţă de 7 ore ?).
*) Denumirea din harta specială a institutului militar-geografic al K&K: Pestiere Scitta.
**) Amintesc, printre alţii : J. Kleinkauf în publicaţia trimestrială transilvană din 1793, volumul III, pag.106 (notiţă scurtă); - J. Paget: Ungaria şi Transilvania, Leipzig 1842, vol II, pag. 350; - C. J. Andrae în publicaţia Asociaţiei Transilvane pentru Şiinţele Naturii, VI, anul 1855, pag. 46; - idem F. F. Fronius VI, anul 1860, pag. 180; - Ch. Boner: Transilvania, ţara şi oamenii, Leipzig 1868, pag. 295.
harta şi descrierea Peşterii Ialomiţei se află la