Laleaua pestriţă de Fersig, Depresiunea Baia Mare
Frittilaria meleagris
text şi fotografii: Petru Lucian Goja (Baia Mare)
Vineri 4 aprilie 2008, un telefon primit de la o buna cunostinta din Asuaju de Sus (Culmea Codrului, la sud-vest de Baia Mare) ma informa ca lalelele pestrite incepusera sa infloreasca, fapt pe care l-am adus grabnic la cunostinta trupei noastre turistice, sugerand sa ne largim arealul investigatiilor din lunca V. Salajului in amonte, spre Arinis, in jurul vestitelor helestee, acum un paradis al pasarilor acvatice si, in continuare, spre helesteele din vecinatatea localitatii Cehu Silvaniei. Mitica Istvan aflase insa ca frumoasele lalele pestrite ar inflori in peisaje maramuresene ceva mai apropiate de Baia Mare, de exemplu padurea Lapusel, nu departe de statia CFR, apoi padurea de langa Fersig si chiar in Padurea Bavna - arie naturala protejata - cunoscuta si pentru colonia de starci de-acolo.
Depresiunea Baia Mare, extras din Romania, Tourist map, Ministerul Turismului, 1989.
10 aprilie 2008, cu Aurica Stefanoiu, Dumitru/ Mitica Istvan. Pornim spre Satulung (sud-vest de Baia Mare) si, la iesirea spre Somcuta Mare (vezi harta, extras din Judetul Maramures, harta turistica, Oficul Judetean de Turism Maramures), inaintea fostei ferme zootehnice, azi firma privata de prelucrarea primara a lemnului, o luam la dreapta, pe un fost drum (pietruit) amenajat de catre defuncta I.E.L.I.E.P., cea specializata realmente in amenajarea si ameliorarea pajistilor si care realizase dupa 1970, in aceasta zona de fosta terasa somesana lutos-argiloasa, o pajiste model. Din pacate, azi, palcurile de pipirig substituie pe tot mai mari areale gramineele perene agreate de catre cirezile de taurine, si ele drastic diminuate-n ultimul deceniu si cu o sumbra perspectiva.
Pe alocuri drumul prezinta sleauri argiloase afunde, greu ocolibile, alteori baltile, incerte ca adancime, sunt inlantuite. O ramificatie nepietruita o ia la stanga, conducand spre un tau cu peste cunoscut de pescari. Mai apoi, tot spre stanga, inconjurat de un palc de pini si molizi umbrind o cocheta cabanuta privata, e un alt tau amenajat pe firul unui modest parau iar in apropiere, o mica pepiniera silvica.
Un codru de stejar de ses apare-n dreapta. Un altul, ceva mai intins, continuand la sud-vest spre Lucacesti - Padurea Bavna, apare la stanga. Fersigul se contureaza de la sud-vest spre vest; la dreapta lui si in plan ceva mai indepartat, Pribilestiul. Palcuri de arbori ornamentali puncteaza ambele localitati de pe malul drept al Somesului.
In Fersig, castelul Pecsi, asezat pe un delusor, e marcat de cativa pini si molizi; spre est, corcodusi si prunii abia izbucniti in floare. Castelul Teleki din Pribilesti (in curs de renovare) e inconjurat de albele jerbe imense ale prunilor si corcodusilor de curand infloriti (foto 8, 9).
8 Castelul Teleki, din localitatea Pribilesti.
9 Castelul Teleki, aripa estica.
Intram in Fersig si oprim in curand in dreptul unor ordonate gospodarii, adresandu-ne celor trei femei mai virstnice iesite pe ulita sau aflate-n batatura casei, intrebandu-le de laleaua pestrita. Ne privesc buimace. Una mai isteata, ghicindu-ne ca fiind niste domni de la oras, presupunand ca vrem sa achizitionam flori cultivate, ne indruma catre melegarele (rasadnitele) si solariile iscusitilor horticultori din Lucacesti. Simtim ca am dat-o-n bara din nou dar... insist, descriindu-le inflorescenta, biotopurile predilect umede si, in curand, una din ele se lumineaza, domnii cauta cupe. Apoi trec la similitudinile inflorescentelor liliachii cu cele mai mici ale luscutelor.
Un tanar aflat in trecere ne spune ca am putea gasi cupe abordand coltul vestic al padurii Fersig, de-o parte si alta a unui modest paraias dar si in padurea aflata mai spre est nord-est, de asemeni in zona decliva a unui paraias. Amabil, ne indruma spre biserica din Fersig, de la rastignirea plantata-n crucea drumurilor asfaltate, de acolo urmand s-o cotim 90 grade stanga si urmand ulita pietruita cateva sute de metri sa incercam sa aflam mai multe de la marginasii localnici fersigani. Oricum, ni se spune ca nu avem nici o sansa acum fiindca ar fi prea devreme si nimeni n-a auzit sa fi inflorit inca cupele (lalelele pestrite). N-avem ce face decat sa purcedem la drum si sa ne incercam norocul.
De la ultimele case pornim spre est, cu pasunea comunala la stanga (nord) unui drum pietruit odinioara, azi hartopos mlastinos, flancat de doua rigole invadate de pipirig, inundate ochi. Pajistea este pictural punctata de maretele siluete ale putin ramasilor in picioare stejari de ses, alaturi de acestia zacand in gramezi trunchiurile uriasilor, recent cazuti prada drujbei. Adio monumentalitate! Adio picturalitate! Adio umbrare pentru ciurde in verile tot mai toride!
In dreapta se desfasoara o scapatata livada de peri pitici, de ani de zile necuratati primavara, cu haoticele coroane invadate de licheni aurii. Si ce daca, doar sunt la mall, indiferent de sezon, aratoase si insipide pere turcesti, austriece, poloneze, sud-americane sau de-aiurea. Un exces de umiditate si imposibilitatea drenarii pluvialului au obligat la plantarea livezii pe biloane, azi separate de lucioase stergare de apa.
Abia depasim livada, apropiindu-ne de codrul de stejar, ca privirile ne sunt strepezit socate de multitudinea deseurilor menajere de-a valma raspandite intr-un mare areal cu pretentii de groapa de gunoi ruralal. Canalele de colectare si drenare conflueaza-n mari balti intunecate, intens poluate menajer.
Incepem sa suim usor spre coltul padurii, dand de paraiasul cu alura de ingust canal inierbat care ne fusese indicat de catre tanar si mai pe urma de un barbat virstnic, traversam o zona mocirloasa intens framantata de vehicole dupa care intram in codrul de stejar. Nici urma de vreo floare, de orice fel, din orice specie. Trista perspectiva! Apoi apar portocaliile floricele de ranunculus, alb-roz stelarele Flori ale Pastelui, cativa firavi toporasi albastri spalaciti, un palc galben pal de primule, in rest firavi colti de iarba strapungand obraznici grosul frunzis uscat, ocru si fosnitor apoi, pe cand ne spusesem ca am luat o nevinovata teapa, Aurica Stefanoiu, care se afla putin inaintea noastra, lansa la un moment dat speologicul chiot, menit sa anunte descoperirea unei formatiuni intens cautate (dolina, aven, gura de pestera, o grota sau vreun abri).
Evident, nici vorba de asa ceva pe aceasta terasa aluvionara, daduse insa peste un prim grup de sase lalele pestrite (foto 10-13). Incepe sedinta foto si o data cu ea... ploaia. Ce sa mai vorbim de cerul plumburiu, lipsa macar si a unei gene optimiste de lumina! Asta e! Bine ca am descoperit lalelele pestrite aici.
10 Printesa. Lalea pestrita, la Fersig.
11 Sfioasa. Lalea pestrita, la Fersig.
12 Discreta companie. Lalea pestrita, la Fersig.
13 Barfitoarele tafnoase. Lalele pestrite, la Fersig.
Palcurile de anemone (foto 14) se inmultesc, apar si policrom turgescentele buchete de mierea ursului iar trunchiurile stejarilor sunt pe alocuri acoperite de licheni filamentosi sur-ocru-verzui, ca niste pernite sau smocuri (foto 15). Atipic, pana si pe un tanar paducel remarcam asa ceva (foto 16).
14 Anemone.
15 Lichenii stejarului.
16 Lichenii paducelului.
Cu ochii deja focalizati pe superbele cupe/ lalele pestrite, descoperim rand pe rand, in restransele luminisuri, o multime de gingase exemplare, unele de curand imbobocite, cu toate sfios aplecandu-si geometricele, la baza, corole spre sol. Sunt sustinute de fragil-filiforme tulpinite, nu mai inalte de 25 cm, iar frunzulitele verzi-alungite, aproape filamentoase, aduc caudalelor pene ale unor exotice pasari ale paradisului.
Ploua tot mai vartos dar ce daca? Ne bucura clipocitul picaturilor de apa pe oglinda intunecatelor balti, nu si vederea destul de frecventelor pet-uri si ambalaje de plastic abandonate-n padurea aparent neagresata silvic. Iesim la liziera de est nord-est, acompaniata de un afund si lung canal colector invadat de tufe de loza. Dincolo de acesta debuteaza o tanara padure cu varsta de sub zece ani, nu mai inalta de 1,5 m (un lastaris de stejar). Facem o bucla est nord-vest, dupa care revenim spre vest, aproape de liziera dand de un frumos caroiaj al culoarelor silvice largi dar... nici vorba de vreun caprior, ciuta, iepure sau vulpe. Noroc cu pasarelele! La venirea spre Fersig un uliu pasarar ne fermecase cu acrobatiile lui dar acum vedem doar ciori si stancute, tot mai frecvente-n preajma vastei gropi de gunoi.
Zarile-s ploios-neguroase dar... asa ceva are un rafinat iz de pastel sau vaporoasa acuarela, impresia generala fiind amplificata de corcodusii si prunii inflorinzi, contrastand cu intunecata gravura a coroanelor neinfrunzite. Prindem un loc/ trek ceva mai inalt, cu pajistea scunda presarata de minuscule paralute alb-roz, unele abia imbobocite si mii de traista ciobanului abia imbobocite.
Tot mai plouati, inchidem cercul. Ploua tot mai tare, cerul e mohorat si-atunci mai oprim doar pentru a ne bucura de uriasele buchete, ca de mireasa, ale prunilor cu coroanele strans imbratisate intr-un universal si neprihanit sarut (foto 17). Pana si nemurirea berzelor plouate-n cuiburile din varful stalpilor de beton ramane pe-altadata fiindca altfel ne-ar ploua-n obiectiv...
