Din Pasul Gutâi în satul Mara, Munţii Gutâi
text şi poze: Petru Lucian Goja (Baia Mare)
21 decembrie 2008 cu Ionica Pop, Grigore Pop. Am pornit din Baia Mare la 8 dimineata. Vreme inchisa, umeda si neguroasa inca inainte de Baia Sprie si-n continuare pe serpentinele Gutaiului cu asfaltul curat bec, dat cu antiderapant. Pe parcurs evaluam stratul de nea din padure, nu mai gros de 25-30 cm iar la ora 8,45, ajunsi in Pasul Gutai, aruncaram priviri intrebatoare intrarii in traseul turistic marcat cu banda rosie ce purcede de-aici spre Creasta Cocosului - Vf. Gutai. Grosimea zapezii 15-20 cm, nea veche, plouata, tasata si inghetata, peste care s-a depus recent un strat de 5-10 cm de nea pufoasa, purificatoare.
Extras din ghidul Muntii Gutii (de Dumitru Istvan, Stelian Popescu, Ioan Pop; Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990)
Ne-am luat rucsacii pornind in traseul de atatea si de atatea ori parcurs, indiferent de sezon. Vreme placuta, putin cam inchisa... pentru fotografiat. Turisti? Nici vorba, doar noi si dracul, poate ceva mai tarziu insa...
Frumusetea hibernala a inceput apropiindu-ne repejor de Partia Doctorilor, acolo unde un palc de molizi falnici era sarbatoreste drapat cu o imaculata hlamida de nea iar tufele de fag, cu frunzele ocru ruginii pudrate-n alb cristalin. Susotinde modestele paraie afluind spre secularul Drum al Mariutii (imaginea 2).
2 De pe Drumul Mariutii spre Mogosa.
4 Secatura nord-vest si Laba de Iepure.
Mai apoi, gratiosi delicati mestecenii cu modesta chiciura pe plansele lor ramuri. Spectacolul crescu-n amploare o data ajunsi la limita vestica a Poienii Boului, atunci cand soarele se chinui sa sparga grosul plafon al norilor plumburiu negriciosi deasupra carierei Suior, lasand aleatoriu vederii un straniu disc luminos, ca la eclipsa.
In dreapta abia vazuram albii craci ai partiilor de schi Mogosa - Suior (vezi harta) in timp ce depresiunea Lacului Mogosa era naclaita de alb valuritele si impenetrabilele neguri. Niciunde parca mareata Secatura, darmite Creasta Cocosului, acestea parand inghitite de beznoasele formatiuni de nori prevestitoare de ninsori abundente. Imediat ne luara fata maretii fagi solitari decorati cu gingase ghirlande de chiciura. Treptat, spre stanga si-nainte, miji liziera splendidei plantatii de molid in care aparu silueta triunghiular solitara a refugiului Salvamont.
Ciudat, doar urme de vulpe si parsi. De fapt, in tot traseul parcurs, de la 8,45 la 15,20, nu am vazut salbaticiuni sau urme de ciute, cerbi, mistreti, iepuri. Liniste desavarsita, netulburata nici macar de imperceptibila briza matinala.
Am traversat Poiana Boului, in scurta vreme acompaniind prin stanga neinspirat amplasata retea electrica de inalta tensiune ce spurca aria naturala protejata Tăul Chendroii, continuand spre Tăul Morarenilor - Sighetu Marmației. I-am aratat ortacului nostru vechea piatra de hotar inscriptionata cu dalta in 1803, strajuind in habsburgica era Drumul Mariutii (pe care sarea exploatata in ocnele din Costiui si Ocna Sugatag ajungea-n Baia Mare si-n continuare la Budapesta si Viena).
Ne apropiam treptat de Saritura lui Pintea care domina spre NV obarsiile V. Izvorul Alb (afluent al Rausorului alaturi de V. Izvorul Negru, cu obarsia la SV, sub Vf. Scutu Mare si Vf. Iezuri, dar si de V. Sesuri si V. Hopsia care-si aduna apele de pe platoul vulcanic Gutai, primul din Vf. Secatura, al doilea din saua ce leaga Gutaiul Doamnei de Creasta Cocosului, formand dupa un scurt parcurs spectaculoasa Cascada Saritura pe care alpinistii baimareni se antreneaza iarna in escalada tehnica pe gheata). Aici, Salvamont Baia Mare a instalat o placuta avertizand turistii asupra pericolului de avalanse pe traseul marcat cu banda rosie.
Soarele reusi treptat sa se faca simtit, revarsandu-si feericele raze asupra molidisului dublat de liziera laricelor de curand despuiate de auria cetina. Imediat ne fu dat sa admiram si abruptul de V - SV al Secaturii punctat de descarnatele degete andezitice dispuse contre jour iar la stanga lor, statuara, celebra Laba de Iepure (imaginea 4) de pe liziera superioara.
Nici Creasta Cocosului nu se lasa prea mult invitata sa ne pozeze, ivindu-se sobra, intunecata si vag pudrata pe brane cu nea (imaginea 9) iar mai apoi, de pe la Sesuri, Cioncasu Mic si Ocoale spre Masa de Piatra, minunat precedata de un restrans palc de fagi albiti de maiastra dantela a chiciurei nocturne.
5 Crampei de rai hivernal.
9 Creasta Cocosului, abruptul de sud sud-vest.
Ne deplasam lejer, sustinuti de neaua nu prea groasa, tasata si inghetata, ajungand in zona vestica a Crestei Cocosului si intersectand traseul turistic marcat cu cruce albastra care suie pe langa saivan dinspre satul Mara, de la confluenta V. Hopsia cu R. Rausor, pentru a atinge banda rosie de creasta principala a Gutaiului. Aici dam peste alt marcaj, cruce rosie, care dupa circa 1,5 km conduce pe fostul traseu al Drumului Mariutii spre turbaria Taul Chendroii iar de acolo, in alti 3 km, la o alta arie naturala protejata, bijuteria lacustra Taul Morarenilor.
De remarcat aici prezenta stalpilor marcaj confectionati din lemn de brad, inalti de circa 2,5 metri, purtand cate o placuta cu pretioase informatii (din nefericire, imbecilii distrug aceste marcaje deformandu-le, fapt remarcat de noi aproape de intersectia drumului forestier spre DJ 184 cu drumul de TAF spre Taul Morarenilor). Dupa 2½ ore de la plecare ne aflam langa Taul Chendroii (imaginea 10) iar soarele se insinua peste culmea dintos sud vestica a Secaturii scaldand realmente pajistea de sub Creasta Cocosului infrumusetata de paniculele bej ale gramineelor partial ivite de sub neaua stralucitoare. Un palc de fagi din apropierea saivanului iesi magic din neguri. Mai apoi, din nori si spartele neguri, se ivi alba calota a Ignisului. Urmara Vf. Plesca, Culmea Pietrei, Poiana Brustani... in timp ce Vaile Runcu, Tataru, Mara si Rausor (imaginea 11) erau cotropite de plutinde cohorte laptoase de neguri. Departe spre N se ivi alba piramida trapezoidala a Vf. Pop Ivan, ceva mai aproape, spre NV, troienita culme prelunga a Zakarpatyei ucrainiene.
Cati baimareni isi puteau oare imagina hibernala feerie de aici, adica de pe la 1050-1033 m altitudine?
10 Peste Taul Chendroii, spre Creasta Cocosului vest.
11 Neguri peste Valea Rausor si satul Mara.
Lasand in dreapta Taul Chendroii si deasupra sa abruptul vestic stancos al Crestei Cocosului, am continuat spre Fundu Runcului. Faget rarit, un afund val accidentat in dreapta, cu numerosi megaliti andezitici desprinsi peste veacuri din abruptul nordic al Crestei Cocosului, parte din caldeira vulcanica ce continua semicircular, la est, spre Vf. Gutai (1443 m) (imaginea 12).
12 Vf. Gutai si o parte din caldeira vulcanica.
13 Turbarie si molidis.
14 Sub Creasta Cocosului.
15 Abruptul nordic al Crestei Cocosului.
16 Creasta Cocosului vazuta dinspre Fundul Runcului.
Rotunde si frumoase zone umede in dreapta, sub Creasta, uneori aducand a turbarii, loc de obarsie a Vaii Mari. Mai apoi tot mai frecventi molizi, de regula tineri, nedepasind 15-25-30 de ani. Si, imediat, primii hoti de brazi suind pana aici dinspre Mara, Desesti ori Breb, tradati de topoare si vizibil neplacut surprinsi de ivirea noastra.
Ionica ne indica locul unei pesteri pe o viroaga NE a Gutaiului, la E de Creasta Mica a Cocosului si marcata de stancarii cu aspect de turn (umblasem de cateva ori in acea zona, admirand si fotografiind verticalele sarmale andezitice si saritorile cu cascade de 2,5-3,5 metri, fara a sti insa ca exista o caverna acolo).
Am inceput sa coboram usor spre stanga, lasand la dreapta variantele inguste de carute ori TAF, ducand spre DJ 184, frumos decupate-n tinerele molidisuri decorate pictural cu nea, vizand directia Taul Morarenilor. Dupa 3¼ ore de la debutul circuitului nostru atingeam poienita strajuita pe trei laturi de molizi frumosi, imediat sub intersectia drumurilor forestiere care conduc la E spre DJ 184 iar la N si aproape, spre Taul Morarenilor. Alti hoti de brazi aparura din padure inarmati cu topoare, mai apoi aparu un muncitor forestier, conductor de TAF care ne dadu relatii privind drumul forestier spre satul Mara.
Am facut un scurt popas in timpul caruia nebuloasele-si intrara treptat si definitiv in drepturi, dupa care ne-am orientat o vreme spre NV-V, traversand un pariu, afluent al Vaii Mari, continuand pe drumul forestier ce cobora o vreme acompaniind malul geografic stang al acestuia, ajungand intr-o poienita rampa de afluire si debitare a bustenilor de fag. Negurile tot mai dense ne invaluira treptat fara a ne crea insa dificultati de orientare. De-o parte si alta se ivira poieni cu pasuni si colibe pastorale. A urmat o lunga zona marcata de catastrofale alunecari de teren, cu grohote spalate de torente si modeste paraie, afluenti ai V. Hopsia. La un moment dat, dupa circa 1 ora de la popas, intalnim marcajul turistic cruce albastra care avea sa ne insoteasca de-acuma incolo pana la incheierea circuitului (ca si tot mai tumultuoasa V. Hopsia).
2,20 ore avea sa dureze strabaterea traseului nostru in coborare, trecand pe langa salase de varat, fanare, mai apoi fanate cu clai vechi de mai bine de 2-3 ani, lasand in stanga, la intrarea spre marginasele gospodarii ale satului Mara (fost initial Cracesti) un izvor cu borcut, mai apoi deplasandu-ne pe ulite pietruit mocirloase insinuate printre case traditionale, majoritatea acoperite cu azbociment, uneori cu carton asfaltat si tot mai rar cu dranita.
Pe la ora 15,20 atingeam asfaltul DN 18 la podul din apropierea confluentei V. Hopsia - Rausor si la circa 1 km amonte de confluenta acestuia cu vestitul Rau Mara. Ninsoarea umeda incepuse (neconcludenta) de vreun ceas. Autoturisme goneau spre Gutai sau Sighet, niciunde insa visatul autobuz interurban ce trebuia sa ne duca-n Pasul Gutai, la masina, motiv pentru care am lipait-o lejer spre pitorescul han pastravarie camping aflat la iesirea din satul Mara. Aici, unii pescuiau cu mult succes pastravi curcubeu dolofani in timp ce altii, aflati in tranzit, oprisera la o colesa cu branza ori o portie satioasa de pastrav la gratar sau afumat.
Sansa noastra nesperata (altfel ar fi trebuit sa talpuim 11-12 km pe asfalt pana la Terasa Gutai) a fost sosirea dinspre Sighet a unui ARO de Cluj care ne-a imbarcat repede. Nu se facuse ora 16 cand eram deja ajunsi in Baia Mare, mai mult plouata decat ninsa, terna si insipida cu toate ghirlandele pavoazante de Craciun si Anul Nou.
