Munţii Obcina Mare, creasta principală, partea 2-a
2. Putna - Palma
Al doilea segment al Obcinii Mari este cel care porneste din celebra localitate Putna si se intinde pana in locul unde drumul national 17A traverseaza creasta Obcinii Mari. In acest loc s-a construit un monument ce seamana cu o palma si de aceea locul este denumit de localnici La Palma.
Am pornit din gara CFR Putna, spre stanga cum iesim din gara, pe un drumusor care se strecoara printre cateva case. Din locul unde acest drumusor se intersecteaza cu drumul care duce la Chilia lui Daniil Sihastrul (aflata la circa 500 m la stanga noastra) facem o poza catre Dealul Crucii (foto 1). Crucea aflata mai jos a fost construita in cinstea eroilor cazuti aici in Primul Razboi Mondial iar pe locul unei cruci mai vechi a fost construita crucea care se observa in partea de sus a fotografiei. Din acest loc legenda spune ca a tras Stefan cel Mare cu arcul pentru a marca locul manastirii Putna. Din spatele acestei cruci se desprinde spre stanga cresta pe care trebuie sa o urmam.
1
2
De la intersectia amintita mai sus ne abatem la dreapta si de la urmatoarea intersectie la stanga. Ajungem din nou la o intersectie (foto 2). Drumul din dreapta trece prin spatele manastirii si constituie o varianta (vezi capitolul urmator) la traseul nostru.
Noi ne abatem pe drumul din stanga si imediat dupa ce traversam podul din imagine (foto 2) ne strecuram pe o poteca ingusta printre doua case (foto 3), poteca aflata pe partea dreapta a drumului pe care ne aflam. Urcam incet spre prima cruce din preajma careia se mai observa si acum urme de transee din razboaiele care au fost purtate pe aici. De aici continuam urcusul spre crucea cea mare, aflata in varful acestui deal, nu inainte de a face o fotografie spre valea din stanga in sensul de urcus (foto 4), valea Raului Putnisoara, pe care se afla traseul marcat cu cruce albastra care duce la alta manastire celebra din zona, Sucevita.
3
4
Dupa 40 minute de la plecarea din gara ajungem si la crucea de unde a tras Stefan cel Mare cu arcul. Privelistea este incantatoare. Spre nord-vest fotografiem valea Raului Putna (foto 5; varful din ultimul plan are 1057 m si se afla in vecinatatea Poienii Sihastria unde se gaseste un frumos schit; peste acest varf de 1057 m trece traseul de pe Dealul Scorbura catre Varful Magura Vacii, 1158 m). Ceva mai la dreapta fotografiem manastirea (foto 6) iar mai spre dreapta (nord-est) se vede creasta care porneste din satul Gura Putnei si duce pana in satul Voievodeasa, cu frumoasele poieni Magura Mica si Magura Mare (foto 7). Tot in acesta fotografie se observa la baza dealului pe care suntem, o parte din satul Putna precum si poteca pe care am urcat.
5
6
7
Imediat dupa crucea din varful dealului, poteca urca prin padure. La inceput predomina foioasele dar apar si conifere. Daca vom fi atenti, la un moment dat apare si un foarte vechi marcaj, banda galbena, pe care il vom urma pana la Varful Stejuica. Ajungem si la o panta destul de accentuata dupa care trebuie sa ne abatem la stanga. Este bine sa memoram acest loc deoarece daca venim din sens invers, avem tendinta de a merge inainte pentru ca pe acolo poteca este mai bine vizibila. Deci, daca venim din sens invers si nu ne abatem la dreapta, spre rapa pe care am urcat-o si vom cobori inainte, vom ajunge pe drumul marcat cu triunghi albastru, respectiv drumul care urmareste valea Paraului Putna (vezi varianta, capitolul urmator).
Dupa circa o ora de la cruce ajungem in prima poiana, a Socilor (foto 8). Aici admiram peisajul spre vest, unde avem o oarecare deschidere printre copacii destul de mari. Imediat dupa aceasta poiana intram in alta, mai mare. Dupa aceasta a doua poiana, la cateva sute de metri trebuie sa fim din nou atenti la traseu. Poteca foarte bine conturata si care ar fi urmarea fireasca a potecii pe care ne aflam duce inainte si coboara. Noi trebuie insa sa ne abatem la dreapta, aproape la 90 grade. Daca vom fi atenti, pe copaci se mai observa sageti galbene spre dreapta, de la marcajul care se deterioreaza dupa atatia ani (a fost trasat in 1988). Daca eventual urmam poteca inainte ne vom da seama ca incepem sa coboram destul de accentuat si in vale vom ajunge in vecinatatea intersectiei drumurilor forestiere Steja cu Putnisoara. Dupa ce ne-am inscris pe poteca cea buna trebuie sa mai fac o observatie. Marcajul intra in padurea deasa din stanga noastra si coboara destul de mult printr-un desis pana ajunge la o poteca ce urca din vale si duce spre dreapta, catre o poiana la care trebuie sa ajungem si noi. Cum aceasta portiune este foarte putin umblata exista riscul sa ne ratacim. De aceea propun o varianta care ne scoate direct in poiana amintita si pe care nu exista riscul ratacirii. Din locul unde ne-am abatut la dreapta urmam pur si simplu cararea si dupa cateva sute de metri acesta se abate spre stanga si este foarte vizibila. Ajungem ceva mai jos de o spledida poiana pe care o observam. Este inconjurata de o padure cu copaci inalti si nu avem privelisti deosebite. La intrarea in poiana se afla o cabanuta unde probabil vin oamenii vara la cosit iarba (foto 9). Aici facem un binemeritat popas.
8
9
Pornim din nou la drum si urcam spre stanga fata de directia din care am venit si ajungem pe o cresta care coboara putin pe o poteca larga si bogata in vegetatie. Urmam aceasta creasta si din locul aflat la cea mai mica altitudine, daca vom cobori spre stanga vom ajunge pe valea unui mic parau pe care, ceva mai jos, se afla o incluziune de calcar, zona de unde oamenii foloseau resursele naturale pentru fabricarea varului. De altfel zona se si numeste Varnita.
Daca din acelasi punct vom cobori spre dreapta vom ajunge pe drumul forestier Stefu care la iesirea din padure intersecteaza drumul marcat cu triunghi albastru, in vecinatatea schitului Sihastria Putnei (foto 3 din descrierea variantei, capitolul urmator)
Urmeaza apoi un urcus destul de accentuat pe langa doua generatii de copaci. Padurea din stanga este mai batrana si cu copaci mai mari iar cea din dreapta se reface dupa defrisarea care a avut loc acum cativa ani. Din varful (nu stiu ce nume are) pe care ajungem cresta se abate din nou la stanga si este aproape orizontala. Marcajul banda galbena se mai observa din cand in cand. Dupa circa doua ore de la cruce ajungem iar intr-o poiana intinsa si bogata in vegetatie, Poiana Bulaiului (foto 10). De aici avem o minunata priveliste catre vest, spre celalalt segment al Obcinii Mari, creasta care vine din Brodina (foto 11).
10
11
Depasim si aceasta poiana si dupa inca jumatate de ora ajungem intr-o mica poienita, foarte importanta de pe traseu (foto 12). Aici se afla Varful Stejuica (1067 m) si este locul in care traseul de pe creasta care vine din Brodina se uneste cu creasta pe care suntem noi. In acest loc marcajul banda galbena se termina si urmeaza acelasi marcaj care vine din Brodina, respectiv banda rosie, care urmareste creasta pana la celalalt capat al ei, la Gura Humorului. Trebuie sa fim atenti in acest loc deoarece traseul care duce spre Brodina nu este vizibil, partial din cauza unor copaci cazuti si partial din cauza vegetatiei (vezi foto 29 de pe segmentul 1, Brodina - Stejuica). Undeva la capatul acestei poienite, chiar langa movila care marcheaza Varful Stejuica, intr-un copac aflat pe dreapta daca venim dinspre Putna, se gaseste un fost indicator (o tabla, o sageata dubla pe care erau trecute sensurile de mers si duratele in ore) dar este ruginit si nu se mai poate intelege nimic de pe el.
Pornim mai departe si in curand incepem sa urcam o panta destul de lunga, semn ca se apropie Varful Hotaru (1137 m). In vecinatatea acestui varf se mai observa marcajul triunghi rosu, care uneste Putna de Moldovita. Varful a fost marcat odata cu un punct de triangulatie (o constructie priramidala din lemn cu ajutorul careia se putea determina inaltimea varfului), acum daramat; urmele lui se mai vad si acum. Incepem sa coboram, dar in scurt timp urcam iar o panta destul de lunga. Urmeaza iar o coborare ceva mai accentuata si la un moment dat intersectam o poteca larga si umblata, prima poteca de altfel de la coborarea de pe Varful Hotaru pe care o intersectam. In dreapta, acesta poteca coboara in micul sat Sacries de unde se poate ajunge la Moldovita, iar spre stanga aceasta poteca duce spre Poiana Crucii, de unde se poate cobori inapoi in Putna sau daca din aceasta poiana ne vom abate spre dreapta vom ajunge la Sucevita.
Poteca noastra insa merge inainte si incepe sa urce incet. La un moment dat ajungem din nou la o bifurcatie. Aici avem doua variante.
Prima: ne abatem la stanga pe noua poteca, coboram o panta mica pana la prima poteca pe care o intalnim si care duce spre dreapta, pe care ne inscriem. Aceasta poteca merge pe o curba de nivel pana intr-o zona mlastinoasa rezultata in urma unor defrisari. Pe aceasta poteca se afla si marcajul.
A doua: urmam poteca pe care suntem si ne abatem spre dreapta unde, dupa cateva sute de metri vom ajunge intr-o poiana de unde ne abatem spre stanga si vom cobori o panta scurta si lina care ne va conduce la aceeasi zona mlastinoasa mentionata mai sus.
Din aceasta portiune mlastinoasa vom fi atenti sa ne abatem spre stanga. De altfel poteca este vizibila si mai apare si marcajul pe alocuri. Dupa cateva sute de metri de la portiunea mlastinoasa incepe o panta destul de lunga dar este panta finala care ne va scoate in Poiana Ursului, la 1130 m. Urcam incet dar auzim tunete indepartate si grabim putin pasul pentru ca de abia in Poiana Ursului sunt niste stani parasite unde ne-am putea adaposti de ploaie. Iesirea din padure in poiana este foarte spectaculoasa. Dupa atata mers prin padure ni se deschide deodata o frumoasa priveliste catre vest, spre Obcina Feredeului (foto 13) si sud-vest (foto 14). In foto 14 sunt marcate principalele puncte de pe traseul cu triunghi galben care uneste Sucevita de manastirea de la Vatra Moldovitei. Daca e senin se observa de aici Varful Rarau si Pietrele Doamnei precum si Varful Giumalau. Se observa de asemenea si Pietrosul Bistritei. Facem o fotografie si inspre primul segment al Obcinii Mari deoarece de aici se observa bine Varful Dealului Rosu (1193 m) (foto 15).
12
13
14
15
Mai facem cateva sute de metri si ajungem la Palma (foto 16, inainte de monument). Am ajuns la timp deoarece din spatele nostru, dinspre nord-vest, se apropia o furtuna puternica. Am parcurs aceasta portiune in circa 6 ore, cu tot cu popasuri.
