Izvor sărat sub Vârful Pleşa, Munţii Obcina Mare

Ada Micloș, Cristi Schipor, Vasile Bouaru (Rădăuți)

In apropierea satului Marginea (vezi harta), cunoscut mai ales prin ceramica neagra care se face aici, se afla Dealul Plesa. Varful sau, inalt de 835 m este vizibil din Marginea si din imprejurimi (foto 0, realizata in centrul satului, primavara). Are doua cocoase si este celebru prin izvorul de apa sarata, trecut de altfel pe harti, aflat la poalele sale, intr-o vasta poiana. 

Am cercetat acest deal in mai multe randuri. Acum (14 februarie 2010) ne-am propus sa-l traversam dinspre nord catre sud. Pentru a ajunge la poalele sale am urmat drumul forestier Soarecu, care urmareste paraul cu acelasi nume. Intrarea pe acest drum se afla la iesirea dinspre amonte din satul Marginea, la circa 13 km de orasul Radauti, inainte de a traversa podul peste Raul Sucevita.

Am urmat acest drum circa 1 km, pana in dreptul unor cantoane forestiere de unde am traversat Paraul Soarecu pe malul sau drept geografic. In ultimile doua zile a nins abundent si zapada este destul de mare. Dupa ce am traversat paraul ne-am inscris pe un foarte scurt drum forestier pe care il urmam circa 5 minute (foto 1). Apoi parasim acest drum si ne abatem spre dreapta fata de directia de mers. Mai traversam un mic parau si incepem un urcus nu foarte accentuat dar in aceasta perioada dificil din cauza zapezii mari. Zapada ajunge deocamdata pana la genunchi si e destul de umeda, ceea ce ingreuneaza inaintarea. Vezi mai mult despre relief România. 

Dar urcam incet si zarim la un moment dat in padure o stanca ce are forma unui elipsoid si de aceea ne abatem pana la ea ca sa o vedem in detaliu (foto 2). Dupa aceasta stanca urmeaza o panta mai dificila, dar relativ scurta. Apoi urcusul este mai domol. Brazii sunt foarte incarcati cu zapada si padurea din jur este ca in basme (foto 3). Incet-incet ajungem pe varful secundar dinaintea varfului principal (cocoasa din dreapta din foto 0). Undeva in stanga noastra si mai la vale se gaseste grupul de pietre din care face parte si cea piramidala pe care o vedeti aici.

De aici creasta coboara intr-o mica sa si apoi urca la fel de domol spre varful principal. In vecinatatea acestui varf, mai ales pe partea sa estica se afla foarte multe stanci alcatuite din gresie, nu prea inalte, dar cu forme interesante, in toate nuantele de maro, cenusiu, galbui. Vara, aceste stanci sunt acoperite de vegetatie bogata (foto 4 si 5, realizate in vecinatatea Varfului Plesa, vara).

Pentru a ajunge la izvorul de apa sarata am preferat ca din saua dintre varfuri sa coboram spre stanga fata de directia noastra de urcus, adica spre est. Coboram o panta mare, dar plina cu zapada si apoi ne abatem din nou spre dreapta, pe curba de nivel. Mai depasim niste stanci interesante si apoi ne strecuram printre copacii plini cu zapada. Dupa cateva minute traseul incepe sa coboare prin padure, spre poiana unde se gaseste izvorul. Coboram circa 100 m si intram in poiana (foto 6). Copacii de la liziera padurii sunt plini cu zapada (foto 7) iar poiana care se desfasoara spre vale, in fata noastra, arata splendid. Zapada este foarte mare iar crestele muntilor pe care ii zarim sunt invaluite in ceata (foto 8). Soarele incearca si mai reuseste din cand in cand sa strapunga stratul de nori.

Acest izvor este cunoscut de sute de ani. Aici vin oamenii din zona sa-si umple butoaie cu apa sarata, pentru muraturi. Se spune ca in vechime, langa izvor, se afla o casa din lemn si un paznic al izvorului, numit plesar. Dupa ce se achita o anumita taxa puteai sa iei apa. Vara se mai observa si azi niste urme ale unei temelii in imediata vecinatate a acestui izvor. Am gustat si noi din apa care curge de aici si este destul de sarata. Daca vom face o incursiune prin imprejurimile izvorului vom intalni multe cioburi de ceramica neagra sau alte obiecte interesante. Vara se vad urmele unor vechi instalatii din lemn, probabil niste jgheaburi de scurgere a apei.

Dar acum e zapada mare si peisaj de vis. Coboram mai departe spre partea inferioara a poienii. Zapada pare sa fie si mai mare decat pana acum, in unele locuri ajungand pana la brau (foto 11, in spate se vede Varful Plesa, acoperit de ceata). In coborare ne abatem spre stanga poienii (foto 12) deoarece pe acolo trece drumeagul nostru. Depasim o cruce metalica dupa care drumeagul coboara brusc, la albia unui parau (foto 13). Dupa ce traversam si acest parau ajungem la un drum forestier pe care ne abatem spre dreapta, catre vale. In circa 20 minute ajungem la intersectia cu drumul care duce spre Pietrele Muierii si pe care l-am parasit in dreptul cantoanelor forestiere. Despre aceasta intersectie am amintit aici (si tot de la aceasta intersectie apare traseul din foto 2 de aici).

Ne inscriem pe drumul forestier Soarecu si ceva mai la vale facem o fotografie (14) unde in ultimul plan se observa o creasta care duce spre cocoasa mai mica, varful secundar dinaintea Varfului Plesa. Mai avem de parcurs circa 2 km si ajungem din nou la capatul drumului forestier Soarecu.

Donează 30 de lei