1. Brodina - Vârful Stejuica

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

Participanţi: Ada Micloş, Cristi Schipor, Paul Coman, Costică Martinescu, Sorin Vlonga, Vasile Bouaru

Obcina Mare este cea mai lunga dintre Obcinile Bucovinei, intinzandu-se pe aproape 60 km. De aici ii provine si denumirea, nu ca ar fi cea mai inalta. Din cauza altitudinii relativ mici Obcina Mare este impadurita in proportie foarte mare. Are cateva segmente distincte. Primul segment este cel care porneste din vecinatatea satului Brodina, din partea ei de nord. 

Noi, pentru a face intrarea in traseul de creasta, am pornit din centrul satului Falcau, din locul unde calea ferata intersecteaza soseaua care duce spre Brodina. Ne deplasam circa 2 km inspre Brodina si dupa ce parcurgem aceasta distanta vom observa pe partea stanga, in sensul de mers, un pod peste Raul Suceava. Inainte de a traversa podul vedem locul de unde incepe creasta (foto 1). In planul al doilea se observa si Varful Chepa (1159 m). Traversam podul si imediat dupa acesta drumul forestier se bifurca. Cel care merge drept inainte urca pe Paraul Ascuncelu. Noi ne abatem insa la dreapta, spre Valea Ascunsu (harta contine o eroare, cele doua drumuri care sunt trecute separat se intalnesc imediat dupa ce traversam podul peste Suceava). Pe Ascunsu, undeva mai sus, la circa 4 km de la intrarea pe acest drum, se gaseste un izvor de apa minerala care ar avea proprietati tamaduitoare, pentru rinichi in special. 

Pe marginea drumului forestier intalnim multe plante, printre care si cea din foto 2. Dupa circa 25 minute de la pod ajungem la o poteca care urca spre dreapta fata de sensul nostru de mers, pe unde facem si intrarea in traseu (foto 3). Urcam incet, panta este pe alocuri mai mare. Poteca urmareste locul pe unde s-au tras lemne si ceva mai sus se pierde printre trunchiuri de copaci taiati. Dupa circa 20 minute de urcus patrundem intr-o padure de brazi, racoroasa si cu copaci inalti. Undeva in stanga noastra se observa un varf secundar, Dealul Sandru, cum se numeste portiunea unde ne aflam. Intalnim copaci crescuti peste trunchiurile altor copaci.

Ceva mai sus se iveste o poteca care se strecoara prin vegetatie abundenta. Intalnim afine (foto 6) si tot in acel loc o mica padurice de larice. 

Printre acesti uimitori copaci se observa din nou Varful Chepa (foto 7). Dupa aproape o ora de cand am inceput sa urcam intalnim si un marcaj (banda rosie) pe un copac dar apoi marcajul dispare din nou. Drumul urmeaza cresta muntelui si traverseaza poieni cu foarte multa vegetatie (foto 8). Si in padure intalnim copaci inalti si multa vegetatie in jur (foto 9). Plante la tot pasul (foto 10). Ne strecuram printre frunze de brusture (foto 11) inainte de a urca pe primul varf important de pe traseu, Arsita (1121 m). 

Ajunsi pe varf observam spre stanga noastra o poiana in care au avut loc defrisari masive (foto 12) si traseul de creasta prin partea superioara a acestei poieni, pe liziera padurii, precum si traseul spre alt varf important din zona, Magura Vacii (foto 13). Depasim si acest varf, coboram pe poteca ce urmeaza cresta si urcam iar. Prin padurea in care intram intalnim flori (foto 14) si trebuie din nou sa ne strecuram printre vegetatia bogata, semn ca se umbla mai rar pe aici (foto 15). Intalnim alta poiana rezultata in urma unei defrisari, unde trebuie sa fim foarte atenti sa nu pierdem poteca. In acesta poiana este cea mai abundenta vegetatie de pe traseu; rugi de mure, zmeura si alte plante ne impiedica inaintarea (foto 16). In doua poienite mai mici pierdem marcajul si in ambele trebuie sa ne abatem spre dreapta fata de directia de mers. 

Dar razbatem si aceasta portiune si poteca devine mai clara si vegetatia nu o mai acopera asa mult. Ajungem la marginea superioara a Poienii Strigoaia (foto 17). Aceasta poiana se afla la capatul unei creste care vine tocmai de la Gura Putnei, un sat inainte de Putna si care are un varf important, Magura Vacii (1158 m), un minunat punct de belvedere. Dupa ce depasim Poiana Strigoaia, poteca coboara pana intr-o zona putin mlastinoasa. Din partea aflata la cota cea mai mica a acestei portiuni de creasta, daca vom cobori in stanga circa 20 minute vom ajunge la capatul unui drum forestier care duce in Putna. Si marcajul, banda rosie, apare mai des. Poteca noastra incepe sa urce (foto 18), sustinut, pana pe Varful Piscu (1190 m) (foto 19, vedere inspre Dealul Bursucului). In apropiere intalnim un copac interesant (foto 20). 

Dupa o ora de la Poiana Strigoaia intram in alta poiana importanta de pe traseu, Poiana Oglinda (foto 21). Aici sunt cateva case izolate si cateva stani. Din poiana se vede Varful Magura Vacii (foto 22). Facem o poza si spre Obcina Feredeului (foto 23). Peisajul este deosebit, suntem departe de orice asezare omeneasca. Poiana Oglinda poate fi vazuta de la foarte mare departare dinspre est deoarece spre aceasta parte este o vale adanca iar in partea superioara a poienii se afla cativa brazi inalti si rari, inconfundabili . Tot prin aceasta poiana mai trece un traseu marcat cu triunghi albastru, marcaj care din pacate se intalneste foarte rar, care uneste Putna de satul Argel. In capatul celalalt al poienii, pe traseul nostru poposim la o stana unde baciul ne pofteste inauntru si gustam urda. In stana focul arde continuu iar baciul foarte vorbaret ne spune o sumedenie de istorioare, probabil si din cauza ca, traind izolat nu a mai intalnit turisti demult (foto 24). 

Auzim tunete indepartate si, dupa aproape o ora petrecuta la stana, plecam mai departe. Mai facem inca 45 minute pana pe varful cel mai inalt al aceste portiuni de creasta, Dealul Rosului (1193 m). Atentie in acest loc, aici creasta coboara si duce spre satul Moldovita. Traseul nostru insa coteste brusc spre stanga si poteca pe care trebuie sa o urmam, cea marcata cu banda rosie, este foarte putin vizibila din cauza copacilor. Niste indicii ca trebuie sa ne abatem la stanga ar fi o piatra aflata pe partea stanga a potecii si dupa ea, pe un brad batran se vede un H (hotar de parcele) marcat cu rosu (foto 25). Daca am depasit aceste indicii si coboram spre stanga ceva mai incolo, ajungem in vale, la un capat de drum forestier care ajunge in satul Rasca, la aproximativ 14 km de manastirea de la Moldovita, intr-o zona care e intr-adevar foarte frumoasa, dar departe de traseul de creasta. Oricum merita de vizitat si aceasta zona. 

Daca am fost atenti si ne abatem la stanga pe poteca cea buna vom intalni imediat mai jos un loc de unde ni se deschide o frumoasa priveliste spre sud. Cand am trecut noi pe acolo era putina ceata dar am reusit sa deslusim silueta Raraului, a Pietrelor Doamnei si a Giumalaului (foto 26). Urcam apoi foarte putin si depasim varful (1193 m), care se afla in aceasta portiune si nu pe creasta principala pe care am parasit-o mai inainte. De aici poteca coboara vertiginos, la inceput printr-o padure deasa de brazi tineri, apoi printr-o padure de foioase. Apare si marcajul, din loc in loc. Dupa circa jumatate de ora ajungem intr-o sa unde se vede un drum in constructie, drum care vine din satul Moldovita (foto 27) si in aceasta portiune se intrerupe. Acest drum va face legatura cu drumul pe care l-am descris in varianta din Putna. Imediat dupa acest drum se vede poteca cum urca prin padurea din fata noastra.

Urcam incet si observam pe alocuri urme de defrisare. Poteca se abate incet spre dreapta si dupa circa 20 minute depasim o stanca de mici dimensiuni (foto 28). 

Ajungem apoi la o poteca care ne poate deruta din nou deoarece observam marcajul banda rosie si spre stanga si spre dreapta acestei poteci pe care o intersectam. Daca vom cobori prin dreapta, ceva mai jos vom mai intalni marcajul dar aceasta poteca ne conduce in drumul de care aminteam mai inainte, care duce prin catunul Sacries spre Moldovita. De aceea din locul in care poteca pe care ne aflam intersecteaza poteca pe care o intalnim, ne abatem spre stanga. Mai coboram putin, apoi urmeaza un foarte scurt urcus dupa care poteca se abate la dreapta si imediat dupa un brad trasnit din nou la stanga. Marcajul banda rosie apare suficient de des incat sa nu ne ratacim. Traversam o mica creasta stancoasa dupa care incepe un urcus mai sustinut catre creasta care vine din Putna. Dupa circa o ora si jumatate dupa ce am plecat de pe Dealul Rosului atingem Varful Stejuica (foto 29, la intrarea in mica poienita din vecinatatea acestui varf). 

In concluzie, acest prim segment al Obcinii Mari are lungi portiuni putin umblate, este mai departat de rutele turistice obisnuite si are marcaj destul de rar. Este bine sa avem la noi apa deoarece pe creasta nu este; izvoarele care se mai gasesc prin zona sunt destul de jos si sunt mai greu de gasit. Vezi mai mult despre natura și relief România.

Donează 30 de lei