Frumoasele poieni, de la Gura Putnei la Voievodeasa, Munţii Obcina Mare
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
31 mai 2009. Am facut un frumos traseu in Muntii Obcina Mare, de la Gura Putnei la Voievodeasa (vezi harta). Am ajuns cu trenul in gara Gura Putnei, ultima statie inainte de Putna. Pamantul era inca umed dar soarele isi facea datoria, in plus adia si vantul.
extras de harta din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987
Din gara ne indreptam spre soseaua asfaltata care duce la Putna, cale de vreo 200 m pe o poteca ce se desprinde de langa gara, dar pe partea opusa acesteia. Deja se vede in fata muntele pe care trebuie sa il urcam (foto 1). Din cauza soarelui puternic si a padurii care a inverzit, contrastul dintre verde si albastru este foarte puternic. Desi se poate urca si mai direct, preferam ca o data ajunsi la asfalt sa mai strabatem circa 1,5 km inspre Putna, pana la capatul crestei marcate pe foto 1. Admiram peisajul care deja se anunta superb (foto 2).
1
2
Inspre vest se vede unul dintre cele mai abrupte dealuri din zona, Scorbura, care se ridica semet pana la 990 m.
In timp ce ne deplasam inspre Putna, trenul care ne-a adus ne depaseste incet in drumul sau catre capatul de linie (foto 3; in dreapta imaginii cel mai inalt varf este Scorbura iar spre stanga, deasupra primului vagon se vede Varful Prisacuci, 817 m).
Dupa parcurgerea distantei amintite se observa pe partea stanga in sensul de mers o cruce alba, pe un mic damb. Pe langa aceasta cruce vom urca si vom face intrarea in traseu (foto 4; se observa o parte din drumul asfaltat care duce spre stanga la Putna; satul care se observa este Gura Putnei iar in ultimul plan este Varful Scorbura).
3
4
O data depasita aceasta cruce mergem spre padurea intunecoasa din fata noastra unde vom urca pe una din cele cateva poteci care se vad. Toate duc undeva sus, in prima din multele poieni pe care le vom intalni pe traseul nostru, Magura Mica (foto 5; vezi si harta). Urcusul de circa 25 minute ne este rasplatit de frumusetea acestei poieni, destul de intinsa. Traseul urmeaza aproximativ liziera padurii din stanga noastra, in sensul de urcus. O data ajunsi in poiana panta devine mai lina, desi mai avem de urcat putin. Undeva in dreapta ni se ofera o minunata panorama asupra satului Putna (foto 6).
5
6
Observam si Dealul Crucii, marcat de o imensa cruce, de unde se spune ca a tras voievodul Stefan cu arcul pentru a marca locul celebrei manastiri. In ultimul plan se vede creasta principala, cea marcata cu banda rosie, a Obcinii Mari. Zarim si o poiana pe aceasta creasta, inconfundabila de altfel, marcata de niste brazi inalti si mai rari, Poiana Oglinda. Ceva mai in spate se observa din nou Varful Scorbura precum si creasta care continua din acest varf si duce spre alt varf inalt din zona Putna, Magura Vacii (1158 m) (foto 7), in apropierea caruia se afla schitul Daniil Sihastrul.
7
Dupa un binemeritat popas in aceasta poiana, continuam traseul. Strabatem un mic palc de padure si intram in alta poiana, la fel de frumoasa. Aici se afla o stana cu vaci si oi (foto 8). Urcam putin si intram iar intr-o mica padure de unde iesim dupa circa 100 m si ne facem intrarea in cea mai mare poiana, Magura Mare (foto 9). Suntem intampinati iar de o stana cu oi si capre. Ne uitam atenti daca nu sunt caini si rasuflam usurati cand ciobanul ne spune ca putem fi linistiti, dar numai pentru putin timp pentru ca imediat vom da de o alta stana unde sunt multi caini. Imediat observam si trei movile mici in fata noastra de unde coboram spre ultima stana de pe traseu (foto 10).
8
9
Peisajul este la fel de frumos. Observam in dreapta o alta creasta care se uneste cu traseul nostru. Pe aceasta creasta se poate ajunge usor din Putna daca urmam drumul forestier Vitau, pe care se afla si chilia lui Daniil Sihastrul si la circa 1 km mai sus de chilie se desprinde, pe partea stanga in sensul de urcus, un drum prin padure care urca mai intai pe Dealul Camarile prin Poiana Camarile (foto 11), ascunsa insa vederii noastre din locul unde ne aflam iar de acolo este o poteca larga care se uneste cu traseul nostru undeva mai sus, langa Varful Alunis.
10
11
De asemenea, tot din locul unde ne aflam ni se ofera o frumoasa priveliste si spre est unde se vad toate localitatile aflate in vecinatatea Raului Suceava: Vicovul de Jos, Galanesti, Radauti ba chiar distingem si un turn de la Suceava, aflata la aproape 50 km de noi. La un moment dat ne simt cainii de la stana si unul mai curajos se apropie si latra puternic. Depasim si aceasta stana si imediat incepem sa urcam. Dupa cateva sute de metri intram in padure. Urcam mai departe, panta este destul de mica, doar pe alocuri sunt portiuni cu panta ceva mai accentuata. Mai depasim o mica portiune defrisata curand. Padurea devine mai intunecoasa iar copacii mai rari si mai inalti. Urcusul se termina pe un varf inalt si de asemenea impadurit, Alunis (915 m).
Coboram pe partea opusa si la circa 100 m ne abatem spre dreapta. Poteca care coboara spre stanga duce intr-o vale adanca, la un drum forestier care merge in satul Voitinel. Totusi, dupa ce ne-am abatut spre dreapta vom observa ceva mai jos din nou o poteca spre stanga pe care ne abatem iar si care ne conduce spre o alta poiana frumoasa, Poiana Alunis (foto 13). Si la ultima schimbare de directie daca mergem pe poteca din dreapta iesim tot in Poiana Alunis, dar undeva mai in vale si va trebui sa urcam din nou pe culme.
13
Traseul nostru urmeaza liziera padurii din stanga poienii. Dupa ce o strabatem intram in padure pentru cateva sute de metri, printr-o zona ceva mai mlastinoasa. Iesim iar intr-o alta poiana, la fel de frumoasa, Poiana Stanisoarei (foto 14) de unde se vede creasta pe care trebuie sa o urmam in continuare. Aici avem putin de urcat si admiram in spate Varful Alunis (foto 15).
14
15
O data depasita culmea din Poiana Stanisoarei, coboram foarte putin pana la o stana parasita, aflata tot in partea stanga a poienii. De la aceasta stana vom urma poteca care se abate foarte putin spre dreapta si care intra in padurea din fata noastra. De aici vom urca destul o panta nu foarte mare, dar lunga. Poienile pe care le mai intalnim sunt mult mai mici decat cele de pana acum, dar la fel de spectaculoase. Dupa circa 30 minute de urcus dupa ce am depasit stana parasita, ajungem in varful acestui munte (foto 16) impadurit. Chiar din varf se desprinde spre dreapta fata de sensul din care am venit o poteca ce coboara vertiginos pana intr-o sa din care daca vom cobori mai departe, pe dreapta acestei sei vom ajunge la capatul drumului forestier Vitau iar in stanga, dupa o coborare pe albia unui parau, la capatul unui drum forestier care duce in Voievodeasa.
16
Am preferat insa sa urmam creasta muntelui si de aceea coboram din varf urmand mai departe poteca pe care suntem. Treptat padurea devine din nou mai rara si cu copaci foarte inalti si in special foioase (foto 17). Undeva vom observa pe partea stanga o mica ridicatura de pamant, marcata cu o piatra. In apropierea acestui loc am zarit acum cativa ani o familie de ursi (urs, ursoaica si pui). Ajungem intr-o portiune defrisata, de unde se desprind in general spre dreapta fata de poteca noastra alte poteci pe care s-au tras lemne. Dar poteca noastra este vizibila asa ca o urmam. Poteca devine din ce in ce mai abrupta si in final iesim in acelasi drum forestier care duce la Voievodeasa, in apropeirea unei cabane de vanatoare (foto 18).
17
18
Din locul unde suntem pe drumul forestier mai avem de parcurs circa 7 km pana la drumul national 17A. Ne abatem spre stanga fata de directia de coborare, drumul urmand indeaproape Paraul Voievodeasa. Suntem fascinati de fanetele de pe marginea drumului, unde bogatia de flori a naturii nu are limite (foto 19). Observam flori ca albastrelele (foto 20) sau plante medicinale cum ar fi barba ursului (foto 21).
19
20 Stejarel, bobornic, samcuta, soparlita (Veronica chamaedrys). Pentru că florile se ofilesc după rupere foarte repede, germanii o numesc, ironic, “maennertreu” (“fidelitatea barbatilor”).
explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
21
Incet-incet, ajungem la primele case din Voievodeasa, un frumos sat de munte. O data depasit acest sat sosim la drumul asfaltat, chiar la intrarea in satul Sucevita, unde se termina traseul. E un parcurs foarte frumos pe care l-am strabatut in aproape 5 ore.