Sculpturi pe stânci/ la Piatra Șoimului şi în subteran/ la Cacica, Munţii Obcina Mare
Din orasul Solca ne-am deplasat pana in localitatea Partestii de Sus iar de acolo spre satul Solonetul Nou. O zona extrem de pitoreasca, cu dealuri, iar spre vest munti puternic impaduriti. Din centrul satului Solonetul Nou ne abatem spre stanga, pe drumul spre satul Plesa. In turele facute la Plesa observasem ca pe creasta vecina cu cea pe care eram atunci, spre est, in apropiere de Solonetul Nou, este o stanca alba, frumos luminata de soare. Ne-am gandit sa o cautam si sa o vedem in detaliu. Aproape de iesirea din Solonetul Nou, inainte de a traversa un mic pod am remarcat, pe partea stanga in sensul de urcus, o mica alunecare de teren (foto 1). Intrebam localnicii daca locul respectiv are o denumire si aflam ca i se spune La piatra. Traversam paraul pe langa aceasta alunecare de teren si urmam una din potecile care urca pe o creasta, printre brazi inalti (foto 2).
1
2
3
Dupa 8 minute de urcus ajungem la stanca pe care o observasem (foto 3). Este interesanta, seamana cu o parte dintr-un zid (foto 4). Gresie calcaroasa, ca mai toate stancile din zona. Intr-o parte, spre est, este tesita, parca ar fi fost indreptata de om iar spre vest are o mica surplomba.
Incercam sa o escaladam. Ancoram corzile de niste copaci intr-o parte a stancii si le aruncam peste stanca spre cealalta parte, catre vest, care este mai inalta, de circa 17 metri. Inaintam incet, in prusik-uri (foto 5) si ajungem in varf (foto 6). Acolo este un mic platou, accidentat. Coboram in rapel si mai cercetam alte cateva stanci legate de aceasta, dar mai mici ca dimensiuni.
4
5
6
Revenim la drumul principal si, pentru ca de aici avem putin de urcat pana in varful dealului, decidem sa mai facem o tura pana la Piatra Soimului ( vezi ). Urcam incet si la iesirea din Solonetul Nou drumul capata aspect forestier, cu mult noroi. Dar putem urma potecile laterale pe langa acest drum. Ceva mai sus vedem imprejurimile (foto 7, 8).
7
8
Ajungem destul de repede in partea cea mai de sus a drumului, la intrarea in satul Plesa. De acolo avem perspectiva asupra portiunii finale a Obcinii Mari, descrisa aici . Din acest punct ne abatem spre stanga, pe un drumeag care ne conduce in cateva minute la Piatra Soimului. Pe un trunchi de copac intalnim acelasi marcaj orizontal banda albastra pe care l-am gasit si in Poiana Trisiciori (vezi). Aici, la Plesa, suntem aproape de capatul traseului care trece prin Poiana Trisiciori.
Constatam ca pe Piatra Soimului au mai aparut cateva sculpturi (foto 9-11). Tot de pe aceasta stanca facem o fotografie asupra satului Plesa (foto 12), aflat intr-o zona pitoreasca, unde localnicii sunt mai mult de etnie polona. Un sat destul de izolat.
Decidem sa coboram inapoi in Solonetul Nou.
9
10
11
12
In padurea din imediata vecinatate a Pietrei Soimului intalnim salamandre (foto 16), care ies mai ales in perioadele umede. Desi eram obisnuiti ca acestea sa se miste destul de incet, am intalnit una care cu greu s-a lasat pozata, mergea destul de repede.
16
17
Pe liziera padurii, intr-o zona cu vegetatie destul de abundenta, intalnim tufe de ienupar (foto 17). Coboram si mai jos avem surpriza sa intalnim un pui de pasare care nu putea sa zboare decat pe portiuni mici (foto 18, 21). Ajunsi inapoi in sat ne gandim ca ar fi bine sa mergem si la Cacica, celebra localitate din zona prin salina ei. Se poate ajunge la Cacica fie daca, de la stanca la care am urcat la inceputul excursiei noastre urmam mai departe creasta, circa o ora si apoi coboram spre stanga sau daca ne intoarcem in satul Partestii de Sus de unde urmam indicatoarele rutiere care ne conduc direct la Cacica, dupa 2 km.
18
21
Ajunsi in centrul satului Cacica luam ca punct de reper biserica catolica care, cu turla sa rosie, este vizibila de la distanta foarte mare. Peste drum de aceasta biserica se afla intrarea in salina. Cladirea prin care se face intrarea in salina este cea din ultimul plan (foto 22).
22
23
Inca de la intrare ne intampina un puternic miros de petrol. Avem de coborat circa 200 de trepte de lemn, dupa care ajungem la o bisericuta sapata in sare (foto 23). Peretii sunt de culoare neagra iar sarea, asa cum o stim noi, se obtine printr-un proces de dizolvare si decantare in apa. Facem cateva fotografii in zona acestei biserici (foto 24), apoi coboram din nou.
24
27
28
Intalnim galerii interesante, intarite cu barne de lemn, peste care sunt depuneri de sare (foto 27). Ajungem la alta bisericuta, langa care sunt diferite sculpturi in sare (foto 28).
Continuam pe o galerie ingusta (foto 29) pana la un mic lac sarat.
E liniste si aerul inspirat e foarte sanatos. Observam pe galeria pe care mergem mai departe urmele exploatarii. Coboram pana la adancimea maxima, aproximativ -70 metri, unde se afla o sala de sport, sapata de asemenea in sare (foto 32).
29
32
34
La intoarcere descoperim o depunere de sare (foto 34) precum si intrarea intr-o galerie care nu se viziteaza, pe care coboara doar muncitorii, pentru ca salina este inca in exploatare. Aflam de la un ghid ca totul a fost sapat manual. Iesim la suprafata incantati de frumusetile pe care ni le ofera aceste meleaguri.