Canion cu cascade la Păgubeni, Munţii Berzunţi

Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi) 

Satul Păgubeni se află la aproape 10 km sud-est de oraşul Comăneşti dacă ne deplasăm spre Oneşti pe drumul 12C. După ce depăşim intersecţia 12C cu drumul care duce spre Valea Uzului (aflat pe partea dreaptă dacă ne deplasăm dinspre Comăneşti spre Oneşti), la câteva sute de metri se desprinde un alt drum, pe partea stângă, care duce spre satul Păgubeni (vezi hartă la). La sfârşit de mai 2015, când am fost acolo, nu am văzut indicator spre satul Păgubeni. Ne înscriem pe acest nou drum, nemodernizat şi ajungem imediat la podul peste Trotuş. De pe pod privim spre aval (foto 1) şi amonte (foto 2). 

Imediat cum traversăm podul ne abatem spre dreapta în sensul de urcuş (foto 3); în imaginea 3, în partea stângă, se vede o porţiune de abrupt la care vom ajunge spre sfârşitul parcursului nostru. Privim spre înapoi, după ce am traversat podul peste Trotuş (foto 4).   După ce ne-am înscris pe drumul din dreapta din imaginea 3, la nici 100 m, înainte de a trece un foarte mic pod, se desprinde spre stânga un drum de ţară (foto 5) pe care ne înscriem. Ne conduce imediat spre o gospodărie, unde se înfundă. În dreapta noastră se află micul Pârâu Hemeiuş. Pe el vom urca. Din dreptul porţii gospodăriei la care ajungem coborâm spre albia adâncă a pârâului (foto 6), presărată cu pietre (foto 7). Dar imediat mai sus trebuie să trecem printre câteva pietre mari (foto 8).

Un şarpe mic fuge când ne simte. Urmează o porţiune cu multe pietre (foto 9). Valea devine mai îngustă, pârâul trece de mici praguri (foto 10).  Ceva mai sus, pe partea dreaptă în sensul de urcuş, stratele geologice sunt aşezate vertical (foto 11). O cochilie de melc printre pietre (foto 12), un păianjen (foto 13).  Ciprian găseşte pe o piatră urme de fosile. Apa a săpat praguri (foto 15) şi se strecoară anevoie printre pereţii destul de înalţi (foto 16).

Mai sus ajungem la câteva uriaşe stânci pe care le trecem anevoie (foto 31). Pietrele sunt dispuse haotic ceea ce conferă peisajului o notă de sălbăticie (foto 32). Aluviunile aduse de apă se usucă acum când nivelul pârâului este scăzut şi generează forme ondulate pe anumite pietre (foto 33).  Înaintăm prin acest minunat microcanion (foto 34) şi ajungem la o alunecare de teren, un perete destul de mare (foto 35). 

Acolo pereţii laterali sunt destul de apropiaţi încât vegetaţia aproape că acoperă partea de deasupra a pârâului. O piatră cu licheni galben-portocalii atrage atenţia (foto 36). Treptat, albia se mai degajează, pietrele uriaşe îşi reduc dimensiunile şi ajungem într-un loc mai deschis (foto 37). Acolo suim pe partea dreaptă în sensul de urcuş doar pentru a vedea împrejurimile (foto 38); coborâm iar la albia pârâului deoarece zona în care ajungem este îngrădită şi nu am putea înainta prin poieni. Nu mai mergem mult prin albie (foto 39) şi ieşim într-un loc deschis de unde avem vizibilitate spre aproape toată zona. Ne atrag atenţia câteva dealuri golaşe aflate spre nord (foto 40).

Urcăm mai departe şi după ce traversăm un loc plat, presărat din plin cu pietre, zărim în faţă un drumeag, spre care ne îndreptăm (foto 41). Nici pe el nu înaintăm prea mult şi urcăm pantele destul de mari ale dealului din stânga noastră în sensul de mers, îndreptându-ne spre nişte copaci izolaţi aflaţi mai sus, singurii care ne pot asigura puţină umbră în acestă parte a dealului pe canicula care este aici (foto 42). 

De partea cealaltă a văii observăm o frumoasă creastă împădurită care duce spre Vârfurile Scărişoara Mică (în plan secund, în stânga imaginii) şi Stogu (împădurit, în dreapta imaginii) (foto 43).  Mai urcăm puţin şi trecem de creastă printr-o mică şa, înspre vest. Imediat vedem un lac, fără apă (foto 44). Coborâm lângă el şi privim spre Valea Trotuşului, către amonte (foto 45); în zare se vede oraşul Comăneşti. Apoi privim spre sud-vest Valea Uzului care desparte Munţii Nemira (în stânga imaginii 46) de Munţii Ciucului (în dreapta imaginii).

Coborâm chiar în locul unde odată a fost apă iar acum nu este decât mlaştină (foto 47). Mergem îndreptându-ne înapoi spre satul Păgubeni, deci către sud. După câteva sute de metri privim spre înapoi (foto 48).  Trecem pe lângă o zonă cu multe pietre (foto 49) şi apoi începem să avem vizibilitate şi spre sud (foto 50). În stânga noastră, aproape de culme, se găsesc mulţi trovanţi (foto 51). 

O privire spre înapoi arată mai bine cum este peisajul (foto 52). Zărim şi Valea Trotuşului, spre aval (foto 53). Ceva mai încolo, într-un alt lac secat dar mlăştinos, găsim plante „pufoase” (foto 54).

Ne deplasăm pe o potecă pe curbă de nivel, foarte bine vizibilă, care trece pe liziera superioară a unei mici păduri şi după ce depăşim o culme avem vizibilitate spre satul Păgubeni. În dreapta imaginii 55 se vede podul peste care am trecut pentru a intra în traseu. Trecem pe lângă câteva locuri în care mici torenţi au săpat şanţuri în lutul moale (foto 56) şi ajungem pe o mică culme de unde se vede un frumos perete stâncos numit Stânca lui Cămară (foto 57). 

Traversăm o pădure de salcâm înflorit care atrage cu mireasma sa şi ajungem destul de repede pe malul drept al Pârâului Hemeiuş pe care am urcat la început (foto 60).  De acolo coborâm pe albia sa până ajungem pe drumul care ne conduce din nou în vecinătatea podului peste Trotuş. Privim spre Stânca lui Cămară, luminată de soarele puternic (foto 61). Aici, la pod, terminăm traseul.