Gura Humorului - Suceviţa, marcaje orizontale, Munţii Obcina Mare
marcaje noi în zonă; o eroare pe harta Obcinii Mari
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Participanţi: Ciprian Bârsan, Ionuţ Lazăr, Dan Moldovan, Vasile Bouaru
15 octombrie 2009. A venit iarna şi în Munţii Obcina Mare. Am pornit la drum pentru a verifica încă o dată o eroare care s-a strecurat la întocmirea hărţii Obcinii Mari, în zona Poiana Micului (vezi harta 1, extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987).
Harta arată un drum continuu de la Gura Humorului până la Suceviţa. Ne-am hotărât să mai verificăm dacă acest drum face legătură între cele două localităţi. Am pornit la drum în prima zi în care a nins în această toamnă; cerul plumburiu şi norii care se succedeau foarte repede nu erau tocmai cel mai bun cadru pentru o ieşire pe munte dar curiozitatea era prea mare pentru a renunţa. Punct de plecare a fost capătul drumului forestier Poiana Mărului, care se desprinde din DN17A, la circa 1 km în amonte de ieşirea din satul Suceviţa (foto 1). O tăbliţă indicatoare ne arată că avem de parcurs circa 6,2 km până la capătul lui. Depăşim mai multe pensiuni şi treptat rămân numai drumul forestier şi liniştea pădurii. Sus pe munte a nins dar numai crestele sunt înzăpezite. E un amestec de toamnă cu iarnă şi e foarte frumos deşi este destul de frig.
După circa 40 minute depăşim o mică cabană forestieră (foto 2). În spatele acestei cabane coboară din creasta Obcinii Mari o creastă secundară pe care dacă urcăm ajungem pe Vârful Prislop (1180 m).
După aproape o oră de la intrarea în traseu drumul dă semne că se termină în albia pârâului pe care l-a urmat până aici. Mai departe urcăm prin acest pârâu, pe un drumeag. Suim încet şi dăm peste zăpadă depusă deja şi chiar viscolită pe alocuri. Apoi drumeagul se transformă într-o potecuţă pe care s-au tras lemne la vale. Încet, încet ajungem pe o creastă care uneşte Vârfurile Poiana Mărului (1190 m) şi Poiana Trisiciori (1038 m). Este o creastă de legătură între Obcina Mare şi creasta paralelă cu Obcina Mare, Obcina Trisiciori. Pe harta cu Obcinile Bucovinei această creastă de legătură este trecută cu marcaj cruce roşie care, practic, apare în apropierea Poienii Mărului. Dar noi am găsit, în paralel cu marcajul cruce roşie şi marcaj bandă galbenă, probabil relativ recent şi care este aşezat în poziţie orizontală şi nu verticală aşa cum suntem obişnuiţi. Această creastă secundară mai este numită Drumul Tătarilor (foto 3). Aici, vântul îşi face datoria din plin.
1
2
3
Deci observăm că drumul forestier Poiana Mărului se întrerupe şi nu continuă peste munte până în satul Poiana Micului, aflat în partea cealaltă a crestei secundare de care am amintit şi de acolo spre Gura Humorului.
Traversăm Drumul Tătarilor şi coborâm prin pădure în partea cealaltă. Ajungem aproape de capătul drumului forestier Măru, care ne conduce în circa 30 minute la intrarea în satul Poiana Micului. Intrarea în sat se face pe o poartă care acum era deschisă (foto 4). (Foto 4 este făcută dinspre sat înspre munte, adică în sens invers decât am coborât noi în sat. În această fotografie, după poartă, în stânga se observă capătul drumului forestier Măru, pe care am coborât iar în dreapta drumul forestier Trisiciori, pe care ne-am întors în Suceviţa).
La intrarea în satul Poiana Micului intersectăm alt drum forestier, Trisiciori, pe care ne-am înscris pentru a ne întoarce spre Suceviţa. După ce traversăm un mic pod facem o poză în care se observă, printre brazi, primele case din Poiana Micului (foto 5).
4
5
Drumul urcă domol şi la un moment dat traversăm un vechi şi interesant pod, peste care acum nu se mai circulă (foto 6). Ceva mai sus, iarna şi toamna se îmbină perfect (foto 7). Drumul urcă apoi prin pădure şi întâlnim din nou marcajul bandă galbenă, dar apare la un moment dat şi o bandă albastră, amândouă aşezate orizontal. Banda albastră duce cel mai probabil spre vârful muntelui din dreapta noastră, Obcina Trisiciori.
6
7
Drumul urcă mai departe prin pădure şi la un moment dat ia din nou aspect de drumeag. După circa 40 minute de la plecarea din Poiana Micului ajungem din nou pe Drumul Tătarilor, în punctul lui cel mai jos (foto 8). Urmăm mai departe drumeagul pe care suntem şi coborâm spre valea din stânga noastră, către albia unui pârâu. Coborâm pe această albie (foto 9) şi în 15 minute ajungem la capătul din amonte al drumului forestier Dragoşinul. Ceva mai la vale întâlnim o cascadă (foto 10). Într-un loc ceva mai deschis, mai la vale, fotografiem o parte din creasta Piciorului Dragoşinului, muntele care desparte drumul pe care am urcat de cel pe care coborâm (foto 11). După o oră de la înscrierea pe acest drum ajungem din nou pe DN17, exact la intrarea în satul Suceviţa.
8
9
10
11
În concluzie: nu există drum continuu între Gura Humorului şi Suceviţa. Dacă cineva vrea să parcurgă la pas distanţa dintre cele două localităţi îi recomandăm ca la ieşirea dinspre amonte din Poiana Micului să urmeze drumul forestier Trisiciori pentru că este cel mai scurt şi mai bine vizibil prin pădure.