Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
4. Palma - Gura Humorului
Ultimul segment distinctiv al Obcinii Mari porneste de la Palma si se intinde pana la Gura Humorului. Este un traseu lung, avand in jur de 45 km.
1
Din locul in care soseaua traverseaza creasta Obcinii Mari ne indreptam spre niste relee de telefonie, pe un drum care urca un mic damb (din foto 16 de pe segmentul Putna - Palma se vede drumul care urca spre aceste relee). Din acest loc privim inapoi spre monumentul numit Palma (foto 1). In dreapta acestui monument, cum privim din locul unde ne aflam, undeva mai jos, se afla un izvor de unde e bine sa ne alimentam cu apa.
Avem totusi noroc sa fie suficient de senin pentru a admira spre sud Raraul si Pietrele Doamnei (foto 2). Urcam incet si depasim antenele amintite mai inainte, urmand drumul care ne conduce intr-o poiana intinsa si abrupta spre dreapta in sensul nostru de mers (foto 3). Si in aceasta poiana vom observa mai in vale un izvor, numai ca trebuie de coborat destul de mult pana la el. Tot pe langa aceasta poiana vine, din stanga, dinspre Sucevita, un traseu remarcat recent cu triunghi galben, care duce spre manastirea Vatra Moldovitei. Drumul nostru traverseaza pentru scurt timp o padure deasa dupa care intra in alta poiana intinsa, a Ovazului. Aici sunt cateva case izolate si o stana. Traseul coboara lin pe langa un gard din barne foarte pitoresc si apoi urca o panta la fel de mica si intra din nou in padure. Mai urcam putin si ajungem in cateva minute intr-o poiana mai mica, a Icoanei (foto 4) numita asa deoarece aici se afla o cruce de care era prinsa o icoana. Crucea aceea nu mai este acum, in fotografie este o cruce mai recenta.
2
3
4
Drumul nostru coboara iar o mica panta si apoi urmeaza un urcus prin padure. La aproximativ 45 minute de la plecarea de la Palma se desprinde spre dreapta, in sensul nostru de mers, un drum care coboara prin padure. Este drumul care duce spre Poiana Calului si este continuarea traseului spre Vatra Moldovitei, cel marcat cu triunghi galben.
Noi urmam mai departe creasta, marcata cu banda rosie. Si aceasta portiune din creasta Obcinii Mari a fost remarcata recent, dar numai pana la Varful Bobeica; numai ca marcajul a fost pus orizontal si nu vertical asa cum suntem obisnuiti. Oricum se observa si marcajul vechi. Din locul de unde se desprinde din creasta Obcinii Mari traseul spre Vatra Moldovitei mai facem circa 15 minute pana in alta poiana deosebit de pitoreasca, Poiana Prislop. La intrarea in poiana admiram niste brazi gigantici. Din Poiana Prislop (foto 6 si 7) avem priveliste spre sud si vest (fotografiile 6 si 7 sunt facute primavara, respectiv toamna). Imediat dupa ce traversam aceasta frumoasa poiana avem doua variante de a continua traseul. Fie urcam Varful Prislop (1180 m) si coboram pe partea opusa, fie ne abatem pe poteca din dreapta, pe curba de nivel care ocoleste varful. Vom ajunge in alta poiana aflata pe traseu, dupa Varful Prislop. Din aceasta poiana, daca vom cobori spre dreapta circa 150 m fata de sensul nostru de mers, vom da peste un izvor.
6
7
Continuam traseul si imediat dupa ce intram in padure urcam un varf mai mic dupa care poteca se strecoara pe langa niste copaci doborati de furtuni. Urcam din nou o panta mica dar lunga si ajungem la poalele unui nou varf. De aici poteca marcata se abate spre stanga, printr-o padure deasa. Putem urca si panta din fata noastra si sa coboram pe partea opusa, ambele variante sunt foarte bine vizibile. In partea opusa a acestui varf se afla o mica poiana unde intalnim fragi (foto 8).
8
9
Imediat dupa aceasta poiana se afla o alta poiana importanta de pe traseu, Poiana Marului. Este importanta din mai multe puncte de vedere. Aici vine de undeva din stanga fata de sensul nostru de parcurs un traseu marcat cu cruce rosie care uneste Sucevita de Dragosa. Tot in vecinatatea acestei poieni, spre stanga se desprinde o creasta care face legatura intre creasta Obcinii Mari si creasta vecina si paralela cu Obcina Mare, creasta care urca din spatele manastirii de la Sucevita si duce de asemenea la Gura Humorului. Acesta portiune de creasta de legatura face parte dintr-un traseu stravechi numit Drumul Tatarilor. Prin zona s-au descoperit urme ale trecerii lor pe aici, varfuri de sageti, bucati de zale etc. Tot in Poiana Marului se spune ca se adunau dacii liberi si faceau schimburi comerciale. Azi poiana nu este prea mare si se intinde spre sud-vest. Aici am descoperit acum cativa ani urma niste lespezi de piatra, azi acoperite de vegetatia bogata si distruse partial din cauza defrisarilor din zona. In partea de jos a poienii se afla un izvor de unde se spune ca si-a potolit setea si voievodul Dragos in drumul sau din Maramures spre Moldova (foto 9).
Revenim de la izvor in creasta si continuam traseul. Acesta se abate spre dreapta si coboara intr-o mica poienita de unde incepe sa urce ceva mai accentuat. Poteca duce spre un varf secundar aflat inainte de al doilea cel mai inalt varf al Obcinii Mari. Dupa ce depasim acest varf trecem printr-o poienita acoperita cu vegetatie si mici copaci de unde incepe urcusul spre Varful Scoruset. Urcusul se face prin padure de brazi si urmeaza o panta destul de lunga. Dupa aproape 2 ore si jumatate de la Palma atingem varful (foto 10), la 1223 m. Varful este marcat de o borna si este impadurit. La cativa metri de el se afla un mormant din Al Doilea Razboi Mondial (foto 11). De fapt prin acesti munti, si implicit pe creasta pe care o urmam, vom intalni destul de des asemenea morminte.
10
11
Dupa un binemeritat popas coboram o poteca ce intra in padure. Depasim o foarte mica poiana aflata pe stanga noastra in sensul de mers si trebuie sa fim atenti ca la circa 10-15 minute dupa ce am parasit varful poteca noastra coteste spre stanga. Locul in care poteca se abate spre stanga este putin vizibil, de aceea trebuie sa fim cu mare bagare de seama aici. Daca eventual urmam poteca care este mai vizibila si depasim poteca marcata, vom cobori destul de mult si vom ajunge undeva pe drumul forestier care vine din satul Frumosu spre poalele Scorusetului.
Poteca noastra merge acum prin padure si ajungem la alta poiana, acoperita de asemenea de vegetatie bogata. Traseul se afla prin stanga acestei poieni. La iesirea din poiana, cand intram in padure intalnim un fag interesant si foarte mare (foto 12). Dupa circa 20 de minute ajungem la alt mormant (foto 13) care este un foarte bun reper pentru traseul nostru. Aici suntem din nou tentati sa urmam creasta foarte bine vizibila care duce inainte. Daca vom parcurge cativa metri pe aceasta creasta vom observa un marcaj punct albastru, recent, pe care urmeaza sa-l parcurgem pentru a vedea unde duce spre vale.
12
13
De la acest mormant ne abatem spre dreapta coborand intr-o vale destul de adanca. Dupa circa 10 minute vom ajunge la alte doua morminte, ceva mai mari, aflate de o parte si de alta a potecii noastre. In partea dreapta fata de sensul nostru de mers se afla un mormant al unei intregi grupe de ostasi romani (foto 23, facuta iarna, acum cativa ani). In partea stanga se afla un mormant colectiv al unor soldati germani. Suntem uimiti si adanc miscati de aceste morminte… Stim de asemenea ca anual, de ziua eroilor, aici se aduna veterani de razboi si se fac slujbe de comemorare a acestor eroi.
Pornim mai departe si urcam din nou pe poteca noastra. Marcajul este vizibil si apare destul de des. Dupa circa 15 minute de la cele doua morminte ajungem intr-o poiana rezultata in urma urma unor defrisari. De aici avem spledida perspectiva asupra Obcinii Feredeului (foto 14 si 14.1, a doua facuta iarna).
14
14.1
La 5 minute dupa ce iesim din aceasta poiana intram in alta, care este plina cu urzici uriase pe care le razbatem cu greu (foto 15). Dupa circa 25 minute poteca noastra coteste brusc spre stanga. Iar trebuie sa fim atenti in acest loc daca venim din sens invers deoarece suntem din nou tentati sa urmam creasta si nu sa coboram spre dreapta, pe unde am urcat noi. Daca vom fi atenti la marcaj nu exista pericol de ratacire.
15
16
Din locul de unde ne-am abatut spre stanga coboram prin padure si dupa ce depasim o mica zona cu mult noroi incepem un urcus sustinut, pe o panta destul de lunga, semn ca se apropie un varf important. In fata noastra se vad multi copaci doborati iar spre creasta copaci rari, ceea ce inseamna ca in partea cealalta se afla o poiana. Ajungem in creasta si ne abatem spre stanga unde foarte aproape se afla Varful Bobeica (1207 m), al doilea ca marime de pe Obcina Mare. In varf se afla un mormant tot din Al Doilea Razboi Mondial (foto 16). Pe varful Bobeica se termina si marcajul nou, banda rosie. Tot de pe varf se desprinde spre nord un traseu marcat recent cu banda galbena, pe care de asemenea urmeaza sa-l parcurgem pentru a vedea unde duce, nefiind trecut pe harti. Din varf coboram pe liziera padurii din stanga noastra (foto 17).
17
18
Poiana de sub varf se desfasoara spre vest si coborand (foto 18) admiram frumoasa panorama care ni se ofera (foto 18.1). In partea de jos a poienii traseul nostru continua pe un drum care intra in padurea deasa care se observa si se abate spre stanga (foto 19). Din acest loc marcajul apare foarte rar si trebuie sa fim atenti la copaci. Poteca este insa foarte bine conturata si doar la anumite intersectii trebuie sa fim atenti. Traseul urmeaza in general creasta. Dupa aproape 50 de minute de mers prin padure ajungem la o intersectie.
18.1
19
De aici se desprinde un drum care coboara spre stanga. Noi urmam drumul din dreapta, care urca mai departe prin padure. Urcam incet si ajungem pe Varful Preluca Rea (1083 m), pe care se afla un punct de triangulatie. Acest varf este puternic impadurit. Mai apar prim padure si urme de transee. Cororam mai departe prin padure si la circa 30-40 minute depasim o alta poiana acoperita cu vegetatie bogata (foto 20); in stanga acestei poieni, in sensul nostru de parcurs, se afla Varful Tocila, 1074 m. Dupa ce traversam si aceasta poiana traseul se abate tot spre stanga dar apoi urca treptat spre dreapta.
20
21
Ajungem intr-o vasta poiana care se reface dupa o defrisare masiva (foto 21). De aici se vede partea de traseu pe care mai trebuie sa o parcurgem (foto 22). Drumul traverseaza poiana coborand destul de mult si trece pe sub bolta formata din ramurile unor copaci tineri. O data depastita aceasta poiana incepe un urcus sustinut pe muntele vecin, urmand mai departe creasta. Iesim din padure intr-o poiana unde se afla niste constructii ramase de la o sonda de gaze care se afla aici acum cativa ani. Cativa caini dezlegati ne intampina cu latrat puternic dar nu se apropie prea mult de noi.
22
23
De la instalatiile unde a fost sonda coboram si depasim o poarta metalica (foto 24) apoi ne inscriem pe drumul pietruit care coboara spre Frasin pana la intersectia acestuia cu un alt drum. Drumul principal coboara la dreapta spre comuna Frasin. Foarte aproape de partea inferioara a acestui drum, inainte de a ajunge la podul peste Raul Moldova, pe creasta din dreapta in sensul de coborare se afla Avenul de la Frasin.
24
25
Noi ne abatem pe drumul din stanga in sensul de coborare, drum care coboara si el mai domol si care urmareste indeaproape creasta. De la sonda coboram circa 20 minute pe acest drum si vom fi atenti ca la un moment dat drumul face o coborare brusca spre dreapta, in dreptul unei poienite aflate pe partea stanga in sensul nostru de mers (foto 25). In aceasta poienita se afla si un fag inalt care depaseste cu mult ceilalti copaci. Ne abatem deci spre stanga prin aceasta poienita pentru ca pe aici se afla traseul nostru. Marcajul nu mai apare de mult si tocmai acum urmeaza o portiune unde ne putem rataci usor. Imediat dupa ce am intrat in poienita urmeaza un foarte scurt si domol urcus pe o poteca care se pierde spre dreapta printr-un desis format din copaci tineri care aproape ca acopera poteca. Dar noi urmarim mai departe poteca care in cateva minute iese din desisul amintit. De acolo mergem mai departe pe poteca care se abate spre stanga si coboara intr-o mica sa, printr-o padure de brazi dar unde apar si foioase. Poteca se largeste si in curand ia aspectul unui drumusor dupa ce din stanga noastra apare un drumeag care intersecteaza poteca pe care suntem. Mai departe trebuie sa fim atenti sa urmam acest drum care urca putin si ocoleste un mic varf prin stanga lui in sensul nostru de mers, varf pe care se afla o poteca bine vizibila dar care ne-ar conduce, printr-o poiana aflata mai jos, undeva la intrarea in Gura Humorului dinspre Campulung Moldovenesc.
Mergem deci pe drumul amintit si dupa o scurta coborare ajungem la un luminis unde in stanga noastra se afla o portiune cu brazi foarte tineri, urmare a unei defrisari si impaduriri. De aici drumul cobora spre stanga dar se abate inapoi spre dreapta (foto 27). Trebuie sa fim atenti pentru ca mai apar cateva drumusoare laterale care coboara in marea lor majoritate spre valea din stanga noastra. La un moment dat observam printre copaci poiana din fotografia 21 (foto 28). Urmam creasta mai departe si daca vom fi atenti apare din nou marcajul. Dintr-o poienita aflata mai jos, tot intr-o sa, drumul pe care suntem coboara spre stanga, parasind creasta.
27
28
De aici noi ne abatem la dreapta si urcam prin padurea din fata noastra pe o poteca care este mai putin vizibila dar in foarte scurt timp ajungem la o poteca foarte bine marcata. De aici observam in fata noastra un grup de stanci; primele pe care le intalnim sunt de dimensiuni mai mici dar urmatoarele de dimensiuni foarte mari, stanci care se numesc Pietrele Doamnei (ca si cele de pe Rarau) (foto 29). De la sonda pana la aceste pietre am facut o ora. Pe acestea le studiem cu atentie si e bine ca pe anumite portiuni sa folosim si o coarda, pentru siguranta. Aceste stanci, dezvoltate in gresie calcaroasa, au forme foarte interesante. Prezinta creneluri, fisuri ba chiar si un tunel care le strabate dintr-o parte in alta (foto 30, 31, 32). Privelistea din varful stancilor este foarte frumoasa, mai ales spre sud si est dar se vede si spre satul Manastirea Humorului. Poposim mai mult timp aici dar trebuie sa terminam traseul asa ca pornim iar la drum.
29
30
31
32
La circa 100 m mai intalnim o stanca de mari dimensiuni langa care iar facem un popas (foto 34). Descoperim ca aproape de varful ei stanca are o textura interesanta (foto 35).
34
35
Pornim la drum mai departe; poteca se abate treptat spre stanga si este marcata. Mai ajungem la un loc unde am fi tentati sa mergem inainte dar trebuie sa ne abatem din nou spre stanga. De altfel in acest loc, aflat nu departe de ultima stanca pe care am intalnit-o, se vede undeva in dreapta pe un copac, marcajul. Coboram pana intr-o poiana de unde urcam pe una din potecile care urca spre dreapta intr-o padure rara si cu copaci inalti. O data urcata aceasta panta poteca se abate foarte putin spre stanga si ajungem la o noua bifurcatie, inaintea unui urcus. Daca ne vom abate la dreapta, printre tufe de urzici si vom merge pe curba de nivel, vom ajunge in cateva minute la un drumusor care ocoleste Varful Toaca, varf pe care se afla trei relee de telefonie grupate si unul lateral, ceva mai jos. Acest varf domina orasul Gura Humorului, la nord-vest. Daca vom continua urcusul iesim imediat din padure si urcam tot spre dreapta pe o creasta care duce la releele amintite mai sus. O data ajunsi aici ni se ofera o deschidere foarte frumoasa asupra vaii Raului Moldova si a imprejurimilor.
In stanga noastra se afla satul Manastirea Humorului (foto 36); inspre sud-est se vede orasul Gura-Humorului (foto 37) iar ceva mai spre dreapta, spre sud, satul Voronet (foto 38). Privelistea ne opreste in loc multe minute pentru a o admira. De partea cealalta a vaii Raului Moldova observam si Piatra Pinului (foto 39).
36
37
38
39
Cu greu ne decidem sa coboram dar pana la urma stim ca acolo in vale se termina traseul nostru. Coboram spre stanga iar ceva mai jos ne abatem spre dreapta pe o creasta (foto 40) care duce pana aproape in vale, prin fanete si multe flori (foto 41).
40
41 Cretisor, betonica, buruiana-de-taietura, cuisorita, iarba-bubii/taieturii/talharului, iarba-de-rani/taieturi, vindecea (Stachys officinalis) explicatii: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
Ajungem la un capat de drum care ne scoate ceva mai sus de statia CFR Gura Humorului, unde se termina traseul nostru. De la Palma am facut aproape 12 ore pana aici. Suntem bucurosi ca am reusit sa facem toata creasta. Vezi mai mult despre natura și relief România.
Page updated
Google Sites
Report abuse