Spre mănăstirea Suceviţa, pe creste, Munţii Obcina Mare
Participanti: Ionuţ Lazăr, Costică Martinescu, Vasile Bouaru (Rădăuţi).
Ianuarie 2010. Zona Sucevita din Bucovina este una din cele mai vizitate de turisti atat datorita celebrei manastiri cat si a frumusetilor naturale. E si zona in care ne-am antrenat si noi cel mai des. Si de cate ori veneam pe aici parcurgeam trasee mai lungi sau mai scurte dar aflate in creierul muntilor. Astfel, a ramas un traseu aflat in imediata apropiere a satului Sucevita pe care, de mai bine 30 de ani, la fiecare iesire prin zona, spunem ca o sa-i vina si lui randul odata. Si anul asta am lasat alte proiecte si l-am facut.
Extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.
Am coborat din microbuzul care ne-a adus pana aici chiar in dreptul indicatorului unde scrie mare: SUCEVITA, la intersectia drumului DN 17A cu drumul care duce in satul Voievodeasa. Ne deplasam pe marginea drumului spre satul Sucevita si la circa 50 metri intalnim, pe partea dreapta in sensul de mers (deci spre amonte), o coloana despre care se spune ca marca granita cu Imperiul Austro-Ungar (foto 1). Ceva mai incolo, tot pe partea dreapta in sensul de mers, se desprinde un drumusor pe langa un magazin, care duce la niste case aflate mai sus. Ne inscriem pe acest drumusor si depasim casele, in urcus usor. Incet, ne abatem spre dealul care se zareste in stanga noastra si care, pe gerul cumplit de afara, arata superb (foto 2). Dupa ce urcam putin inspre varful acestui deal, inainte de a intra intr-o padurice de copaci tineri, facem o fotografie inspre est (foto 3) in care se vede in vale satul Voievodeasa iar in ultimul plan este Dealul Fatului (vezi aici ).
1
2
3
Ceva mai sus reusim sa fotografiem satul Sucevita (foto 4) si padurea in care trebuie sa intram (foto 5). Termometrele arata -25 grade si totul pare inert. Intram in padure, pe o poteca abia vizibila prin zapada nu prea mare si ne dam seama ca trebuie urmata creasta care se vede in fata noastra. Traseul este destul de ferastruit, cu multe urcusuri, nu prea lungi si multe coborasuri. Ajungem in curand intr-o poiana de unde ne putem orienta (foto 6). In stanga imaginii, in ultimul plan se zareste o portiune din creasta Obcinii Mari, din vecinatatea locului numit Palma. Intram din nou in padure si ne abatem foarte putin spre dreapta. Urcusurile alterneaza din nou cu coborasurile in niste sei mici. Din cand in cand, probabil din cauza ca soarele bate cu putere, zapada cade din copaci si este imprastiata prin padure (foto 7). Continuam seria de mici urcusuri (foto 8) pana ajungem intr-o creasta destul de larga, din care ne abatem la dreapta. Poteca este aproape orizontala si se poate zari cate ceva doar spre dreapta, spre vale, respectiv se observa Dealul Fatului. Urmeaza iar o coborare destul de accentuata si iar urcusul intr-o creasta pe care mergem spre dreapta in sensul nostru de mers. La un moment dat aceasta creasta coboara brusc. Trebuie sa fim atenti in acest loc deoarece daca vom cobori urmand creasta vom ajunge pe drumul forestier care pleaca din Voievodeasa si urmeaza indeaproape Paraul Voievodeasa, foarte aproape de cabana din foto 18 de aici si ceva mai jos decat ea.
4
5
6
7
8
Asadar vom fi atenti sa coboram in partea stanga a crestei amintite, pe o poteca marcata cu un semn forestier banda rosie (deci numai banda rosie, fara sa fie incadrata de benzi albe). Aceasta poteca ne conduce intr-o sa adanca, unde facem un mic popas. In locul cel mai de jos al acestei sei facem doua fotografii interesante la ceea ce vedem pe copaci (foto 9, 10). De aici incepe un urcus destul de accentuat care ne conduce intr-o noua creasta, cea pe care am dorit sa ajungem. Este creasta unui deal celebru de la Sucevita, anume Furcoiul. O data ajunsi in aceasta creasta ne abatem spre stanga si in scurt timp iesim din padure (foto 11). Din locul unde iesim din padure, pe partea stanga a crestei, in sensul nostru de mers, se afla ceva mai jos un izvor amenajat despre care se spune ca nu seaca niciodata, nici in iernile cele mai geroase, nici in verile cele mai secetoase.
9
10
11
Cateva sute de metri mai la vale ajungem in vecinatatea schitului construit relativ recent, schit care se vede si in foto 6 de aici . De acolo facem o fotografie spre Obcina Mare (foto 12) si spre schit (foto 13). Din dreptul schitului avem o splendida perspectiva asupra Vaii Sucevita (foto 14), unde remarcam in stanga manastirea si spre dreapta partea dinspre amonte a satului. Suntem in partea superioara a Furcoiului, un deal foarte cunoscut printre turisti. Partea dinspre manastire este destul de abrupta si de aceea constituie o piatra de incercare pentru toti cei care se incumeta sa-l suie. Dar merita efortul.
12
13
14
15
Incepem sa coboram incet pentru ca panta e destul de mare (foto 15). Iarna ne ajuta daca zapada este intarita. In circa 10 minute ajungem la poalele dealului si dupa ce traversam Paraul Sucevita suntem langa manastire.
Pentru a avea o imagine completa a Furcoiului am inserat o imagine facuta vara, din spatele manastirii (foto 16). In partea dreapta a acestei fotografii se vede o parte din creasta pe care am urmat-o in aceasta iesire. Spre comparatie am inserat o fotografie “istorica” facuta in 1960 din acelasi loc.
16
17
Am facut un traseu frumos si pe care ni l-am dorit mult. Am aflat astfel ca se poate merge pe creste dinspre intrarea in Sucevita si pana pe Furcoi.
Mănăstirea Sucevița, foto Ică Giurgiu.
Mănăstirea Sucevița, detaliu din pictura exterioară. Foto, Ică Giurgiu.