II.1. Cauzele abandonului școlar

Abandonul școlar este un fenomen complex, cu rădăcini multiple – economice, educaționale, sociale și culturale – care se manifestă cel mai acut în mediul rural. Înțelegerea acestor cauze este primul pas spre combaterea lor.

a) Cauze economice

• Sărăcia rămâne principalul factor. Pentru multe familii, costurile ascunse ale educației (transport, rechizite, haine, masă) devin insuportabile.

• Mulți părinți aleg să-și implice copiii în activități agricole sau casnice, considerând că școala nu oferă beneficii imediate.

• Lipsa programelor de sprijin material (burse sociale, masă caldă, transport) accentuează inechitatea dintre mediul rural și urban.

b) Cauze educaționale

• Predarea centrată exclusiv pe conținut, fără legături cu viața reală, diminuează motivația elevilor.

• Resursele educaționale limitate și infrastructura deficitară (laboratoare, echipamente IT, biblioteci) afectează calitatea actului educațional.

• Lipsa cadrelor didactice stabile, fluctuația suplinitorilor și lipsa formării continue în domeniul incluziunii duc la deconectarea afectivă și cognitivă a elevilor.

c) Cauze sociale și emoționale

• Migrația părinților în străinătate lasă mulți copii în grija rudelor, fără sprijin afectiv constant.

• Stigmatizarea elevilor cu dificultăți de învățare sau apartenență etnică minoritară produce izolare și retragere școlară.

• Lipsa sentimentului de apartenență și a recunoașterii valorii personale scade motivația de a continua studiile.

d) Cauze culturale și de mentalitate

• În unele comunități, educația fetelor este privită ca opțională sau mai puțin importantă.

• Persistă stereotipuri privind elevii romi sau pe cei cu CES („nu pot”, „nu merită să continue”), care afectează profund încrederea copiilor.

• Familia și comunitatea pot transmite, uneori inconștient, mesaje negative legate de valoarea educației.

e) Cauze legate de infrastructură

• Distanțele mari între domiciliu și școală, lipsa transportului adecvat sau condițiile meteo dificile duc la absenteism repetat.

• Școlile mici, cu efective reduse, se confruntă cu resurse limitate și imposibilitatea de a oferi o gamă diversă de activități extracurriculare.

Toți acești factori converg către o realitate dură: copiii nu abandonează școala peste noapte, ci treptat – atunci când școala nu mai reușește să le ofere un sens, o legătură și o speranță.

II.2. Analiza mediului prin modelul PESTE

Modelul PESTE (Politic, Economic, Social, Tehnologic, Ecologic) ajută la înțelegerea contextului general în care funcționează școlile rurale și la identificarea direcțiilor de acțiune pentru incluziune.

Analiza PESTE evidențiază faptul că incluziunea nu depinde doar de voința profesorilor, ci de ecosistemul local – politici coerente, sprijin economic, implicare comunitară și inovare tehnologică. Incluziunea reușește doar dacă abordăm simultan toți acești factori.

II.3. Exemple și studii de caz

Experiențele profesorilor participanți la mobilitățile Erasmus+ din rețeaua EU Mentor au oferit modele europene transferabile în școlile rurale din România:

Exemplul Valladolid, Spania - Modelul „Tutoria de Transición” – un program prin care elevii din ultimul an de gimnaziu sunt sprijiniți să descopere liceele, să-și evalueze interesele și să-și pregătească dosarele de admitere

În Castilla y León, școlile vizitate de profesorii români în cadrul stagiului din Valladolid aplică un sistem de mentorare între cicluri: elevii din ultimul an de gimnaziu lucrează, timp de un semestru, cu profesori-tutori care îi ajută să-și descopere interesele, competențele și rutele posibile spre liceu sau formare profesională. Părinții sunt invitați la întâlniri de consiliere 

➡ Transfer posibil: crearea în școlile rurale românești a „grupurilor de orientare” coordonate de diriginți și consilierul școlar, în parteneriat cu liceele din zonă.

Recomandare: adaptarea acestui model la nivelul școlilor rurale, prin parteneriate locale (liceu – școală gimnazială – CCD).

Exemplul Caldas da Rainha, Portugalia - Programul „Plano de Sucesso Escolar” – fiecare elev are un dosar de progres și un adult de referință

Școlile vizitate au implementat „Planul de Succes Educațional”, un sistem integrat de sprijin ce combină intervenția pedagogică personalizată cu implicarea activă a părinților și voluntarilor comunitari. Fiecare elev are un plan individual de progres, monitorizat printr-un portofoliu digital accesibil și familiei.

➡ Transfer posibil: dezvoltarea unui „caiet de mentorat” digital (Google Sheets / Classroom) în care profesorii notează progresul și planurile de sprijin ale elevilor vulnerabili. 

Recomandare: folosirea Google Classroom sau altor platforme gratuite pentru monitorizarea progresului elevilor din medii defavorizate.

Exemple locale din consorțiul EU Mentor

Exemplul 1. profesorii au creat cluburi de sprijin pentru învățare („Sâmbăta la școală”), în care elevii din clasele terminale vin voluntar pentru pregătire suplimentară.

Exemplul 2.  cadrele didactice, părinții și primăria au realizat un fond de solidaritate pentru achiziția de rechizite și echipamente pentru elevii cu risc de abandon.

Exemplul 3: elevii cu CES au fost integrați în proiecte artistice și de robotică, pentru a-și crește încrederea și autonomia.

Aceste inițiative demonstrează că schimbarea este posibilă atunci când profesorii, părinții și comunitatea acționează împreună, ghidați de aceeași convingere:

O școală rurală poate deveni exemplu de bune practici dacă are:

1️⃣ Profesori motivați și formați;

2️⃣ Părinți informați și implicați;

3️⃣ Comunitate solidară;

4️⃣ Sprijin instituțional constant.

Strategii pentru profesori: dezvoltarea competențelor incluzive, unde vom formula metode și instrumente concrete (inclusiv metoda R.E.D., exemple de adaptare curriculară, peer-learning, coaching educațional etc.)