Într-o societate modernă și democratică, educația reprezintă temelia progresului și a incluziunii sociale. Deviza „O școală pentru toți, o școală pentru fiecare” exprimă idealul unei educații echitabile, adaptate nevoilor și potențialului fiecărui copil. Acest concept nu presupune doar accesul tuturor la învățământ, ci și crearea unui mediu educațional care să valorifice diversitatea elevilor - fie că vorbim despre diferențele de mediu, de inteligență, de motivație sau de oportunități.

Când vorbim despre educație echitabilă nu putem să nu ne gândim la diferențele dintre școlile din mediul rural și cele din mediul urban care sunt încă evidente în România. 

În timp ce școlile urbane beneficiază, de regulă, de infrastructură modernă, cadre didactice specializate și resurse digitale, multe școli din mediul rural se confruntă cu lipsa materialelor didactice, a laboratoarelor și uneori chiar a cadrelor didactice calificate. Cu toate acestea, ambele tipuri de școli au un rol esențial în formarea elevilor și trebuie privite ca părți ale aceluiași sistem educațional.

Pentru a transforma idealul „școlii pentru toți” în realitate, este necesar ca statul și comunitățile locale să colaboreze pentru reducerea decalajelor dintre mediul urban și cel rural. Programele de sprijin pentru elevii din zone defavorizate, dotarea școlilor cu echipamente moderne și formarea continuă a profesorilor sunt măsuri esențiale pentru asigurarea unei educații de calitate.

Dacă încercăm să depășim acest aspect și să analizăm și alți factori care contribuie la o educație adaptată fiecărui copil unul dintre aceștia este cultura organizațională.

Cultura organizațională a unei școli are un impact profund asupra modului în care elevii se raportează la învățare. O școală cu o cultură pozitivă este aceea care promovează valori precum respectul, colaborarea, empatia și responsabilitatea. Într-un astfel de climat, elevii se simt acceptați, motivați și sprijiniți să-și atingă potențialul maxim.

Profesorii și conducerea școlii au un rol decisiv în formarea acestei culturi. Printr-o comunicare deschisă, prin activități extracurriculare care implică elevii și părinții, dar și prin recunoașterea meritelor individuale, școala devine un spațiu în care fiecare elev contează.

Astfel, „o școală pentru toți” este aceea care oferă acces egal la educație, iar „o școală pentru fiecare” este cea care înțelege unicitatea fiecărui elev și o valorifică în procesul de învățare.

Conceptul de „școală pentru fiecare” presupune recunoașterea faptului că elevii sunt diferiți. O școală modernă trebuie să țină cont de aceste diferențe, oferind oportunități variate de învățare: activități practice pentru copiii cu inteligență kinestezică, proiecte artistice pentru cei cu inteligență vizual-spațială, dezbateri pentru cei cu inteligență lingvistică etc. Prin adaptarea metodelor de predare, profesorii pot stimula potențialul fiecărui elev și pot transforma diversitatea într-o resursă educațională.

Motivația reprezintă motorul oricărui proces de învățare. Elevii care nu găsesc sens în activitățile școlare sau nu se simt apreciați sunt mai predispuși la absenteism și abandon. De aceea, școala trebuie să devină un loc atractiv, în care elevii învață cu plăcere.

Crearea unor activități interactive, folosirea tehnologiei educaționale, acordarea de feedback pozitiv și implicarea elevilor în proiecte comunitare pot stimula interesul față de școală. O educație de calitate înseamnă nu doar acumularea de cunoștințe, ci și formarea competențelor necesare vieții: gândire critică, creativitate, responsabilitate și empatie. Aceasta poate fi atinsă doar printr-un sistem educațional incluziv, în care fiecare elev primește sprijinul de care are nevoie pentru a reuși.

Incluziunea înseamnă integrarea tuturor elevilor, indiferent de ritmul de învățare, nevoi speciale sau contexte socio-economice. Practicile școlare incluzive presupun diferențierea activităților, adaptarea materialelor didactice, utilizarea tehnologiilor asistive și promovarea colaborării între elevi. Astfel, școala devine un spațiu în care diversitatea este un avantaj și nu un obstacol.

Fiecare copil are talente, abilități și potențial unic. Rolul școlii este de a descoperi și de a valorifica aceste calități, nu de a le uniformiza. Valorizarea fiecărui elev implică recunoașterea progreselor, încurajarea inițiativei și sprijinirea dezvoltării competențelor sociale și emoționale. Prin metode adaptate și activități variate, fiecare copil poate experimenta succesul și încrederea în sine.

O școală pentru toți și pentru fiecare este, în esență, o școală a echității, a respectului și a diversității. Este o școală în care fiecare copil are locul său, vocea sa și drumul său spre cunoaștere. 

Educația echitabilă presupune acces egal la oportunități pentru toți elevii, dar și adaptarea la particularitățile fiecăruia. Empatia cadrelor didactice este cheia pentru identificarea și susținerea nevoilor individuale, pentru înțelegerea provocărilor fiecărui copil și pentru dezvoltarea unor strategii de sprijin personalizate. O școală empatică cultivă respectul reciproc și responsabilitatea socială, pregătind elevii să devină adulți conștienți și implicați.

Pentru  atinge acest ideal, este nevoie pe lângă  implicarea profesorilor, și de implicarea părinților, a comunității și a autorităților.

Prin parteneriate și proiecte comune, comunitatea contribuie la diversificarea experiențelor educaționale și la sprijinirea copiilor care se află în situații vulnerabile. O școală conectată la comunitate poate răspunde mai eficient nevoilor tuturor elevilor, oferindu-le resurse suplimentare și modele pozitive.

Totodată, colaborarea cu familia și consilierea psihopedagogică sunt instrumente esențiale pentru susținerea elevilor aflați în risc de abandon.

Pentru că abandonul școlar reprezintă o problemă majoră care afectează dezvoltarea individuală și coeziunea socială. Prevenirea acestuia necesită identificarea timpurie a elevilor în risc și implementarea de programe de sprijin educațional, social și emoțional. Implicarea profesorilor, a consilierilor școlari și a comunității în monitorizarea și susținerea elevilor este esențială pentru reducerea abandonului și pentru promovarea unei școli incluzive.

Școala nu este doar un spațiu în care acumulăm cunoștințe, ci și un mediu în care ne descoperim treptat pe noi înșine. Fiecare zi petrecută în sălile de clasă și cu  colegii reprezintă o oportunitate de a învăța nu doar despre materii, ci și despre propriile abilități, pasiuni și valori.

Școala este și un loc al explorării personale. Prin diverse experiențe – fie că sunt proiecte de grup, concursuri, excursii sau cluburi tematice – elevii își descoperă treptat pasiunile și care sunt talentele lor. Școala le oferă nu doar informații și competențe academice, ci și lecții despre viață. Școala este mai mult decât un loc în care se transmit cunoștințe; este un spațiu în care se formează caractere, se construiesc relații și se cultivă respectul față de sine și față de ceilalți. 

În cadrul Conferințelor EUMentor la secțiunea pe care am coordonat-o  „O școală pentru toți, o școală pentru fiecare” , am aplicat un chestionar prin care am invitat participanții să își exprime opiniile referitoare la cultura și practicile incluzive din instituțiile pe care le reprezintă. 

97% dintre cadrele didactice care au răspuns la chestionar sunt din mediul rural și răspunsurile reflectă un acord total la aproape toți itemii din chestionar în ceea ce privesc practicile incluzive. Prezint câteva dintre aceste răspunsuri în cele ce urmează:

Peste 97% dintre respondenți au oferit un răspuns de acord total referitor la următoarele aspecte:

- Școala alocă resurse (timp, personal de sprijin, materiale) pentru a răspunde nevoilor diverse ale elevilor.

- Curriculumul formal (planificarea) include obiective legate de dezvoltarea competențelor sociale și emoționale pentru toți elevii.

- Părinții elevilor cu nevoi speciale sau din medii defavorizate sunt implicați activ în luarea deciziilor școlare.

- În timpul predării, utilizez metode didactice care se adresează în mod explicit diferitelor stiluri și ritmuri de învățare ale elevilor.

- Adaptez materialele de lucru și sarcinile, astfel încât toți elevii, indiferent de nivel, să poată participa cu succes la activitatea de la clasă.

- Evaluarea se concentrează pe progresul individual al fiecărui elev (ce a învățat el, față de unde a pornit), nu doar pe comparația cu clasa.

- Ofer feedback personalizat, care vizează atât aspectele cognitive, cât și cele sociale și emoționale ale elevului.

La întrebarea Care este cea mai mare barieră (provocare) pe care o întâmpinați în a realiza o predare adecvată nevoilor fiecărui elev din clasa dumneavoastră?, au predominat răspunsurile:

- Diversitatea nivelurilor de învățare și a ritmurilor individuale, combinată cu timpul limitat pentru adaptarea fiecărei activități la nevoile tuturor elevilor. În plus, lipsa resurselor specializate (consilier, psihopedagog) îngreunează personalizarea reală a intervențiilor educaționale.

- Lipsa unor resurse standardizate din partea Ministerului, a manualelor adaptate și timpul utilizat pentru a construi aproape de la 0 materiale pentru acești elevi.

La întrebarea Ce resursă (formare, personal, material) ar îmbunătăți cel mai mult practica incluzivă în școala dumneavoastră?, răspunsurile primite au fost:

- Formarea continuă a cadrelor didactice în domeniul educației incluzive și existența unui profesor de sprijin permanent ar contribui semnificativ la îmbunătățirea practicii.

- Consider că ar fi utile mai multe resurse de formare practică pentru cadrele didactice, axate pe strategii de diferențiere și adaptare a conținuturilor la nevoile diverse ale elevilor.

- Personal de sprijin la oră, unul pe școală este insuficient; recomandarea de a se aloca un număr mai mare de personal de sprijin.

- Accesul la proiecte si platforme de învățare.

 „O școală pentru toți, o școală pentru fiecare” nu este doar un slogan, ci o viziune despre educație ca drept universal. Printr-o cultură organizațională solidă, implicarea comunității, empatie, valorizarea fiecărui copil, practici incluzive și politici eficiente împotriva abandonului școlar, școala devine un loc în care fiecare elev poate învăța, crește și se poate dezvolta pe deplin. Educația nu trebuie să excludă pe nimeni, ci să transforme fiecare copil într-un individ valoros și responsabil în societate.

Referințe 

- A. Georgeta Mag, Intervenții educaționale în şcoala incluzivă românească. Ghid de bune practici, Editura Pro Universitaria, ediția a II a, 2024

- Anca Nedelcu, Fundamentele educației interculturale. Diversitate, minorități, echitate, Editura Polirom, 2008

- Ştefan C. Popa,  Cultură organizaţională, Editura Pro Universitaria, 2022

- Camelia Stăiculescu, Școala şi comunitatea locală - Parteneriat pentru educaţie, Editura ASE, 2012

- Educație Incluzivă de Calitate, UNICEF Romania, 2017

profesor metodist Pompilia Herman, Casa Corpului Didactic Cluj