I. Introducere 

     Incluziunea socială și educațională reprezintă una dintre cele mai importante provocări ale societăților contemporane. Într-o lume marcată de mobilitate, migrație, diversitate culturală și inegalități sociale, școala devine spațiul privilegiat în care se construiește coeziunea comunitară. Așa cum regăsim la UNESCO (2009), „incluziunea nu este un privilegiu, ci un drept fundamental al fiecărei ființe umane” (p. 12). Această perspectivă transformă educația incluzivă într-un imperativ moral și social, nu doar într-o politică publică.   

     Literatura de specialitate subliniază constant că incluziunea este mai mult decât integrare și mai mult decât adaptare curriculară; este o schimbare de paradigmă. Booth & Ainscow (2016) arată că o școală incluzivă „răspunde diversității tuturor elevilor, nu doar celor cu dificultăți sau dizabilități” (p. 24). În aceeași direcție, Slee (2019) susține că educația incluzivă nu este un serviciu destinat unor categorii de elevi, ci „o transformare de sistem” (p. 45). În acest sens, incluziunea devine un proces continuu ce presupune valori, atitudini, resurse, colaborare și învățare pe tot parcursul vieții.

 1. Fundamente teoretice ale incluziunii

      Incluziunea este definită ca un proces activ de reducere a barierelor și de creștere a participării tuturor elevilor la viața școlară (Booth & Ainscow, 2016). Conceptul se bazează pe ideea de echitate, nu pe egalitate formală, întrucât fiecare copil are nevoi diferite, ritm diferit și potențial unic (Florian & Black-Hawkins, 2011). Ainscow (2020) afirmă că „incluziunea este un drum, nu o destinație” (p. 10), subliniind caracterul evolutiv al acestui proces. De aceea, politicile educaționale trebuie privite ca instrumente flexibile, capabile să răspundă contextelor specifice ale fiecărei școli.

      Teoreticieni precum Loreman (2017) insistă asupra ideii că incluziunea nu poate exista fără un cadru educațional bazat pe valori democratice, iar Tomlinson (2014) adaugă că diferențierea este una dintre cele mai eficiente strategii pentru a răspunde diversității din clasele actuale.

      În context românesc, problema incluziunii capătă dimensiuni particulare: diferențe mari între urban și rural, comunități marginalizate, lipsa resurselor, suprasolicitarea profesorilor și subfinanțarea serviciilor de suport (Ionescu, 2021).

2. Incluziunea în educație

     Educația incluzivă presupune adaptarea mediului, a strategiilor didactice și a atitudinilor profesorilor pentru a răspunde nevoilor tuturor elevilor. Slee (2019) afirmă că „educația incluzivă nu este doar integrarea copiilor cu dizabilități, ci transformarea întregului sistem” (p. 45).

Comisia Europeană (2020) susține în Strategia 2021–2030 că accesul egal la educație este o condiție fundamentală pentru incluziunea socială. În același sens, Mitchell (2015) arată că un sistem educațional eficient nu poate funcționa în lipsa unor politici de sprijin al diversității.

 Educația incluzivă se construiește pe următoarele principii:

• acces universal la învățare;

• valorizarea identității și a culturii fiecărui elev;

• eliminarea barierelor fizice, sociale, emoționale și pedagogice;

• colaborarea între profesori, părinți și comunitate;

• responsabilitatea întregului colectiv școlar.

      Norwich (2013) subliniază că nu este suficient ca elevii vulnerabili să fie integrați, aceștia trebuie să se simtă parte reală din comunitate, iar școala trebuie să creeze contexte în care toți elevii să participe activ.

 3. Beneficiile incluziunii

      Literatura internațională arată clar că școlile incluzive produc rezultate superioare atât pentru elevii vulnerabili, cât și pentru restul colectivului (OECD, 2019).

 Beneficii majore:

      1. Reducerea discriminării și stereotipiilor (European Commission, 2020). Copiii care cresc într-un mediu divers devin adulți mai toleranți și mai deschiși.

    2. Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale. Interacțiunea cu colegi diferiți favorizează empatia, cooperarea și solidaritatea (Florian & Black-Hawkins, 2011).

     3. Creșterea performanțelor școlare. Studiile arată că elevii din școlile incluzive au rezultate academice mai bune, datorită strategiilor pedagogice adaptate (Loreman, 2017).

    4. Întărirea coeziunii comunitare. Educația incluzivă reduce excluziunea socială și riscul de abandon (UNESCO, 2009).

       5. Valorizarea diversității. Elevii învață să vadă diferențele nu ca obstacole, ci ca oportunități.

 II. Educația incluzivă – între principii și realități din teren

      Educația incluzivă este prezentată, în documentele oficiale, ca un drept fundamental al fiecărui copil. În realitate însă, între „arhitectura de pe hârtie” și viața din școli există un decalaj vizibil, mai ales în mediul rural. La Vultureni, acest decalaj se vede nu doar în cifre, ci în ochii copiilor care vin la școală obosiți după o zi de lucru în pădure, în absențele repetate, în lipsa unui sprijin educațional constant și în greutatea cu care se reușește construirea unei rutine de învățare.

 1. Principiile incluzive – cum ar trebui să funcționeze lucrurile

      Educația incluzivă presupune:

• participarea tuturor copiilor, indiferent de contextul lor familial, social sau cultural;

• adaptarea școlii la copil, nu invers;

• colaborarea dintre instituții, familie și comunitate;

• resurse umane suficiente, bine pregătite și constant implicate.

      În teorie, fiecare copil trebuie să beneficieze de planuri individualizate, activități remediale, consiliere, sprijin emoțional și adaptări pedagogice. În practică însă, într-o școală precum cea din Vultureni, doar 4 ore de consiliere pe săptămână acoperă 140 de elevi;

 -nu există copii cu dizabilități locomotorii, dar există numeroși copii cu vulnerabilități educaționale, emoționale și socio-economice, care necesită la fel de mult sprijin;

 -aproximativ 50% provin din comunitatea romă, ceea ce înseamnă contexte culturale diferite, niveluri educaționale variate ale părinților și adesea o relație fragilă cu școala;

-foarte mulți elevi merg la muncă după ore, în pădure sau agricultură, ceea ce afectează ritmul de învățare și randamentul școlar.

      Educația incluzivă devine, aici, nu o teorie, ci o luptă zilnică pentru prezență, încredere și continuitate.

Formarea prin Erasmus+ și contribuția acesteia la dezvoltarea Școlii Gimnaziale „Alexandru Bohățiel”, Vultureni, precum și la favorizarea incluziunii copiilor cu cerințe educaționale speciale.

La aproximativ o lună după mobilitatea desfășurată în cadrul proiectului Erasmus+, două eleve ale Școlii noastre, alături de o doamnă profesor, au avut oportunitatea de a vizita Parlamentul European de la Bruxelles. Această experiență a reprezentat o continuare firească a activităților Erasmus+, oferindu-le elevilor șansa de a vedea în practică valorile europene discutate în cadrul mobilității.

Elevele noastre au participat la tururi ghidate și sesiuni informative, unde au aflat cum se iau deciziile la nivel european, care este rolul deputaților și cum colaborarea între statele membre influențează viața cetățenilor. Vizita a stimulat curiozitatea și spiritul civic al acestora, arătându-le concret cum proiectele Erasmus+ contribuie la dezvoltarea competențelor sociale, culturale și civice.

În această vară, am reușit să digitalizăm toate clasele de învățământ primar și gimnazial, precum și grupele de grădiniță prin dotarea lor cu laptopuri și table interactive, oferindu-le elevilor și cadrelor didactice un mediu de învățare modern, interactiv și adaptat cerințelor educației digitale contemporane. Această inițiativă facilitează predarea creativă, implică elevii în mod activ și le dezvoltă competențele digitale încă din primele etape ale școlarizării. Totodată, am amenajat un laborator de informatică complet echipat cu laptopuri de ultimă generație, care permite desfășurarea de activități practice, proiecte digitale și inițierea elevilor în programare și tehnologie. Laboratorul reprezintă un pas important în modernizarea procesului educațional și în pregătirea elevilor pentru provocările viitorului, oferindu-le instrumentele necesare pentru dezvoltarea competențelor digitale esențiale în societatea contemporană.

Am derulat o serie de activități dedicate promovării unei școli mai incluzive și mai deschise, cu scopul de a motiva elevii din medii dezavantajate/ elevii cu cerințe educaționale speciale să-și continue studiile în ciclul secundar superior. Activitățile au inclus sesiuni de consiliere, discuții interactive, excursii tematice, competiții sportive, și workshop-uri care au abordat importanța educației continue, a dezvoltării personale și a alegerilor conștiente privind parcursul lor educațional. Prin aceste acțiuni, ne-am propus să sprijinim viitorii absolvenți să înțeleagă beneficiile continuării studiilor, să le creștem încrederea în propriile capacități și să le stimulăm curiozitatea pentru noi oportunități educaționale. De asemenea, am urmărit consolidarea unui mediu școlar incluziv, care să valorizeze diversitatea și să încurajeze implicarea activă a fiecărui elev în procesul de învățare.

Am desfășurat activități specifice menite să evidențieze rolul școlii ca resursă de lideri pentru o comunitate coezivă și durabilă, centrată pe dezvoltarea în mediul rural. Prin workshop-uri, sesiuni de instruire și proiecte practice, am urmărit să dezvoltăm abilitățile de leadership ale elevilor și cadrelor didactice, încurajând implicarea activă în viața comunității și promovarea valorilor de solidaritate și responsabilitate. Activitățile desfășurate au inclus identificarea nevoilor comunității, propunerea de soluții inovative pentru probleme locale și stimularea colaborării între membrii comunității, astfel încât școala să devină un punct central în promovarea dezvoltării durabile și a coeziunii sociale. Prin aceste inițiative, am urmărit să creăm un mediu educațional care nu doar formează elevi, ci și viitori lideri capabili să contribuie pozitiv la dezvoltarea comunității rurale.

Am desfășurat activități dedicate promovării educației STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) în școala noastră, cu scopul de a contribui la formarea unei comunități „smart” în mediul rural. Prin aceste inițiative, ne-am propus să stimulăm curiozitatea elevilor, să dezvoltăm gândirea critică și să îi familiarizăm cu noile tehnologii care definesc societatea modernă. Activitățile au inclus experimente științifice, proiecte interdisciplinare și utilizarea resurselor digitale în procesul de învățare. Elevii au avut ocazia să exploreze concepte moderne din domeniul STEM într-un mod practic și creativ, dezvoltându-și atât competențele digitale cât și spiritul inovator. Prin aceste demersuri, școala devine un centru de inovație și progres în comunitate, pregătind elevii pentru profesiile viitorului și consolidând legătura dintre educație și dezvoltarea durabilă a mediului rural.

Cadrele didactice din școala noastră au accesat activ proiecte eTwinning, atât în calitate de fondatori, cât și ca membri implicați în diverse proiecte internaționale. Prin participarea activă în aceste inițiative, profesorii noștri și-au dezvoltat competențele digitale și pedagogice, au schimbat bune practici cu colegi din alte țări și au creat oportunități de învățare inovative pentru elevi. Această implicare a consolidat colaborarea transnațională, a stimulat creativitatea și a permis integrarea metodologiilor moderne în procesul educațional, contribuind astfel la dezvoltarea unei școli deschise, inovative și conectate la comunitatea europeană.

Concluzii

Participarea cadrelor didactice ale Școlii Gimnaziale „Alexandru Bohațiel”, Vultureni, în cadrul mobilităților Erasmus+ a oferit oportunități semnificative de dezvoltare profesională, schimb de bune practici și îmbogățire a metodelor de predare. Profesorii au avut ocazia să descopere noi abordări educaționale, să colaboreze cu colegi din alte țări și să exploreze strategii inovative care pot fi adaptate la contextul școlii noastre. Această experiență a contribuit la consolidarea competențelor digitale, interculturale și pedagogice ale cadrelor didactice, la creșterea motivației lor și la implementarea de activități educaționale mai interactive și mai atractive pentru elevi. Astfel, mobilitățile Erasmus+ au avut un impact direct asupra calității procesului educațional, asupra dezvoltării unei școli deschise și inovative și asupra capacității profesorilor de a inspira elevii și de a promova valori europene în comunitatea locală.

Bibliografie

•  Ainscow, M. (2020). Promoting inclusion and equity in education: Lessons from international experiences. Nordic Journal of Studies in Educational Policy, 6(1), 7–16.

• Booth, T., & Ainscow, M. (2016). The Index for Inclusion: A guide to school development. Bristol: Centre for Studies on Inclusive Education.

•  Edict.ro. (2023). Educația incluzivă – fundament al unei societăți echitabile. Retrieved from https://edict.ro/educatia-incluziva-fundament-al-unei-societati-echitabile-proiectul-impreuna-pentru-diversitate-si-incluziune-sociala/

• European Commission. (2020). Union of Equality: Strategy for the Rights of Persons with Disabilities 2021–2030. Brussels: European Union.

•  Slee, R. (2019). Inclusive education: From policy to practice. Routledge.

•  UNESCO. (2009). Policy Guidelines on Inclusion in Education. Paris: UNESCO.

• United Nations. (2015). Transforming our world: The 2030 Agenda for Sustainable Development. New York: United Nations.

Cluj-Napoca, 11.12.2025