III.1 - Cine este elevul din mediul rural în 2025?

III.I.1. Portretul real al elevului

Elevul din mediul rural, în 2025, trăiește într-o dublă realitate:

+ Este conectat:

• are telefon,

• folosește internetul,

• este prezent pe rețele sociale,

• consumă conținut video zilnic.

- Este vulnerabil:

• nu toți elevii au laptop sau tabletă acasă,

• conexiunea la internet este instabilă în multe zone,

• părinții au competențe digitale reduse,

• sprijinul pentru învățare acasă este adesea limitat.

Rezultă un decalaj periculos între:

• ceea ce poate face elevul în mediul informal (divertisment),

• și ceea ce ar trebui să poată face în mediul educațional.

III.1.2. Mitul „copilului nativ digital”

Faptul că un copil știe:

• să deruleze pe TikTok,

• să trimită mesaje,

• să se joace pe telefon,

NU înseamnă că:

• știe să caute corect informații,

• știe să distingă adevărul de manipulare,

• știe să folosească un instrument educațional,

• știe să colaboreze online,

• știe să fie în siguranță în mediul digital.

Alfabetizarea digitală NU apare natural, ci se învață sistematic, ca cititul și scrisul.

III.2. Riscurile excluderii digitale în mediul rural

III.2.1. Ce înseamnă, concret, excluziune digitală?

Un elev este în risc de excluziune digitală atunci când:

• nu poate accesa platformele de învățare;

• nu înțelege sarcinile digitale;

• nu are sprijin acasă;

• evită activitățile digitale din teamă;

• este ridiculizat pentru lipsa competențelor.

Excluziunea digitală duce rapid la:

• scăderea stimei de sine;

• absenteism;

• abandon școlar;

• rezultate slabe.

III.2.2. Tipuri de vulnerabilități frecvente

În școlile rurale întâlnim:

• elevi din familii dezorganizate;

• elevi cu părinți plecați la muncă în străinătate;

• elevi cu CES;

• elevi care nu au dispozitive proprii;

• elevi care împart un singur telefon cu frații.

 Digitalizarea fără măsuri de sprijin poate adânci inegalitățile existente.

III.3. Ce înseamnă incluziune digitală reală?

Incluziunea digitală înseamnă:

- acces

- sprijin

- ritm adaptat

- încurajare

- securitate

- relevanță

Nu înseamnă:

• uniformizare forțată

• „toți la fel, în același timp”

•  presiune

• comparație

III.3.1. Principiul „Nimeni nu este lăsat în urmă”

Acest principiu se aplică prin:

• sarcini diferențiate,

• lucru în echipe mixte,

• sprijin individual,

• feedback constructiv,

• respect pentru ritmul fiecărui elev.

III.3.2. Școala ca spațiu de sprijin digital

Pentru mulți elevi din mediul rural școala este singurul loc unde pot accesa educație digitală de calitate. De aceea, școala trebuie să:

• asigure acces zilnic la echipamente;

• creeze programe de „recuperare digitală”;

• ofere spații sigure de explorare digitală;

• implice consilierul școlar și mediatorul.

III.4. Competențele digitale ale elevului – Profilul absolventului digital

În acord cu:

• Profilul Absolventului de Gimnaziu,

• Cadrul european DigComp,

elevul trebuie să dezvolte următoarele 5 domenii de competență:

Domeniul 1. Alfabetizare informațională

Elevul învață:

• să caute informații corecte;

• să verifice sursele;

• să distingă fapte de opinii;

• să evite dezinformarea.

Domeniul 2. Comunicare și colaborare digitală

Elevul:

• lucrează în echipe online;

• respectă regulile comunicării;

• oferă și primește feedback;

• respectă eticheta digitală.

Domeniul 3. Crearea de conținut digital

Elevul:

• creează prezentări;

• realizează postere digitale;

• editează materiale;

• produce conținut educațional.

Domeniul 4 . Siguranță online

Elevul:

• își protejează datele personale;

• recunoaște pericolele;

• evită comportamentele de risc;

• știe când și cum să ceară ajutor.

Domeniul 5. Rezolvarea de probleme

Elevul:

• găsește soluții digitale;

• învață din greșeli;

• își dezvoltă autonomia;

• devine creativ.

III.5. De la consumator digital la creator de învățare

III.5.1. Ce fac elevii acum?

• urmăresc,

• derulează,

• reacționează,

• consumă pasiv.

III.5.2. Ce vrem să devină?

• creatori,

• cercetători,

• colaboratori,

• autori,

• inovatori.

III.5.3. Cum realizăm această transformare?

Prin:

• proiecte digitale;

• portofolii;

• prezentări;

• învățare bazată pe probleme;

• sarcini autentice.

III.6. Rolul profesorului în sprijinirea elevului vulnerabil digital

Profesorul:

• observă,

• adaptează,

• sprijină,

• diferențiază,

• încurajează,

• mediază.

El NU:

• grăbește excesiv

• ironizează

•  compară

•  etichetează

Strategii concrete de sprijin:

• lucru pe perechi;

• tutoriale pas cu pas;

• exerciții ghidate;

• repetare fără presiune;

• folosirea elevilor-mentori.

III.7. Parteneriatul cu familia în era digitală

Familia:

• are adesea competențe digitale reduse;

• se teme de tehnologie;

• nu știe cum să sprijine copilul.

Școala poate organiza:

• ateliere pentru părinți;

• ghiduri simple;

• întâlniri demonstrative;

• comunicare digitală clară.

III.8. Indicatori ai incluziunii digitale reale

•  creșterea participării elevilor

• reducerea absenteismului

•  îmbunătățirea rezultatelor

•  creșterea încrederii elevilor

•  reducerea abandonului

•  creșterea colaborării

În concluzie, digitalizarea este cu adevărat reușită doar atunci când sprijină cel mai vulnerabil copil din clasă, nu doar pe cel mai abil.