Capitolul I. Automobile hibride și electrice
Capitolul I. Automobile hibride și electrice
Studiind această temă, veți fi capabili :
- să explicați tendințele actuale în dezvoltarea sistemelor de propulsie auto din perspectiva eficienței energetice;
- să analizați densitatea energiei și impactul acesteia asupra performanței și autonomiei vehiculelor;
- să descrieți metodele de stocare a energiei și particularitățile fluxului de energie în automobilele hibride și electrice;
- să identificați și să evaluați principalele pierderi de energie în diverse tipuri de angrenări mecanice și electrice.
1.1.1 Tendințele sistemelor de propulsie
Încălzirea globală reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale comunității internaționale în secolul XXI. Cauza principală a acestei încălziri este așa-numitul efect de seră. Acesta constă în încălzirea atmosferei terestre, cauzată de anumite gaze care împiedică, parțial, disiparea căldurii de la suprafața Pământului către spațiul cosmic. Multe dintre gazele cu efect de seră se găsesc în mod natural în atmosferă, însă activitățile umane contribuie semnificativ la creșterea concentrației acestora, amplificând efectul de seră și, implicit, încălzirea globală.
Cele mai importante gaze cu efect de seră de origine naturală sunt vaporii de apă și dioxidul de carbon (CO₂) (Figura 1.1). Pentru a limita emisiile de gaze responsabile de schimbările climatice, Republica Moldova ia parte la Protocolul de la Kyoto din 11 iunie 1999, ratificat la 13 februarie 2003 și intrat în vigoare la 17 februarie 2005, fără obligații de reducere a emisiilor conform Anexei I, dar cu participare voluntară la mecanismele flexibile, precum Mecanismul de Dezvoltare Nepoluantă (CDM), iar din 2016 este parte și la Acordul de la Paris, asumându-și angajamente voluntare de reducere a emisiilor prin contribuții naționale.
Figura 1.1 Cum contribuie vaporii de apă și dioxidul de carbon la efectul de seră
Conform datelor de monitorizare privind emisiile de poluanți în aer ale Agenției de Mediu a Republica Moldova, sectorul transporturilor reprezintă principala sursă de poluare a aerului. Datele statistice indică faptul că emisiile provenite de la sursele mobile (transportul auto) reprezintă 93% din totalul emisiilor. Această situație este cauzată de creșterea semnificativă a numărului de unități de transport – de la 396 de mii de unități în anul 2004 la peste 913 mii de unități în anul 2019 (Figura 1.2).
Figura 1.2 Componența parcului de autovehicule pe tipuri de combustibil anul 2004-2019 (Sursa datelor: Registrul de Stat al Transporturilor, Agenția Servicii Publice)
Cu o situație similară se confruntă și Uniunea Europeană (UE), unde creșterea constantă a numărului de vehicule a contribuit semnificativ la majorarea emisiilor din transporturi. Sectorul transporturilor se numără printre cei mai importanți contributori la emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din Uniunea Europeană. Prin urmare, reducerea emisiilor generate de acest sector este esențială pentru atingerea obiectivului UE de neutralitate climatică până în anul 2050. Pentru a-și atinge obiectivele ambițioase în domeniul climei, Uniunea Europeană sprijină cetățenii în adoptarea pe scară largă a vehiculelor cu emisii zero, ceea ce contribuie la îmbunătățirea calității aerului, economisirea energiei și reducerea costurilor pentru proprietarii de vehicule.
Figura 1.3 Tendințele sistemelor de propulsie (propulsie electrică)
Strategia energetică a Uniunii Europene (UE) are ca obiectiv principal reducerea treptată a dependenței de sursele de energie convenționale, precum combustibilii fosili (petrol, cărbune, gaze naturale) și energia nucleară, în favoarea unei tranziții spre surse regenerabile de energie. Această tranziție vizează, în special, valorificarea energiei solare și eoliene, considerate sustenabile și prietenoase cu mediul. Planul prevede ca, până în anul 2100, majoritatea energiei utilizate la nivel global să provină din surse regenerabile (Figura 1.4), asigurând astfel o dezvoltare energetică durabilă, ecologică și cu emisii reduse de carbon CO₂.
Figura 1.4 Structurii surselor de energie utilizate la nivel mondial între anii 2000 și 2100
În plus, Uniunea Europeană urmărește extinderea infrastructurii de încărcare pentru vehiculele electrice și cele alimentate cu hidrogen. În luna iulie 2023, Parlamentul European a adoptat un set de noi reglementări care prevăd construirea de stații de încărcare electrică la fiecare 60 de kilometri pe drumurile principale până în anul 2026, precum și instalarea de stații de realimentare cu hidrogen la cel puțin fiecare 200 de kilometri până în 2031. Aceste reguli vor intra în vigoare după aprobarea oficială de către Consiliul Uniunii Europene.
Strategia de dezvoltare a infrastructurii rutiere sustenabile vizează implementarea unor benzi speciale de reîncărcare electrică dedicate vehiculelor electrice, precum cea ilustrată în imagine, denumită "electric re-charging lane" (Figura 1.5).
Figura 1.5 Banda de reîncărcare electrică
Această soluție inovatoare permite reîncărcarea bateriilor în mers, prin tehnologii moderne precum încărcarea inductivă sau prin șine electrificate integrate în carosabil. Scopul principal este extinderea autonomiei vehiculelor, reducerea dependenței de stații fixe de încărcare, scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră și sprijinirea tranziției către un sistem de transport ecologic. Această infrastructură este deja testată sau implementată în mai multe țări europene și se află în atenția Uniunii Europene ca parte a direcției strategice pentru mobilitate sustenabilă până în 2050.
1.1.2 Densitatea energiei
Corpul uman nu poate funcționa fără o alimentare corespunzătoare cu energie, iar alimentația zilnică reprezintă sursa principală de energie a acestuia. La fel, un motor cu ardere internă nu poate funcționa fără combustibil, care constituie sursa sa de energie. Un motor electric are nevoie de energie electrică pentru a funcționa, aceasta fiind furnizată de o baterie. Fără energie, nici corpul uman, niciun vehicul nu pot funcționa.
Densitatea energiei reprezintă cantitatea de energie stocată sau disponibilă într-o unitate de masă sau volum a unei substanțe sau surse de energie.
Densitatea energetică gravimetrică – exprimă cantitatea de energie pe kilogram (MJ/kg sau Wh/kg). Este importantă când masa este un factor critic, de exemplu la vehicule, aeronave sau aparate portabile.
Densitatea energetică volumetrică – exprimă energia pe litru (MJ/l sau Wh/l). Este esențială în aplicații unde spațiul disponibil este limitat, cum ar fi în rezervoarele de combustibil sau în containerele de baterii.
Energia poate fi exprimată în mai multe unități de măsură, în funcție de domeniu:
Tabelul 1.1 Unități de măsură și conversii
Densitatea energetică a combustibililor fosili este standardizată. Aceste valori pot varia ușor în funcție de tipul combustibilului și de condițiile de mediu, însă aceste estimări sunt utilizate ca standarde generale pentru caracterizarea combustibilului. Densitatea energetică este un parametru important în evaluarea performanței combustibililor și a eficienței motoarelor.
Tabelul 1.2 Tabel densitate energetică gravimetrică
Concluzie: Chiar dacă hidrogenul lichid are o densitate energetică gravimetrică foarte mare (MJ/kg), densitatea sa energetică volumică (MJ/L) este mult mai mică decât cea a benzinei sau motorinei, din cauza densității fizice extrem de scăzute.
Densitatea energetică a unei baterii reprezintă cantitatea de energie furnizată raportată la masa acesteia și se exprimă în kilojouli per kilogram (kJ/kg) sau megajouli per kilogram (MJ/kg).
Pentru a calcula densitatea energetică a unei baterii, trebuie cunoscute:
Tensiunea (în volți, V),
Capacitatea (în amperi ora, Ah),
Masa bateriei (în kilograme, kg).
Energia furnizată de baterie se obține înmulțind tensiunea cu capacitatea, rezultatul fiind exprimat în watt-oră (Wh). Această valoare se convertește apoi în jouli (J) sau kilojouli (kJ), folosind relația:
1 Wh = 3600 J = 3,6 kJ (1.1)
Exemplu:
O baterie cu o tensiune de 1,2 V, o capacitate de 2 Ah, și o masă de 0,04 kg furnizează:
1,2 V × 2 Ah =2,4 Wh
2,4 Wh = 2,4 × 3,6 = 8,64 kJ
Densitatea energetică a bateriei va fi:
0,04 kg/8,64 kJ = 216 kJ/kg = 0,216 MJ/kg
Densitatea energetică volumică a unei baterii se referă la cantitatea de energie stocată per unitate de volum și se exprimă în megajouli pe litru (MJ/l).
Pentru a o calcula, trebuie cunoscut:
· Volumul bateriei (în litri),
· Energia totală furnizată (în MJ), obținută în mod similar ca în cazul densității energetice specifice (MJ/kg).
Exemplu:
Continuând exemplul anterior, dacă volumul bateriei este de 0,00006 m³ (echivalent cu 0,06 l), atunci densitatea energetică volumică este:
8,64 kJ/ 0,06 l = 144 kJ/l =0,144MJ/l
Observație: Densitatea energetică volumică a bateriilor este mult mai mică decât cea a combustibililor lichizi, cum ar fi benzina (aproximativ 34 MJ/L), ceea ce explică de ce bateriile ocupă mai mult spațiu pentru a stoca aceeași cantitate de energie.
1.1.3 Eficiența energetică
În timpul exploatării unui vehicul, motorul de propulsie trebuie să furnizeze energie mecanică, pentru a depăși rezistența la deplasare.
Eficiența propulsii este raportul dintre energia absorbită și energie mecanică obținută pentru mișcarea vehiculelor. Randamentele la motoarele pe benzina și motorină se mențin scăzute. În cele mai bune cazuri, 60 % din energia combustibilului se vor pierde (în principal sub formă de căldură), iar în unele cazuri pierderea poate ajunge și aproximativ 80 %. Dacă vorbim de motoare electrice sincrone, performanțele lui este mai mare de 90 % (Figura 1.6).
Figura 1.6 Consumul de energie la parcurgerea 50 Km:
a) propulsoare cu combustie internă; b) propulsoare electrice.
Performanța generală a randamentului, trebuie să țină seama de performanța organelor care alcătuiesc lanțul de tracțiune, și anume: motor electric, invertor și baterie de tensiune înaltă. Fiecare din aceste organe are un randament mai mic sau egal cu 90 %:
ηmotor * ηinvertor * ηbaterie= ηgeneral = 0.9 * 0.9 * 0.9 = 0,73 [%] (1.2)
Atunci când apăsați pedala de accelerație, motorul oferă lucru mecanic pentru deplasarea automobilului. Pentru a frâna, putem converti această energie cinetică într-o altă formă de energie. Vehicule electrice, hibrid sunt capabile de a recupera o cantitate semnificativă de energie în timpul frânării.
Tabelul 1.3 Eficiența energetică a motoarelor electrice în comparație cu motoarele cu ardere internă la diferite regimuri de funcționare.
1.4. Pierderile de energie în diferite tipuri de angrenări
Motoarele cu combustie internă transformă energia chimică (combustibilul) în energie cinetică (mișcare). Motoarele electrice transformă energia electrică în mișcare, în ambele conversii, au loc pierderi. Pentru motorul cu combustie internă (Figura 1.7 a) putem vorbi de următoarele pierderi:
Figura 1.7 Pierderile de energie în propulsoare:
a - Propulsoare cu combustie internă; b - Propulsoare electrice
Etot - Energia totală dezvoltată de motor prin arderea combustibilului;
Ee - Energia transformată în lucru mecanic efectiv;
Erăc - Energia cedată exteriorului prin sistemul de răcire;
Eev - Energia cedată exteriorului prin gazele de evacuare;
Eu - Energia cedată uleiului prin sistemul de ungere;
Ef - Energia pierdută prin învingerea forțelor de frecare;
Er - Restul de pierderi neluate în considerare;
Ea.c.p. - Energia cedată amestecului proaspăt ce pătrunde în cilindru;
Ep.f și Q`p.f. - Energia cedată sistemului de răcire și ungere de la piesele din mișcare;
Ep.g. - Energia evacuată odată cu evacuarea gazelor arse;
Q`e - Energia pierdută pentru învingerea rezistențelor de frecare a gazelor de evacuare;
Qdisp - Energia pierdută pentru dispersia gazelor.
Pentru motorul electric (Figura 1.7 b), pierderile ar fi:
Erăc - Energia cedată exteriorului, pierderi electrice;
Ef - Energia pierdută prin învingerea forțelor de frecare.
Întrebări de autoevaluare:
1. Care este cauza principală a încălzirii globale?
2. Care este principala cauză a emisiilor de poluanți în aer, conform datelor de monitorizare ale Agenției de Mediu a Republicii Moldova?
3. Ce obiectiv climatic și-a propus Uniunea Europeană până în anul 2050?
4. Ce avantaj major oferă vehiculele electrice în comparație cu cele tradiționale, în contextul reducerii emisiilor?
5. Ce măsuri a adoptat Parlamentul European în iulie 2023 privind infrastructura pentru vehiculele electrice și cu hidrogen?
6. Care este diferența dintre densitatea energetică gravimetrică și cea volumetrică și în ce aplicații este relevantă fiecare?
7. Cum se calculează densitatea energetică a unei baterii, exprimată în MJ/kg, și ce informații sunt necesare pentru acest calcul?
8. De ce, în ciuda unei densități energetice gravimetrice mari, hidrogenul lichid are o densitate energetică volumică mult mai mică decât benzina sau motorina?
9. Cum se explică faptul că bateriile ocupă mai mult spațiu decât combustibilii lichizi pentru a stoca aceeași cantitate de energie?
10. Care este diferența de randament energetic dintre motoarele cu ardere internă și cele electrice în regim de funcționare?
11. Care sunt pierderile de energie la motoarele cu ardere internă?
12. Care sunt pierderile de energie la motoarele electrice?
BIBLIOGRAFIE
Ion Lăcustă, Boris Rusu, Mihail Troian, Victor Jeman, Automobile alternative, Chișinău: Centrul Ed. al UASM, 2017. ISBN 631.158:658.345 (075.8)
Progrese UE în privința obiectivelor legate de schimbările climatice (infografic)
Electude LMS 2024.4.0.
Véhicules électriques et hybrides Dossier créé avec la collaboration du Groupement National pour la Formation Automobile Michel Wastraete Formatur expert