Bazele organizarii afacerii

     Fiecare companie se bazează  pe o structură  organizațională internă pentru procesarea comenzilor și pentru indeplinirea responsabilităților alocate cu profesionalism pront. Această structura are la baza împărțirea responsabilităților pe departamente și unități comerciale și operaționale definite cu exactitate.

    Organizația comercială numește indivizi și alocă resurse pentru a asigura procesarea fără probleme a comenzilor de lucru și a sarcinilor. Obiectivul este obținerea celor mai bune rezultate posibile prin aplicarea optimă a resurselor (personal, echipamente, materiale și timp).

Prioritatea este acordata urmatoarelor obiective:

• Cel mai mare profit posibil (obiectiv economic)

• Nivele mari de productivitate (obiectiv tehnic)

• Prestigiu și respect în rândul clienților și concurenților omologi (obiectivul politicii)

• Responsabilitați materiale și sociale față de angajat (obiectiv social).

În afară de considerațiile economice și sociale, trebuie abordate și aspectele legate de protecia mediului.

Efortul de indeplinire a acestor obiective este susținut, de regulă, de măsuri de asigurare a calității.

Organizația comercială trebuie să respecte următoarele principii și priorități fundamentale:

Procese orientate spre obiectiv. Obiectivele stabilite de management (cum ar fi numărul de autovehicule noi vândute într-o anumita perioada) îi ofera organizației principalele sale puncte de orientare.

Claritate și structuri logice. Toate regulile și directivele organizationale trebuie să fie clare și structurate logic atât din punct de vedere lingvistic cât și sub alte forme prin care pot fi transmise, de exemplu, prin organigrame și fișe ale postului.

Alocări de sarcini neambigue. Sarcinile suplimentare trebuie definite clar, în funție de domeniile de

competență și responsabilitate, de exemplu, atunci când se execută teste la autovehicul mandatat legal, cum sunt inspecțiile de emisii.

Sarcini de responsabilitate. O parte clară și neambiguă de responsabilitate trebuie alocată fiecărui angajat, ca de exemplu, atunci când este numită o persoană responsabilă de siguranța ocupațională.

Coordonarea sarcinilor. Procedurile de lucru separate trebuie coordonate, ca atunci când procedurile stabilite sunt folosite pentru a procesa comenzi de reparație.

Continuitate și flexibilitate. Libertatea trebuie să rămână la dispoziție pentru a permite adaptarea procedurilor și proceselor organizaționale stabilite în funție de contingente specifice, de exemplu, proceduri pentru prestarea serviciilor de urgență.

Monitorizare. Pentru a minimiza procentul de greșeală, trebuie luate măsuri pentru monitorizarea procedurilor de lucru, de exemplu, prin verificări efectuate de maistrul de atelier.