După studierea acestei teme, elevul va fi capabil:

- să explice principiul de funcționare al controlului adaptiv al cutiei de viteze;

- să identifice modurile de funcționare ale cutiei de viteze automate (P, R, N, D, M);

- să descrie programele de schimbare a treptelor (ECO, Sport, Winter, Adaptiv);

- să interpreteze hărțile fixe și dinamice de schimbare a treptelor;

- să descrie operațiunile de diagnosticare și mentenanță al controlului adaptiv al transmisiei (ATC).

7.1              Controlul adaptiv al cutiei de viteze

Controlul adaptiv al cutiei de viteze (Automatic Transmission Control – ATC) selectează în mod automat programele adecvate de schimbare a treptelor de viteză, ținând cont de anumiți parametri specifici regimului de funcționare (Figura 7.1). În principiu, acest sistem poate fi implementat în toate cutiile de viteze complet automatizate, controlate electronic.

Procesul de selectare a treptelor depinde în principal de evaluarea comportamentului conducătorului auto, de mediul în care circulă autovehiculul și de regimul de funcționare al acestuia. De asemenea, selecția este influențată și de intervenția manuală a conducătorului prin acționarea selectorului.

D – Drive (Conducere automată). Este poziția utilizată pentru deplasarea normală. Unitatea de control electronic selectează automat rapoartele de viteză în funcție de:

-  turația motorului;

-  poziția pedalei de accelerație;

-  viteza vehiculului;

-  modul de conducere selectat (Normal, Sport, Eco);

-  sarcina motorului și condițiile de drum.

M – Manual (Conducere în regim manual). Permite schimbarea treptelor de viteză de către șofer, prin comenzi:

(+) pentru treaptă superioară,

(–) pentru treaptă inferioară.

Acest mod oferă control sporit în situații precum depășiri, rulare pe pantă sau condus sportiv. Cu toate acestea, unitatea de control limitează schimbările riscante pentru a proteja motorul și transmisia.

Autovehiculele echipate cu cutii de viteze automate pot dispune de unul sau mai multe programe opționale de schimbare a treptelor de viteză. Aceste programe sunt proiectate pentru a adapta funcționarea transmisiei la stilul de condus, la condițiile de drum și la necesitățile șoferului. Prin selectarea unui anumit mod, unitatea de control electronic a transmisiei modifică punctele de schimbare a treptelor, presiunile hidraulice și timpul de comutare, în scopul obținerii unui comportament optim al vehiculului.

Programele de funcționare disponibile în poziția D includ, de regulă, următoarele:

1. Modul Economic (ECO)

În acest mod, unitatea de control selectează treptele de viteză astfel încât motorul să funcționeze la turații cât mai reduse, fără a compromite funcționarea normală a vehiculului.
Caracteristici principale:

-  schimbarea treptelor la turații joase;

-  reducerea consumului de combustibil;

-  optimizarea confortului prin comutări line și rapide.

2. Modul Sport/ Dynamic

Selectarea modului Sport modifică strategia de schimbare a treptelor pentru a obține o dinamică superioară.

Caracteristici principale:

-   menținerea treptelor inferioare pentru perioade mai lungi;

-   schimbarea treptelor la turații ridicate;

-   răspuns mai prompt la apăsarea pedalei de accelerație;

-   accelerație îmbunătățită.

Accelerație maximă (Kick-down)

Prin apăsarea completă a pedalei de accelerație, până la capătul cursei, se activează un comutator specific denumit kick-down. Activarea acestuia transmite către unitatea de control a transmisiei comanda de a asigura accelerarea maximă a autovehiculului.

Pentru a obține această accelerare puternică, transmisia modifică raportul de transmitere. În majoritatea situațiilor, acest lucru presupune retrogradarea într-o treaptă inferioară, pentru ca motorul să poată dezvolta un cuplu și o putere superioară.

După atingerea unei turații ridicate, la limita superioară optimă pentru motor, transmisia va schimba din nou în treaptă superioară, asigurând astfel o accelerație continuă și eficientă pe întreaga plajă de turații.

3. Modul Winter (Mod de iarnă)

Acest mod este proiectat pentru condiții de aderență scăzută, precum drumurile acoperite cu zăpadă sau gheață.

Caracteristici principale:

-       pornirea vehiculului dintr-o treaptă superioară (de obicei treapta a doua);

-       schimbarea treptelor la turații joase;

-       limitarea cuplului transmis către roți pentru a reduce riscul de patinare;

-       control mai bun pe suprafețe alunecoase.

1.   Modul de conducere adaptiv (Adaptive Driving Mode)

În cadrul acestui proces, comportamentul conducătorului este analizat și încadrat într-o categorie, în funcție de un indice dinamic. În urma evaluării, sistemul selectează harta de schimbare potrivită. Primele unități electronice de comandă ale cutiilor de viteze automate aveau programate doar caracteristici fixe de schimbare a treptelor.

La cutia de viteze automată de tipul 01M de la concernul VAG, unitatea de comandă J17 stabilește modul de schimbare a treptelor în funcție de: poziția pedalei de accelerație, poziția manetei selectorului, viteza de apăsare a pedalei de accelerație, condițiile de exploatare ale automobilului (Figura 7.3).

Dacă este necesară o accelerație puternică, iar șoferul apasă brusc pedala de accelerație, unitatea de comandă comută automat în modul „Sport”. Dacă pedala de accelerație este menținută mult timp într-o poziție constantă, fără variații, unitatea trece în modul „Economic”. De asemenea, unitatea de comandă ține cont dacă automobilul urcă o pantă sau coboară o înclinare, adaptând comportamentul transmisiei.

Odată cu evoluția sistemelor de control ale transmisiei, a fost introdusă posibilitatea selectării programei de schimbare a treptelor de viteză. Cu alte cuvinte, nu există doar două caracteristici fixe de schimbare, ci un set extins de curbe, grupate într-o tabelă (Figura 7.4).

După analizarea semnalelor provenite de la senzori, unitatea de comandă selectează treapta corespunzătoare și activează elementele necesare ale mecanismului de schimbare (ambreiaje multidisc, frâna multidisc și/sau frâna cu bandă).

Această abordare permite o reacție mult mai precisă la acțiunile conducătorului auto și asigură schimbări „fine” și confortabile ale treptelor.

7.2   Diagnosticarea tehnică și mentenanța controlului adaptiv al transmisiei (ATC)

Controlul adaptiv al transmisiei (ATC) reprezintă un sistem electronic avansat care ajustează momentele de schimbare a treptelor de viteză în funcție de stilul de conducere, condițiile de drum și încărcarea vehiculului. Pentru a asigura funcționarea corectă și fiabilă a acestui sistem, sunt necesare proceduri specifice de diagnosticare și activități regulate de mentenanță.

Diagnosticarea tehnică a sistemului ATC

Diagnosticarea controlului adaptiv al transmisiei se realizează prin:

1.   Citirea și interpretarea codurilor de eroare (DTC)

În timpul procesului de autodiagnosticare sunt activate semnalele senzorilor, sunt comandate actuatoarele și se realizează diagnosticarea componentelor sistemului de control al cutiei de viteze (unitatea de control a motorului și unitatea de control a cutiei de viteze).

În cazul apariției unei defecțiuni, unitățile de control activează funcțiile de înlocuire (funcții de avarie), iar descrierile defecțiunilor (codurile de eroare) sunt înregistrate în memoria de erori (memoria permanentă) a unității de control. Astfel, înregistrările privind defecțiunile rămân stocate chiar și după deconectarea bateriei sau după scoaterea conectorului unității de control. Codurile pot indica probleme legate de:

-   senzori de turație și viteză,

-   senzorul de poziție al pedalei de accelerație,

-   presiunea hidraulică,

-   funcționarea actuatoarelor de comutare,

-  logica adaptivă de schimbare a treptelor.

3.   Testele funcționale și adaptările

Se verifică modul în care transmisia schimbă treptele în diverse regimuri: accelerare lentă (mod economic), accelerare moderată, accelerare bruscă (mod sport/kick-down).

Dacă sistemul prezintă schimbări întârziate, dure sau neuniforme, se efectuează resetarea și recalibrarea parametrilor adaptați ai transmisiei.

4. Inspecția componentelor mecanice și hidraulice. Include:

-   verificarea nivelului și calității uleiului ATF,

-   controlul temperaturii lichidului,

-   examinarea filtrelor și a supapelor hidraulice,

-   evaluarea ambreiajelor multidisc și a frânelor interne.

Mentenanța controlului adaptiv al transmisiei (ATC)

Pentru menținerea performanței optime a transmisiei, se recomandă:

· Schimbul periodic al uleiului ATF și al filtrului. Un ulei degradat afectează presiunea hidraulică și poate duce la schimbări dure sau întârziate. Intervalele de mentenanță trebuie respectate conform producătorului.

· Curățarea și calibrarea blocului mecatronic (dacă este prevăzut). Depunerile sau blocajele în supape reduc precizia controlului adaptiv.

-   Recalibrarea funcțiilor adaptive după intervenții.  Este necesară după: schimbarea uleiului ATF, repararea transmisiei, înlocuirea senzorilor, actualizarea software-ului TCU.

Recalibrarea permite sistemului să „reînvețe” stilul de conducere și caracteristicile mecanice ale transmisiei.

· Inspectarea senzorilor și a cablajului. Senzorii de turație, presiune și poziție influențează direct logica adaptivă. Conectorii oxidați sau cablurile deteriorate pot genera erori intermitente.

· Actualizarea software-ului unității de comandă. Producătorii pot furniza actualizări care îmbunătățesc strategiile de schimbare a treptelor, confortul și durabilitatea transmisiei.

Diagnosticarea și mentenanța controlului adaptiv al transmisiei sunt esențiale pentru păstrarea confortului la rulare, reducerea consumului de combustibil și prelungirea duratei de viață a transmisiei automate. O abordare profesională, bazată pe echipamente de diagnoză și proceduri de service conforme, garantează funcționarea optimă a sistemului ATC.