Astăzi, omenirea este pe punctul de epuizare a stocurilor naturale de combustibil, a cărui utilizare au, de asemenea, un impact negativ asupra mediului. Dezvoltarea propulsiilor alternative pentru vehiculele, este în prezent o nevoie urgentă după cum se observă.
Energii regenerabile (cunoscute și ca „energii verzi”)[necesită citare][1] sunt considerate în practică, energiile ce provin din surse care fie că se regenerează de la sine în scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul de energie regenerabilă se referă la forme de energie produse prin transferul energetic al energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-reînnoibile includ energia nucleară precum și energia generată prin arderea combustibilor fosili, așa cum ar fi petrolul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor respective și sunt considerate în general (a se vedea teoria academicianului român Ludovic Mrazec de formare anorganică a țițeiului și a gazelor naturale) ne-regenerabile. Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:
energia eoliană, uzual exprimat - energia vântului
energia hidraulică, energia apelor curgătoare
energia mareelor, energia flux/refluxului mărilor și oceanelor
energia geotermică, energie câștigată din căldura de adâncime a Pământului
energie de biomasă: biodiesel, bioetanol, biogaz
Toate aceste forme de energie sunt, în mod tehnic, valorificabile putând servi la generarea curentului electric, producerea de apă caldă, etc. Actualmente ele sunt în mod inegal valorificate, dar există o tendință certă și concretă care arată că se investește insistent în această, relativ nouă, ramură energetică.
În viziunea multor oameni autovehiculul viitorului ar trebui să fie practică, sigură, să nu polueze, însă ca aspect să fie la fel ca autovehiculul din ziua de azi. În concluzie, autovehiculul viitorului în viziunea multora ar trebui să fie un vehicul electric.
Dacă analizăm modurile de abținere a curentului electric, atunci observăm că ele sunt mai multe ca:
- termocentrale; hidrocentrale, eoliană, și solară.
Și dacă noi mâne vom vrea să trecem la automobile propulsate de motoarele electrice, cu nimic nu vom putea îmbunătăți situația deoarece în prezent până la 80 % din energia electrică este obținută prin intermediul termocentralelor care tot poluează mediul ambiant și tot consumă din rezervele petroliere.
Dar apare întrebarea de ce nu putem înlocui la moment toate termocentralele cu a acele ce nu poluează, mediul ambiant. Dacă ne referim la hidrocentrale, atunci putem susține că are potențial dar este limitată de prezența curgătoare a apei, ce nu poate asigura toate zonele de pe pământ. Dar dacă analizăm obținerea energie electrice pe baza eoliană sau solară putem observa că productivitatea lor nu este atât de mare pentru a asigura cu necesitatea de curent electric
În 24 de ore, Pământul primește sub formă de lumină solară o cantitatea de energie care este echivalată cu consumul de energie electrică a întregii populații a Pământului timp de un an.
Uniunea Europeană are un proiect care sar numi „pustiul”, după denumire vă dați seama ca în toate pustiurile de pe glob să fie montate baterii solare pentru captarea energiei solare și producerea curentului electric. Acest proiect este unul costisitor și de lungă durată dar ne va permite să schimbăm procentajul de reducerea a consumatorilor fosili pentru producerea curentului.