Marcaj nou în anul 2015, de la Palma la Putna, Munţii Obcina Mare

În octombrie 2015 am parcurs încă o dată traseul, montând săgeţi indicatoare. Ziua aleasă nu a fost prea bună din punct de vedere meteo, a fost ceaţă puternică pe aproape tot traseul şi foarte umed în porţiunile împădurite. Monumentul de la Palma se vede bine însă şi pe ceaţă (foto 1). De lângă el pornim spre nord, pe creasta Obcinii Mari (foto 2), cu tot ce este necesar pentru a monta în punctele cheie săgeţile indicatoare. Iată o primă plăcuţă montată în apropiere de monumentul de la Palma (foto 3).

Ne deplasăm mai departe pe marcaj bandă roşie, având în dreapta noastră pădurea de conifere iar în stânga o vastă porţiune golaşă (foto 4). Creasta din planul secund este cea pe care am efectuat traseul descris la. După jumătate de oră intrăm în pădure urmând mai departe traseul de creastă (foto 5). Traversăm porţiuni umede, cu noroi la această dată şi urcăm 20 minute o pantă lină, spre o poiană mică unde se văd urme ale activităţii umane (foto 6). 

Coborâm pe partea opusă poienii, urmând marcajul. Undeva mai jos apare o bifurcaţie de drumuri descrisă la. Acolo vom fi atenţi pentru că traseul pe care îl marcăm se abate spre dreapta în sensul de parcurgere, spre nord-est, părăsind creasta principală a Obcinii Mari. Atenţie în acest punct pentru că ambele trasee, şi creasta principală şi traseul nostru sunt marcate la fel! (foto 7). Poteca are aspectul unui drumeag de munte şi merge pe curbă de nivel. După 35 minute mergând doar pe potecă ajungem în Poiana Crucii unde continuăm deplasarea până la o mică ridicătură care se vede cel mai bine în imaginea 6 de la, lângă săgeata galbenă. Pe acea ridicătură am montat un stâlp indicator cu plăcuţe (foto 8). Suntem la 1064 m altitudine. Urmăm apoi direcţia dată de săgeata spre Putna şi coborâm o pantă destul de lungă (foto 9). Pădurea arată foarte frumos chiar şi pe ceaţă (foto 10). Mai jos întâlnim o mică porţiune de unde trebuie să urcăm iar, dar foarte puţin (foto 11). 

Prin acea porţiune întâlnim câteva stâncării pe care a fost aplicat marcajul (foto 12). Imediat după aceste stâncării poteca face un cot în unghi drept, spre dreapta faţă de sensul de coborâre. Este marcată corespunzător (foto 13).  

Urcăm apoi o pantă destul de mare şi ajungem pe Vârful Bâtca Corbului, după aproape 30 minute de urcuş. Vârful este marcat de o movilă de pietre de mici diemensiuni. În vecinătatea vârfului montăm câteva plăcuţe (foto 16). De aici ne deplasăm câteva sute de metri (foto 17) până în alt frumos loc de pe traseu, Poiana La Mese (foto 18). Coborâm în poiană şi ne abatem spre stânga, către o potecă ce intră în pădure (foto 19). Foarte aproape de locul unde vom intra în pădure observăm, pe partea dreaptă în sensul de coborâre, capătul dinspre amonte al drumului forestier care coboară spre satul Voievodeasa. Mergem mai departe pe poteca care este foarte bine vizibilă şi întreţinută şi ajungem în vecinătatea unei poieni pe care o traversăm urcând o mică pantă. În poiană găsim brânduşe de toamnă (foto 20). 

Mergem mai departe, coborâm pe partea opusă poienii şi depăşim o porţiune mlăştinoasă (foto 21). Poteca se abate spre stânga faţă de sensul de mers. Imediat după ce cotim spre stânga zărim imensul brad (imaginea 22) pe care l-am mai întâlnit pe traseul descris la, în imaginile 24 şi 25 sau la  în imaginea 20. Este uimitor acest brad; la fel şi celelalte exemplare de brazi gigantici din apropierea sa.

Continuăm deplasarea şi la câteva sute de metri de bradul gigantic găsim câţiva copaci doborâţi. Pe unii din ei i-au invadat muşchii şi ciupercile (foto 23). Tot în acea porţiune zărim pe un fag ciuperci care s-au dezvoltat vertical (foto 24). 

Din vecinătatea acestui fag ne abatem spre dreapta. Locul este marcat corespunzător (foto 25). Poteca urmează o porţiune aproape rectilinie şi trecem pe lângă un minunat exemplar de fag, foarte înalt şi bătrân (foto 26). Traversăm o porţiune de pădure mai tânără şi întunecată după care intrăm în Poiana Secării (foto 27). La intrarea în poiană montăm câteva plăcuţe (foto 28). Traversăm această poiană şi găsim o căpiţă de fân făcută special pentru animale (foto 29). 

Ajungem în capătul opus al poienii (foto 30) unde mai montăm două săgeţi indicatoare (foto 31). De aici poteca coboară aproape constant (foto 32). Doar într-un singur loc urcă foarte puţin, o mică ridicătură din vârful căreia ne vom abate spre stânga faţă de sensul de mers. Apoi poteca urmează curba de nivel dar vom fi atenţi într-un loc la schimbarea de direcţie spre dreapta, loc marcat corespunzător (foto 33).

De aici coborâm constant până ajungem într-o mică poieniţă cu multe ferigi (foto 34). Atenţie aici, suntem în vecinătatea unei mici zone de abrupt, cu surplombe mari şi pereţi verticali, mascaţi destul de bine de vegetaţie. Printre copaci zărim nu departe satul Putna (foto 35).    Suntem în locul din vecinătatea fotografiilor 6, 7 şi 8 de la. De aici urmează o coborâre foarte abruptă, pe potecă. Ajungem în vale, în vecinătatea unei pensiuni, după 15 minute de coborâre (foto 36). Poteca este abruptă până în vale.