Chei spectaculoase în pădurea Pârcovaci, Podişul Sucevei

Am pornit la mijloc de septembrie 2015 tot din Pârcovaci, în amonte până la barajul de pe Bahlui. Traversăm barajul, privind spre frumosul lac de acumulare (foto 1). Ne înscriem apoi pe drumul forestier care urmeză imediat după baraj. Acesta traversează o întinsă pădure de foioase. După 25-30 minute după ce am traversat barajul ajungem într-o mică poiană unde apare o bifurcaţie (foto 2). Ne vom abate pe drumul din stânga în sensul de urcuş. Pădurea este frumoasă acum la începutul toamnei (foto 3).

Pe un copac am găsit iască (foto 4). După 200 metri de la poiana din imaginea 2 ajungem la o nouă bifurcaţie (foto 5).  De data asta ne abatem pe drumul din dreapta imaginii, în urcuş uşor. După încă 30 minute ajungem la un loc mai degajat, lângă albia unui foarte mic pârâu (foto 6). Pe acest pârâu vom urca, spre dreapta faţă de sensul de parcurgere al traseului până aici. Nu ne vom abate pe acest pârâu chiar imediat cum l-am intersectat deoarece vegetaţia este foarte bogată de-a lungul său şi ne-ar îngreuna mult înaintarea. Este indicat să mai urcăm aproximativ 100 metri pe drum şi să intrăm în pădure prin locul indicat în imaginea 7. Pădurea este destul de deasă şi apar liane (foto 8).

Coborâm spre albia pârâului şi vom zări printre copaci un perete stâncos (foto 9). Ne îndreptăm spre el, traversând albia pârâului (foto 10). Ajungem astfel la baza unui impresionat abrupt (foto 11). Ne uimeşte prin formă, colorit şi dimensiuni (foto 12). Este alcătuit din gresii nisipoase iar natura a creat modele uimitoare. Undeva aproape de baza acestor pereţi găsim multe fosile într-un bloc nisipos care s-a desprins din masa mare a pereţilor (foto 13). Trecem pe lângă un mic bloc care seamănă cu o cuşmă (foto 14).

Deasupra noastră, mici surplombe şi porţiuni erodate dau farmec deosebit (foto 18). Spre înapoi se vede mai bine structura în strate a zonei de abrupt (foto 19). Nisipul a fost modelat până s-a întărit suficient (foto 20).

Undeva mai sus observăm rădăcinile copacilor care nu au mai găsit solul în care să se dezvolte (foto 21). Natura a construit aceste locuri cu minuţiozitate (foto 22). Ne vom deplasa cu atenţie pentru că spre valea pârâului pe care l-am traversat panta este destul de mare. Ajungem într-un loc unde pereţii abrupţi au multe găuri mici rezultate de la micile cochilii ale melcilor care au trăit pe aici (foto 23).

Ne întoarcem apoi şi încercăm să mergem pe sub aceşti pereţi spre amonte. Depăşim zona cercetată şi undeva mai sus găsim iar forme modelate uimitor (foto 24). Mai sus pereţii par să fie ceva mai instabili, blocuri întregi sunt fisurate şi se desprind din masa mare a stâncilor (foto 25). Iată o asemenea porţiune care încă stă lipită de partea din care s-a desprins (foto 26). Înaintarea se dovedeşte a fi foarte dificilă, pe de o parte din cauza vegetaţiei, pe de altă parte din cauza porţiunii de abrupt (foto 27).

Am coborât spre albia pârâului în ideea că vom putea continua înaintarea în amonte. Pereţii aflaţi doar pe partea dreaptă geografic ne uimesc în continuare prin sălbăticie (foto 28). Ne uităm la continuarea traseului. Valea este îngustă şi foarte frumos luminată de soarele spre apus (foto 29). Micul pârâu curge alene (foto 30). Parcă vrând să protejeze aceste frumuseţi, undeva mai sus natura ne pune o piedică aproape de netrecut, vegetaţia care închide valea. Timpul este înaintat aşa că facem cale întoarsă bucuroşi de această zonă deosebită.