Rusca - Vârful Giumalău, pe cel mai accesibil traseu, octombrie 2015, Munţii Giumalău

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Traseul cel mai uşor de a ajunge la cabana şi Vârful Giumalău porneşte din satul Rusca (vezi harta masivului la https://sites.google.com/site/romanianatura47/home/carpatii-rasariteni/giumalau/harta-muntii-giumalau---rarau-anul-2013 ), sat aflat la 11 km de oraşul Vatra Dornei, pe drumul 17B. Pornim pe acest traseu de la finele parcursului descris la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/giumalau/varful-si-cabana-giumalau-acces-muntii-giumalau, de pe podul peste Bistriţa (foto 1).

                                                                          1

Deşi am dorit să fie o drumeţie de toamnă, vremea capricioasă din ziua în care am făcut traseul s-a dovedit, încă de la debut, a fi una de veritabilă iarnă. Citim panourile din vecinătatea podului (foto 2); timp estimat la 3 ore până la cabana Giumalău. Vom urma strict drumul forestier Rusca, marcat cu triunghi roşu.

                                                              2

Traversăm satul Rusca ale cărei case sunt de o parte şi alta a drumului forestier care urmăreşte pârâul cu acelaşi nume. După 30 minute se termină porţiunea asfaltată. Marcajul apare destul de des, pe stâlpi mai ales, în prima parte (foto 3). Vremea este destul de închisă, lapoviţa care s-a pornit  este destul de consistentă.  Continuăm înaintarea şi pe versanţii muntelui se văd adesea formaţiuni stâncoase (foto 4), mai ales prin porţiunile defrişate.

                                                                         3
                                                                        4

Trecem de fosta tabără Rusca şi imediat după ea apare o bifurcaţie de drumuri forestiere. Traseul nostru urmează drumul din dreapta în sensul de urcuş şi este marcat corespunzător. Drumul urcă o pantă lină şi după o oră şi jumătate de la intrarea în traseu ajungem la un izvor amenajat, pe partea stângă a drumului în sensul de urcuş (foto 5). Apoi drumul urcă ceva mai accentuat şi întâlnim o bifurcaţie. Pe oricare din aceste drumuri ne abatem vom ajunge în acelaşi punct deoarece mai sus ele se unesc. Marcajul urmează drumul din dreapta în sensul de urcuş, cel cu panta mai mare (foto 6).

                                                                               5
                                                                           6

Ajungem într-un loc unde panta devine mai mare iar drumul începe să urce prin pădurea de molid, în serpentine (foto 7). Treptat, în timpul urcuşului, lapoviţa se transformă în ninsoare care începe să se depună. Vântul se simte şi el mai puternic semn că se apropie un loc deschis. Zărim undeva aproape de marginea drumului două ciuperci acoperite deja de zăpadă (foto 8). 

                                                                             7
                                                                             8

Nu facem doi paşi că mai zărim un pâlc de ciuperci care stau mănunchi sub o cioată (foto 9). Ceva mai sus zărim încă una, frumoasă dar tare otrăvitoare (foto 10).

                                                                            9
                                                                                               10

Vântul bate şi mai tare şi ceva mai sus ieşim în golul alpin (foto 11). Aici totul e îngheţat, chiar şi drumul pe care trebuie să urcăm cu atenţie (foto 12). 

                                                                         11
                                                                              12

Sunt marcaje care indică direcţia bună, deoarece apar drumuri laterale spre stânele din apropiere (foto 13). După ce urcăm câteva sute de metri pe drum privim spre înapoi, către valea pe care am urcat (foto 14).

                                                                             13
                                                                            14

În continuare zărim o stână pe lângă care vom trece în drum spre cabana Giumalău, aflată doar cu puţin mai sus (foto 15). Iată că se zăreşte cabana, o adevărată oază în viscolul care se întrevede (foto 16).

                                                                  15
                                                          16

Lângă poarta cabanei sunt indicatoare spre diverse direcţii de pe acest frumos masiv (foto 17, 18). 

                                                                         17
                                                                         18

Urcăm pe lângă gardul cabanei şi imediat mai sus mai găsim câteva panouri şi săgeţi indicatoare (foto 19). Tot de acolo zărim drumul spre vârf (foto 20), marcat cu punct albastru. Atenţie însă la vremea rea. Pe ceaţă deasă, pe vreme mai rea este foarte important să fim echipaţi corespunzător şi să nu ne abatem de la traseul marcat sub nici o formă. Au fost cazuri şi în aceşti munţi, de oameni care s-au rătăcit prin ceaţă chiar în vecinătatea cabanei Giumalău.

                                                                     19
                                                                             20

Începem urcuşul nu înainte de a privi drumul pe care am continuat traseul din dreptul cabanei,  descris la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/giumalau/varful-si-cabana-giumalau-acces-muntii-giumalau începând de la imaginea 33 de pe acel traseu (foto 21). Totul este îngheţat, iarba are pojghiţă de gheaţă pe ea (foto 22). 

                                                                       21
                                                                22

Iată muntele privit spre vale, atât cât ne permite ceaţa (foto 23). Vântul bate în rafale puternice iar în loc de fulgi de zăpadă avem parte de cristale mici de gheaţă care pişcă obrajii şi pot afecta ochii dacă nu suntem protejaţi.

                                                                             23

Marcajul apare pe pietre (foto 24) dar există şi stâlpi indicatori. Panta este destul de mare, de la cabană până la vârf avem de urcat o diferenţă de nivel de aproximativ 200 metri. Deja sunt formate cristale de gheaţă pe orice obstacol întâlnit de vânt (foto 25). 

                                                                                  24
                                                                                 25

Puţinii jnepeni întâlniţi sunt îngheţaţi (foto 26). Mai sus vântul bate cu aşa furie încât e foarte greu să i te împotriveşti şi de aceea până la vârf nu am mai făcut nici o fotografie.

                                                                          26

Atingem vârful, destul de greu din cauza condiţiilor meteo (foto 27). Undeva în stânga sa faţă de sensul de urcuş se află un panou mai mare cu traseele din această zonă (foto 28). 

                                                                                                          27
                                                                      28

În dreapta acelui panou se află crucea de pe Giumalău, care rezistă vânturilor puternice de aici (foto 29).

                                                                                                 29

Coborârea este bine să o facem pe acelaşi traseu, spre cabană, care este punctul cel mai apropiat unde ne putem retrage pe vreme rea. Şi la coborâre trebuie să fim atenţi să ţinem strict marcajul punct albastru pe care am suit din dreptul cabanei. Atenţie la unele drumuri laterale care apar şi care ne pot deruta.