Vârful lui Pătru, 2130 metri, Munţii Şureanu
text: Ovidiu Şerban (Arad)
fotografii: Adrian Şerban (Arad)
Sureanu este un masiv cu personalitate. Ocupa o suprafata mare (2.000 km patrati), are varietate peisagistica extraordinara, petrografie complexa, geomorfologie aparte, adica poseda “atmosfera” inegalabila, care ne bucura sufletele. Cine l-a parcurs, va dori sa revina!
Intr-un fel arata masivul in zona cetatilor dacice si cu totul altfel in zona Lacului glaciar Sureanu (imaginea 2). Lacul acesta, mic in comparatie cu Bucura sau Zanoaga (ambele din Muntii Retezat), mi se pare cel mai frumos lac glaciar din Romania. Poate Netisul din Bloju (Masivul Tarcu) sa se apropie de el ca frumusete.
Varful lui Patru - cel mai inalt punct al masivului (2130 m) - poate constitui obiectivul unei frumoase excursii, in orice anotimp.
Noi am folosit ca punct de plecare, in decembrie 2005, comuna Sugag, aflata la sud de orasul Sebes, pe DN 67 C. Aici se poate ajunge si cu autobuzul, de la Sebes. La iesirea din localitate, unde este si ramificatie spre Jina, stam la “stop”. In timpul saptamanii circula forestierii, in week-end putine masini urca de regula pana la Lacul Tau. Ne ia un peridoc si, destul de repede, ajungem la Tau. De aici pana la Gura Prigoanei (afluent din stanga geografic al Sebesului, valea principala) mergem cu o Dacia. Ajunsi la Gura Prigoanei, ne bucuram de aerul tare, zgomotul apei, sclipirile zapezii, de imensitatea albastra a cerului.
La intrarea pe V. Prigoanei, indicator: cabana Sureanu, 14 km; Poarta Raiului, 10 km (vezi harta, extras din ghidul Muntii Sureanu, de Valer si Constanta Trufas, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986). Drumul forestier urmeaza fidel valea. Ajungem la o mica amenajare hidrotehnica. Betoanele astea uratesc foarte mult peisajul, insa acum, iarna, nu vedem decat trei culori: alb, verde, albastru. Inaintam pe aceasta frumoasa vale si, dupa aproximativ o ora de mers, intalnim un canton forestier, pe stanga. De aici valea se deschide tot mai mult, apar poienite si incet-incet intram in zona Luncilor Prigoanei. Varful lui Patru se vede minunat de aici. Din pacate, frumusetea peisajului a inceput sa atraga si aici bogatasii, vilele punctand peisajul (vezi aici ).
Ne punem bocancii si parazapezile si intram in pustietate. Trecem podul peste Prigoana, pe care o parasim, indreptandu-ne spre cabana Sureanu. Dupa 100 de metri nu mai avem in fata ochilor decat zapada imaculata. E tot mai dificil, neaua mare si rucsacii grei fac inaintarea nu tocmai comoda. Sunt cu fratele meu, Adrian si facem cu schimbul la deschis drumul. Imediat dupa Luncile Prigoanei drumul coteste la stanga. In dreapta se ramifica alt drum, care trece un podet.
Noi continuam pe stanga, iar in fata apare crestetul alb al Vf. Sureanu (2059 m). Intram din ce in ce mai mult in zapada. Drumul insoteste valea, trecand printre brazii tineri. Urme uriase de cerbi si de ursi. Inaintam spre Poarta Raiului, unde ajungem dupa doua ore si jumatate de la plecarea din Luncile Prigoanei. De aici se vad atat Vf. lui Patru, cat si Sureanu. Tot de aici pleaca si drumul care insoteste Raul Mare al Cugirului. La cabana Poarta Raiului nu e nimeni. Este 13 decembrie, ora 17,30, s-a facut intuneric. Pana la cabana Sureanu drumul face un ocol larg, insa poteca scurteaza, urcusul fiind pronuntat.
Optam pentru poteca si suntem bucurosi cand gasim intrarea pe ultima portiune de padure. Luna apare in sfarsit si ne mai lumineaza culoarul. Ne oprim la fiecare 100 de metri, oboseala incepe sa-si spuna cuvantul. Lumina frontalei mai cade pe cate-o cruce rosie, ce bucurie… Iau cu pioletul zapada cazuta pe un bradut aplecat pana la pamant sub greutatea ei. Acesta se indreapta usurat, insa pana in aprilie, cand se va duce zapada, mai este. Alte ninsori il vor pune din nou la orizontala.
Ce peisaj! Luna plina, neaua peste genunchi, brazi enormi incarcati la refuz cu omat… Incercam sa dibuim poteca, de fapt culoarul dintre copaci. Rucsacii grei ne afunda si mai mult in zapada. Oare mai e mult pana la cabana? Am urcat de atatea ori aici, dar parca niciodata nu mi s-a parut atat de lung. Trecem greu de ultimele poienite si iesim chiar in fata cabanei (imaginea 1), silueta ei neagra distingandu-se clar in lumina argintie a lunii. Bucurii nocturne…
Cabana era inchisa, nu era nimeni. Si in anii trecuti s-a mai intamplat, cabanierul lasand un geam deschis, cu oblonul fixat superficial. Asa ca am putut intra intr-o camera, multumindu-i din suflet.
1 Cele doua cabane Şureanu: turistica, in dreapta si cea a armatei.
2 Varful si circul glaciar Şureanu, adapostind lacul glaciar cu acelasi nume (mascat de covorul gros de nea). A doua zi am luat doar un rucsac mic, indreptandu-ne spre Varful lui Patru (imaginea 3). Iarasi zapada mare, urme doar de animale. Traseul (cruce albastra, banda albastra, triunghi albastru) urmeaza drumul forestier la inceput, pe care il lasa apoi in stanga, acesta coborand la Poarta Raiului.
Vremea este inca buna. Iesim din padure, la golul alpin. Sunt stalpi de marcaj si ne apropiem de Curmatura Sureanu, un foarte important punct de ramificatie a traseelor: inspre vest incepe traseul de creasta, spre cabana Prislop; spre sud-vest, triunghiul albastru coboara in V. Ausel. Noi, spre Saua Ocolul, continuam pe cruce si banda, ambele albastre. Nu este necesar sa ajungem in curmatura: poteca se inscrie pe curba de nivel si trece pe deasupra stanei Curmatura. Pe vreme buna orientarea este usoara. Insa pe ceata lucrurile se complica. Stalpii de marcaj au disparut treptat, furati sau sub actiunea nemiloasa a intemperiilor vremii.
Acest traseu - de la cabana Sureanu la Vf. lui Patru - descrie un mare arc de cerc, ocolind obarsiile Raului Mare al Cugirului. Continuam prin zapada mare si intalnim din nou urmele unui urs, care a urcat din valea Raului Mare. Atingem apoi linia crestei, dupa care traversam un palc de brazi. Lasam in dreapta un varf mai mic (in stanga jos se vede o stana, cu vreo sapte anexe) si ne inscriem din nou pe curba de nivel, pe stanga crestei, ajungand astfel la firul apei.
Traseul se duce pe sus, pe creasta. Insa este mai usor tot pe curba de nivel, pe sub Vf. Ausel. Mergem acum pe directia est, iesind dupa jumatate de ora in Saua Ocolul. Tot pe partea stanga se poate observa o a treia stana. Varful este aproape acum. Lasam cele doua marcaje, care coboara spre Bilele, respective Salanele. Panta este mare, insa nu ne mai afundam atat de mult in zapada, vanturile puternice au mai spulberat-o. Intalnim chiar portiuni de gheata. La amiaza ajungem pe varf. Momaia de pe el este imbracata in gheata, cu forme bizare.
Efortul ne este rasplatit cu una dintre cele mai cuprinzatoare panorame din Carpati: spre nord-vest, incremenit sub mantia sa alba - Varful Sureanu (imaginea 4), de la care incepe linia crestei, continuata cu Parva - Comarnicelul - Dealul Negru - Sinca - Scarna - Lupsa - Prislop; spre est, siluetele puternice ale Cindrelului si Lotrului, despartite de adanca sa Steflesti; Parangul pare a fi cel mai aproape, creasta sa desenandu-se de la Parangul Mic pana la Mohorul; in sud-vest, Valcanul, cu Straja - Arcanu - Oslea, apoi Piatra Closanilor, piramidalul Gugu si Retezatul, acestea din urma invadate de aerul instabil, venit via sud-vest.
3 Varful lui Pătru, asa cum se vede de la iesirea din padure, urcand de la cabana spre Curmătura Şureanu.
4 Caciula alba a Vf. Şureanu, vazut din apropierea obarsiilor Raului Mare al Cugirului.
Incepem coborarea. Este mult mai usor pe urmele facute deja in zapada. Incepe sa ninga, adevarata feerie! Plafonul inalt al norilor nu ne-a creat probleme cu vizibilitatea. Ne bucuram de aceste trairi prin pustietatile albe ale Sureanului. Ajungem la cabana inainte de lasarea intunericului, gasim totul exact ca la plecare. Nimeni prin preajma, linistea este suveran.
Coborarea din masiv am facut-o pe acelasi traseu ca si la urcare (Poarta Raiului - Luncile Prigoanei - Gura Prigoanei - Sugag); lasasem masina in Sugag. (Daca vreti sa stiti/ descoperiti cum erau/ aratau locurile pe Valea superioara a Sebesului acum multe zeci de ani, cititi amintirile lui Lucian Blaga si delectati-va cu descrierile lui Sadoveanu. - Ica Giurgiu)
Referitor la starea marcajelor: de la Luncile Prigoanei la cabana Sureanu crucea rosie este rara, insa este greu sa ne ratacim, fiind drum forestier. Pe ultima portiune (scurtatura, poteca), intre Poarta Raiului si cabana, marcajele sunt mai dese.
De la cabana la Saua Ocolul, marcajul nici nu este necesar in caz de vreme buna. Pana la iesirea din padure este bun, insa apoi este deficitar in golul alpin.
Timpii necesari parcurgerii, pe timp de iarna: Gura Prigoanei - Luncile Prigoanei - Poarta Raiului - cabana Sureanu, 5 ore; cabana Sureanu - Varful lui Patru, 4 ore. In alte anotimpuri, timpii se injumatatesc.