Cabana Groapa Seacă - Tăul Îngheţat, marcajele, Munţii Parâng
cabana Groapa Seacă (1220 m) - Tăul Îngheţat (1970 m)
text și imagini: Ică Giurgiu (Bucureşti)
Marcaj cruce galbena (la inceput sunt si semne cruce rosie). Traseu de efectuat, mai ales la prima lui parcurgere, pe vreme cu vizibilitate foarte buna, dar nu iarna (datele de teren pentru acest material au fost luate in anul 2006). Marcaj insuficient pentru vreme cu vizibilitate proasta; semnele sunt plasate pe mai multe portiuni la distante prea mari unul fata de altul si ne pot cauza mari pierderi de timp si efort. Dupa ce cunoastem traseul vara putem incerca si parcurgerea lui pe zapada (atentie, mai multe tronsoane pot avea potential pericol de avalanse). 4½-5½ ore.
De la cabana Groapa Seaca coboram 5 minute pe soseaua asfaltata, in directia Petrosani. Vom intra de pe asfalt pe drumul forestier care insoteste malul stang geografic al vaii cu debit important care vine dinspre stanga cum coboram (Jiet), impreuna cu marcajele cruce rosie si punct rosu. In curand, semnele turistice cruce galbena si cruce rosie incep sa suie catre dreapta, pe un interfluviu, prin padure; poteca este clara, umbroasa.
extras de harta din lucrarea lui Nae Popescu - In Muntii Valcei - Oficiul Judetean de Turism Valcea; cu actualizari facute de Ica Giurgiu in anul 2006
Dupa 1 ora de la pornirea in traseu, timp in care am trecut pe poteca peste cateva iviri de calcar, iata-ne la 1480 metri, intr-o poienita. Deasupra ei ajungem imediat intr-o taietura de padure (T). Cum exploatarea era in extindere, nu este exclus sa intervina unele nepotriviri pentru descrierea pe care o facem acestui tronson. Din zona T se vede cabana Groapa Seaca. Prin taietura de padure (care nu a lasat in picioare copacii cu semnele de marcaj si a astupat poteca turistica cu resturi) trebuie sa suim spre inainte stanga; la liziera ei de sus dam de un drum forestier pe care regasim marcajele. 1½-2 ore de la plecare.
La 1610 metri altitudine, pe drumul forestier, gasim ultimele doua semne cruce rosie, desenate pe copaci, pe stanga si pe dreapta drumului (A). Aici suntem la un punct unde orientarea devine delicata pe vreme senina si la mana norocului pe vreme fara vizibilitate. Drumul forestier taie muntele de-a coasta; pe sute de metri nu mai gasim semne turistice; dar aceasta este directia pe care trebuie sa o pastram pentru a reintercepta semnele catre zona Lacului Mija; nu este recomandat sa incercam a castiga altitudine suind in directia Vf. Parleele (vezi harta) pentru ca vom intra intr-un camp foarte extins si compact de jnepeni bine dezvoltati.
Din punctul A, pentru a continua spre Taul Inghetat trebuie sa facem 90 de grade la stanga, fara marcaj, urcand cateva zeci de metri lungime prin taietura de padure, pana la un nivel care ne aduce deasupra lizierei de padure care se contureaza acum in stanga noastra. Urcam usor pe deasupra lizierei, spre stanga (spre stanga noastra, pe unii co-paci, daca lumina cade favorabil !, s-ar putea sa vedem semne de marcaj), dam intr-o poiana (B; de unde un marcaj se duce spre valea din stanga, legatura cu traseul spre Lacul Rosiile??), o trecem, apoi dam intr-o a doua poiana, strabatuta de un parau care coboara dinspre dreapta noastra. Pe malul paraului, la 1640 metri altitudine, gasim crucea galbena (C). Din punctul A si pana aici ne-am intors cu 180 de grade!
Daca descrierea din paragraful anterior pare greu de transpus in teren, atunci putem proceda altfel. Din punctul A ne intoarcem pe drumul forestier, coborand; curand, spre dreapta noastra, observam, pe o fundatura ingusta de poiana intunecoasa, acolo unde nu exista nici o sageata indicatoare, ca semne turistice pornesc spre amonte! Urmandu-le, vom sosi in punctul C. 2-3 ore de la plecare.
Daca intre punctele A si C gasirea directiei bune de urmat constituie o problema, o data ajunsi in C suntem la debutul unei poteci clare, strajuita de afinis imbietor. Aceasta poteca va trece prin vegetatie montana arboricola si subarboricola (vezi imaginea 12) pana cand va iesi la poalele (1770 metri altitudine) frumoasei cascade din imaginea 8 (3-4 ore de la pornirea in traseu). Din punctul C pana la baza marii cascade sunt suficiente surse de apa, puternice chiar si pe vreme secetoasa.
Cascada se urca pe partea dreapta cum privim dinspre aval. Pe masura ce castigam altitudine apar si semnele de marcaj, unele semicontopite cu fundalul pe care sunt aplicate. La 1890 metri altitudine, dupa 30-40 de minute de la baza cascadei (3½-4½ ore de la pornirea in traseu) ajungem la un bolovan mare (BM), cu o dubla sageata desenata pe el: la stanga, spre Lacul Verde; la dreapta, spre Taul Inghetat. De la bolovanul BM vom mai urca (pe blocuri si grohotis) pana la 1970 metri, inca 45 minute, cand ajungem pe malul Taului Inghetat (imaginile 9 si 10) (4½-5½ ore de la debutul traseului): lacul are aproximativ 20 metri diametru si mult peste 2 metri adancime.
8
9 Arealul Taului Inghetat. Marcajul urca pana la pragul din primul plan al imaginii, apoi coboara catre lacuri.
foto: Ică Giurgiu, Luciana Avramescu
10 Taul Inghetat. Pentru dimensiune, langa semnul cu rosu, un om in picioare.
12 Imagine luata din drumul spre Saua Huluzu (1824 m), dupa ce am suit pana sub Vf. Ciobanu (aflat in afara cadrului stang al imaginii).
Tot de la bolovanul BM, si tot pe cruce galbena, pe o pajiste tipic alpina, cu meandre in functiune sau seci ale unui curs de apa, ajungem si la Lacul Verde (1890 metri altitudine), de fapt o succesiune de trei lacuri, toate cu forma mult alungita, vizibile doar daca ne-am apropiat suficient de ele.
In legatura cu pozitionarea lacurilor din caldarile glaciare ale Parangului se poate constata ca desenele realizate de Nae Popescu sunt amanuntite, asemanatoare realitatii din teren; date interesante despre aceste lacuri putem afla si din lucrarea Nae Popescu - Parang - colectia Muntii Nostri, numarul 35, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986. De altfel, este mai mult decat extraordinar si remarcabil ca inginerul chimist Nae Popescu a reusit - nu numai pentru Muntii Parang dar si pentru alte masive montane - sa aduca informatii fata de care atatea numeroase generatii de geografi sau "specialisti" in turism nu s-au apropiat sa le cunoasca si sa le comunice.
De pe malul Lacului Verde putem urca pe poteca ciobaneasca evidenta catre muchia care ne separa de caldarea glaciara Rosiile (vezi harta), aflata la est de noi.
Recomandare: de la bolovanul BM (1890 metri altitudine) putem spune ca de abia am patruns bine in peisajul alpin glaciar. Inainte, la stanga si la dreapta sunt evidente si frumoase praguri glaciare dincolo de care se afla uneori suprafete de apa. Mai sus de bolovanul BM in unele veri functioneaza un bordei si este un tarc in apropierea lui. Merita sa stam cu cortul macar o noapte undeva in zona BM sau mai sus de ea pentru a descoperi apoi pe indelete incantatoarele cotloane ale caldarilor glaciare de aici.