Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:

Stâncării ca dinții de rechin

Primele stâncării.

Valea Doabrei.

Ar fi de precizat ca vaile adancite printre pereti inalti, adevarate chei, prin care chiar nu-i bine sa te prinda vreo descarcare de nori, cu torenti revarsati prin ingustimea acestora, au toate iesiri in creasta care conduce in Poiana Sulitei (vezi schita 2). Chiar daca acestea sunt uneori mai greu de strabatut, fie din cauza doboriturilor de copaci, fie din cauza unor hornuri ceva mai verticale, pamantoase si impadurite, strajuite de stancarii, dar care nici unul nu necesita mijloace tehnice de catarare. Cand esti pe creasta si intalnesti in cale abrupturi, uneori cu migala, dar de fiecare data, din aceste locuri, prin ocolirea tancului cu perete abrupt, exista o iesire convenabila. Poate doar oboseala incercarilor de felul acesta sa ne para ca pe aici am intrat intr-un adevarat labirint. Timpul acordat acestor plimbari prin zona nu trebuie sa fie dramuit, pentru a avea intotdeauna rezerve. Peste tot sunt poteci si conducatorii de capre scoase la pascut le cunosc bine, chiar daca pe acestia ii intalnim arareori. Si peste toate acestea, se inalta Poiana Sulitei, un altfel de nod orografic, catre care converg toate aceste muchii stancoase.

Dintii de rechin ai Doabrelor.

Muchia vestica a Doabrelor.

Sunt Doabrele pastratoare ale unor comori florale bine ascunse. La inaltimi de 6-700 metri putem gasi floare de colt. Gasim si iedera alba si o specie probabil unica de caldarusa aproape neagra - Aquilegia boscaiana, numita asa dupa numele unui profesor clujean, mentorul in materie de botanica al invatatorului Banu, care a descoperit-o bine ascunsa intr-una din vai. Dar deditelul este adevarata comoara a acestor locuri. Floarea asta albastra ca cerul unei zile de primavara, cu firisoare galbene rupte din soare in inima sa - risipita pe pantele abrupte, acolo unde a gasit grauntele de pamant care sa-i permita sa creasca si unde se poate apara de oameni certati cu frumusetea naturii - este cea care incanta ochiul in zilele inceputului de primavara.

Asadar, atunci cand pasii ti-i indrepti catrea labirintul Doabrelor, trebuie sa stii ca aici gasesti peisajul aparte pe care ti l-ai dorit, cu tancuri solitare, cu flora aproape unica, cu privelisti catre muntii mari de care este inconjurat. Ai Capatanii, ai Lotrului si mai cu seama ai Fagarasilor. Poate ca locurile n-or fi chiar unice prin muntii romanesti, dar aceasta inclestare intre stanca si viata ramane un loc de care iti vei aduce aminte multa vreme.