Din oraşul Bălan la Piatra Singuratică, noiembrie 2015, Munţii Hăşmaş

1

Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi) 


Din oraşul Bălan, judeţul Harghita, pornesc mai multe trasee care străbat Munţii Hăşmaş. Unele dintre ele duc spre Piatra Singuratică sau, cum i se mai spune, Piatra Unică.

Am pornit la sfârşit de noiembrie 2015 pe un asemenea traseu. Vremea a fost foarte închisă, cu ceaţă în partea superioară a muntelui. Traseul ales porneşte de lângă biserica din oraş, marcat cu bandă albastră. El urmăreşte iniţial Pârâul Fierarilor. Imaginea 1 este făcută spre înapoi, către intersecţia drumului principal din oraş, drumul 125, cu drumul care urmăreşte pârâul amintit. În stânga în imaginea 1 se zăreşte biserica oraşului, ca punct de reper.

Imediat cum ne înscriem pe Pârâul Fierarilor întâlnim pe partea stângă în sensul de urcuş un panou cu indicaţii despre ce putem vedea în zonă precum şi marcajele şi traseele de aici (foto 2). Urcăm mai departe pe drumul care duce spre munte (foto 3) şi după 1 km ajungem la podul şi intersecţia din imaginea 4. 

                       2

                          3

4

Acolo schimbăm direcţia şi părăsim drumul pe care am ajuns aici. Vom urca spre stânga faţă de sensul de mers, ghidaţi de marcajul bandă albastră şi de alte panouri situate înaintea urcuşului (foto 5). Traseul este marcat foarte bine şi putem afla informaţii despre locurile pe care le vom străbate (foto 6, 6a).

                              5









La început panta potecii este destul de mare. Poteca este vizibilă (foto 7). Zăpada încă nu s-a depus în strat consistent. Urcăm prin pădurea de conifere şi găsim marcajul, destul de des, pe copaci sau stânci. Ajungem într-un loc de unde avem vizibilitate spre dreapta în sensul de urcuş, către o largă poiană (foto 10). Mai sus panta devine mai mică (foto 11). Ajungem la o mică intersecţie de poteci (foto 12, 13) unde o săgeată indicatoare spune că dacă ne abatem spre locul La pândă avem un frumos punct de belvedere. 

                                 6

6a

7

10

                             11

                               12

13

                               14

Traversăm apoi o porţiune aproape orizontală unde trecem peste câteva pâraie. Ajungem în dreptul unei stânci de mari dimensiuni unde se află o bancă şi un izvor amenajat (foto 14). Imediat după această stâncă intersectăm un traseu care porneşte tot din oraşul Bălan şi duce tot spre Piatra Singuratică, marcat cu triunghi roşu (foto 15). Pe acest traseu am coborât mai târziu, pe înserate. Panta devine din nou ceva mai mare iar pădurea, chiar şi prin ceaţă, este foarte frumoasă. Ne întâlnim cu cabanierul care coboară cu calul, după provizii (foto 16).

15

16

                               17

Urcăm mai departe pe noua potecă, foarte largă (foto 17) şi zărim mai sus gardul care împrejmuieşte cabana. Depăşim acest gard şi în vecinătatea cabanei găsim un panou cu harta regiunii şi alte indicaţii (foto 18). Iată şi cabana (foto 19). 

                            18

19

                                 20

Din oraşul Bălan până aici am făcut 1,5 ore, fără popas. Zăbovim câteva minute în sala de mese, unde este cald. Apoi, deşi ceaţa este foarte densă (foto 20), decidem să urcăm până la stâncăriile Piatra Singuratică. Urcăm câteva minute prin pădure, pe potecă largă şi zărim deja un vârf stâncos foarte ascuţit (foto 21). Zăpada este ceva mai mare dar nu ridică probleme deosebite (foto 22). Zărim şi alte stânci, impresionante, ale căror vârfuri se pierd în ceaţă (foto 23). 

21

                               22

23

La baza acestor pereţi zărim frumoase cristale de zăpadă îngheţată (foto 24). În dreapta noastră, în sensul de urcuş, intuim prin ceaţă pereţi înalţi, abrupţi. Poteca ne conduce spre un jgheab (foto 26) care se termină pe marginea superioară a unui abrupt. Zărim acolo cabluri pe care se poate continua urcuşul însă din cauza vremii potrivnice decidem să coborâm.

                                24

26

Ajungem din nou la cabană unde un ceai cald servit de cabanieră este binevenit. Apoi, coborâm spre oraş. Aşa cum am amintit, în coborâre am urmat poteca marcată cu triunghi roşu. Aceasta este foarte largă având mai mult aspectul unui drumeag. La început panta este ceva mai mare dar mai jos ajungem într-o vastă poiană unde panta se mai domoleşte. După acea poiană traversăm un pârâu şi ajungem pe un drumeag care ne conduce destul de repede la primele case din oraş. Mai jos intersectăm din nou drumul 125 pe care îl vom urma în aval 1,5 km, până în centrul oraşului, unde închidem circuitul. Pe acest traseu, marcat cu triunghi roşu, am făcut o oră şi jumătate până în oraş.