Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
4 Rachitan (Lytrum salicaria).
A urmat urcusul prin padurea cu brazi falnici (imaginea 5). Intr-o ora am ajuns sa traversam involburata apa a Rosiilor. Am gasit podul mai amarat decat ultima data cand trecusem pe aici. In schimb, refugiul Agatat (imaginea 6), curat, cu izvor adus in preajma sa si curatenie inauntru, m-a impresionat si de data asta. Am facut prima pauza.
5 Prin padurea dintre apa Gheresului si refugiul Agatat.
6 Refugiul Agatat.
Am revenit la punctul rosu, marcajul traseului si am intrat cu repeziciune pe cararea cu stanci, stransa intre perdeaua de jnepeni. Cu ceva atentie la strabaterea firisoarelor de apa (destul de frecvente) si mai apoi pe brana cu stanci uriase am ajuns deasupra marii poieni din treapta glaciara pe care aveam sa o urcam mai apoi. Am coborat langa steiul urias din mijlocul poienii (imaginea 22) si cateva clipe am privit cu nesat inaltimile catre care ne indreptam. Am inceput sa urcam serpentinele stranse ce duceau catre bordeiul stanei, acolo unde plaiul intins al lantului de caldari glaciare isi unduia iarba mare, ce parea neatinsa de turmele de oi.
Am ajuns repede la Iezerul Zanoagei Stanei (imaginea 10), cu steiul de piatra din mijlocul sau oglindit in apa limpede, nemiscata de vreo pala de vant. N-am zabovit si ne-am desprins din marcajul ce ducea spre varf ca sa stam o clipa si pe malul Lacului Rosiile. Apoi pe cel al Lacului Lung (imaginea 13).
7 Creasta masivului; vedere dinaintea treptei glaciare a Lacului Zanoaga Stanei.
8 Spre Lacul Zanoaga Stanei.
10 Lacul Zanoaga Stanei.
11 In drum spre Caldarea Lacului Mandra.
12 Parangul Mare, vazut de deasupra Lacului Lung.
13 Lacurile Lung si Rosiile.
De aici incolo nu ne mai ramanea decat drumul spre creasta, catre Saua Gruiu. Am ocolit Lacul Lung pana catre capatul dinspre vale. Apoi am cautat drumul inaltimilor, ocolind borduri stancoase, presarate cu jnepeni. Ne-am indreptat catre strungi banuite a fi cheia potecii varstate cu punct rosu, semnul pe care-l cautam si pana la urma l-am gasit. Nu era el prea clar si poate chiar s-ar impune reimprospatarea lui, dar de aici inainte nu l-am mai pierdut.
Dupa harta pe care o aveam la indemana drumul ar fi trebuit sa urmeze malul drept geografic al Iezerului Mandra, dar in realitate punctul rosu ne-a condus tocmai pe celalalt mal. Sarind din stanca-n stanca, sprijinindu-ne adesea de ele, mai gasind cate-un crampei de poteca inierbata si mai ales semnul de marcaj, uneori greu perceptibil, am ajuns pe malul Lacului Mandra (imaginile 14-16). Meritam un moment de odihna, cu atat mai mult cu cat poteca pana in Saua Gruiu se arata a fi grea la urcus. Am admirat locurile, inconjurati de marea de piatra, pe alocuri oglindita in panza de apa a Mandrei, nemiscata de vant.
14 Lacul Mandra; in stanga lui, locurile de cort.
15 De la Lacul Mandra, urcus spre Saua Gruiu.
Apoi am parasit malul lacului. Am trecut pe langa vreo 3-4 locuri de cort, inconjurate de ghizduri de piatra (imaginea 14). Am inceput urcusul catre creasta. A debutat acesta brutal, direct pe marea panta ce conduce in Saua Gruiu. Se strecura poteca printre stancarii, pe unde nici nu banuiai ca exista loc de pasit. Mergeam direct in sus, cu serpuiri aproape impercetibile. Noroc ca diferenta de nivel nu era prea mare, doar vreo 130 metri, dupa care la cota seii, la 2305 metri, obositi, fericiti, ne-am trantit pe iarba inaltimilor. Batea vantul si frigul zilei de toamna se simtea zdravan aici.
Apoi ne-am indreptat spre marele varf (imaginile 17-20). Dupa ce panta urcasem, drumul spre Parangul Mare ne parea acum o joaca. Pe poteca strecurata printre stanci si iarba pitica a varfurilor mari inaintam repede. Ne-a trebuit cam ½ ora sa ajungem pe cupola varfului.
16 Caldarea Rosiile, cu Lacurile Mandra (stanga), Lung (centru), Rosiile (dreapta).
17 Parangul Mare (2519 m), vazut din Saua Gruiu.
18 Parangul Mare (2519 m), Gemanarea (2426 m), Slivei (2420 m).
19 Vf. Parangul Mare (2519 m).
20 De pe Parangul Mare (2519 m), Caldarea Rosiile.
Apoi am revenit repede in Saua Gruiu, unde ne lasasem rucsacii. Pe varful de pe care tocmai plecasem veneau valatuci de nori. Dar jos, in locurile catre care ne reindreptam, era soare. De pe Muchia Gemanarea - Slivei pana spre Paclesa si Iesu soarele inobila muntele.
Incepem coborarea. Strabatem stancariile ce ne stau in cale, cat putem de repede. Ne gandim ca daca ajungem la refugiul Agatat mai tarziu de ora 18 ne prinde noaptea in padurea de brazi si nu o sa ne fie deloc la indemana. Pana la plaiul de langa stana nu ne oprim deloc. Coboram treapta glaciara si iata-ne langa marele stei de piatra cu punct rosu mare pe el (imaginea 22). Aici, la marele stei din mijlocul poienii, ne-am odihnit o clipa.
21 Bujor de octombrie.
22 Steiul din poiana de sub stana Rosiile, vazut la coborare.
Soarele statea sa dea peste creste si umbrele inserarii nu erau prea departe. Apoi ne-am avantat pe poteca dintre jnepeni, printre stancile cele mari si, pe nesimtite, am ajuns in poiana refugiului. Am traversat apa involburata, am urcat poteca din padurea de brad si ne-am indreptat cu repeziciune spre vale. Auzeam din ce in ce mai puternic zgomotul apelor care doar ceva mai incolo aveau sa alcatuiasca Jietul, prins ca intr-o menghina in prapastia captarii hidrotehnice.
Mergeam tacuti, oboseala iesise la iveala. Ultimii pasi prin frumoasa padure de brad s-au sfarsit la puntea de peste apa Gheresului. Urma de acum incolo singura portiune de drum care nici la urcare nu ne entuziasmase. Drumul noroit al TAF-ului care cobora lemne din padurea Gheresului de abia ne lasa, cat de cat, sa-l ocolim. La capatul drumului forestier am ajuns in pragul inserarii. Doar cateva minute am zabovit, odihnindu-ne pe trunchiul unui brad.
Apoi, din nou la drum. Cei 4 km de drum forestier pana spre cabana trebuia sa-i facem in pas de metronom daca nu vroiam sa ne apuce intunericul. Cand am ajuns la soseaua asfaltata, luna, acum doar la jumatate, aflata printre brazi, stralucea cat sa ne lumineze drumul.
La cabana, sfarsitul insorit al saptamanii isi stingea ultimele ecouri. Ciorba calda, dusul deopotriva si moliciunea focului din soba aveau sa ne duca - prin lumea viselor - din nou in locurile mirifice prin care fusesem.
vezi toate articolele, hărțile, imaginile explicate despre Munții Parâng
Page updated
Google Sites
Report abuse