Cabana Plaiul Poienii, Munţii Latoriţei

continuare de la

text: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea)

imagini: Andrei Boghez (Bucureşti)

22 mai 2011. Iata-ne plecati din Ramnicu Valcea pe Valea Oltului, Brezoi, prin Voineasa, statiune de care abia de-ti mai aduci aminte, atat a ajuns de pricajita si mai apoi pe soseaua spre statiunea Vidra (calea Manailesei; vezi harta). Pe drumul insorit, cu serpentine multe, arareori intalneam vreo masina si pana la vechea colonie a hidrotehnicienilor de la Despina (ruine de vechi baraci, ramasite de statie de betoane si asfalt dar si baraci inca active; intre Voineasa si Vidra e singura zona cu astfel de vestigii), doar frunzisul primavaratec ne-a tinut tovarasie. Pe alocuri, drumuri proaspat taiate in coasta muntelui prevesteau viata scurtata brutal a brazilor, care curand vor lua calea gaterelor. In urma lor, muntele va fi mai trist, asa cum devenise mai prin toate padurile care altadata iti daruiau linistea si racoarea lor.

Depasind locul coloniei amintite am ajuns in acul de par al serpentinei care continua drumul. Am tras masina pe margine, pe platforma de unde urca un vechi drum forestier. Tatal si fiul au inceput drumul catre creasta muntelui, acolo unde in indepartarea sa se zareste o sa ingusta intre brazii inca in picioare.

Am trecut mai intai pe langa una dintre captarile secundare ale lacurilor hidroenergetice. Apoi catava vreme am mers in lungul drumului, pana cand acesta s-a inscris pe coasta muntelui spre apropierea unei taieri mai contemporane. In fata, din curba drumului, un altul invechit si strabatut de firul de apa al Paraului Plaiul Poienii urca direct, din greu, fara mofturile serpentinelor. Pe el am apucat si pana am ajuns in creasta, printre brazii rariti de om, unii aruncati pe ici colo, nu ne-am mai oprit. Doar in apropierea crestei, scurta vreme, am urmarit poteca cea veche, cat mai ramasese din ea. O coborare de cativa metri si iata-ne ajunsi in drumul alpin construit in preajma primului razboi mondial.

Drumurile care duc pana aici:

- pe intreaga cununa a Muntilor Latorita exista un drum alpin („strategica”), accesibil mijloacelor auto de teren; dateaza din vremea primului razboi mondial; in zona era granita tarii, de trista amintire, cu Ardealul; drumul incepe in catunul Valea Macesului (aflat la dreapta de Voineasa pe harta 1, pe soseaua principala) si are 32 km;

- din Voineasa, urca spre plaiul Balturilor, poteca marcata cu cruce rosie, prin padure mai intai, uneori cam priporos si ajunsi acolo urmam mai departe drumul alpin descris mai sus;

- din Ciunget, urca pe Valea Rudaresei, vreo 8 km, un drum care mai catre inceput trece pe langa cateva pensiuni si se ramifica inaintea captarii hidro, spre dreapta, sapat in muntele de calcar, de unde un alt drum, dupa circa 4 km, ajunge la cabana Plaiul Poienii; tot din drumul din vale, dupa 5 km, se ramifica spre stanga drumul ce urca la Castelul de Echilibru al hidrocentralei si langa acesta se afla cabana turistica Luminita (sunt si locuri de cort si izvor in apropierea ei – Ică Giurgiu);

- din soseaua Manailesei, dupa ce treci de locul numit Despina, urca drumul cel mai scurt catre creasta muntelui, pe care am ajuns si noi la cabana.

Donează 30 de lei