Sturii lui Pavel, Munţii Căpăţânii

text: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea)


citiţi aici prima parte a articolului

Sturii lui Pavel şi Pietrele Goale

Cine patrunde pentru prima oara pe Valea Lotrisorului (vezi harta 1) va dori cu siguranta sa revina inca de multe ori. Pereti de stanca cu fisuri si surplombe, pe care s-au stabilit trasee alpine, creste inalte pe care pini singuratici isi infig radacinile in fisuri nevazute, firul de apa cristalina care se strecoara in meandre la tot pasul, sarind din cascada in cascada, totul indeamna la cunoasterea in amanunt a locurilor. Si daca vom avea norocul sa zarim pe stancile cheilor inalte, prin despicatura carora de abia zarim cerul, cate un exemplar de capra neagra, vor fi motive in plus ca sa cautam potecile locurilor, putine la numar, care ne conduc prin ascunzisuri, pe creste zdrentuite, acolo unde mai sus nu intalnim decat albastrul cerului.


1. Poteca care urcă din Valea Lotrişorului

Dupa ce strabatem cei circa 5 km, pe drum forestier, de-a lungul paraului si scapam din stramtoarea muntelui, ne trezim in fata unor poieni intinse, la marginea carora incepem sa gasim locuri amenajate de om. Dupa ce trecem un podet peste o confluenta de paraie, prin iarba mare gasim punctul rosu, semnul turistic pe care-l urmam in continuare. Pana aici, pe drumul forestier, am mers 1-1½ ore.

La inceput, 5-10 minute, drumul urca foarte putin, indreptandu-ne spre dreapta. Apoi urca sustinut, facand o serpentina, apoi alta, dupa care ne inscriem pe drumul de coama, pe o adevarata alee printre fagi. Mai departe, poteca urca continuu, depasind uneori grupuri de stanci, alteori zigzagand pe fete inclinate, dar nu paraseste cumpana de ape pe care ne-am angajat chiar de la inceput. Catre sfarsitul urcusului intalnim vegetatie abundenta, prin care poteca razbate, orientandu-ne spre stanga. Dupa ce depasim tufele amintite, razbim din nou in padure de fag. Zarim lumina crestei, pe care salasluiesc si cateva exemplare de brad. 

12   Foarfeca Naratului (832 m) (Muntii Capatanii), pe malul drept al Oltului, vazuta de pe stancariile Lotrisorului.    foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

13 Varfurile Pietrele Goale (1380 m), vazute dinspre Valea Lotrisorului.    foto: Trestian Gavanescu (Ramnicu Valcea)

Schimbam directia spre dreapta si atingem liziera padurii. Sfarsim aici un urcus destul de dur, care ne-a luat 1¾-2 ore. Suntem la marginea de jos a Poienii lui Pavel (harta 1). Aici, lasandu-ne in asternutul molatec al ierbii mari, putem face un popas ceva mai lung. Privim catre adancurile vaii pe care am parasit-o, urcam cu gandul pe stancariile Sturilor Puturoasei, de pe malul drept al Lotrisorului, sau privim catre inaltimile Claii cu Brazi (harta 1), acoperita de peria deasa a padurii de brad. Catre nord-est zarim inaltimi stancoase cu abrupturi care coboara vertiginos catre adancurile Vaii Lotrisorului, ascunzand in clinurile lor vaiugi adanci, de unde se infiripa aprigul Parau Apa Neagra, care la unirea cu apele Lotrisorului coboara in cascade inspumate si mai ales zgomotoase. Inaltimile celor doua cocoase care se ridica deasupra abrupturilor amintite alcatuiesc Pietrile Goale (imaginea 13), ridicate, cu toata semetia lor, la doar 1380 metri. 

Urcam pe plaiul intins al poienii, uneori rascolita pe alocuri de coltii mistretilor, trecem pe langa un brad singuratic, pe care se afla un vechi indicator turistic si acolo unde se sfarseste poiana, printre exemplare batrane de fagi apucam firul potecii spre stanga, intrand din nou in padure. Aici peisajul se schimba. Uneori, la capatul de sus al poienii, intrand in padure spre dreapta, in afara potecii, gasim izvorul care alimenteaza turmele poposite arareori pe aici. Ne strecuram printre blocuri uriase de stanci, apoi ajungem la o poiana ridicata aproape vertical pe dreapta potecii.

Cativa zeci de metri mai departe parcurgem o scurta brana si intram din nou in padure. Acelasi peisaj punctat cu blocuri mari de stanci risipite pe tot locul si iata-ne intr-o sa, in mijlocul padurii, dar parca mai luminoasa. Gasim pe aici, la timpul potrivit, pe fagi inalti, delicioase exemplare de pastravi de padure. Pana aici, din Poiana lui Pavel, au mai trecut ½ ore. Suntem aproape de Sturii lui Pavel. Portiunea aceasta ultima de drum are insa locuri dintre acelea care se tin bine minte. Labirintul strecurat printre stancile amintite, mici portiuni de brana, bolti de vegetatie frumos arcuite peste poteca firava, ba chiar si scurtul fragment de poiana risipit pe panta muntelui, deasupra careia, sus de tot, vine calea Pietrilor Goale, tocmai dinspre Foarfeca Naratului (imaginea 12). Pana aici, in Saua Sturilor lui Pavel, s-au scurs din Valea Lotrisorului 2½ ore.

S-ar putea sa fiu un indragostit iremediabil de farmecul padurii, dar parca prin aceste locuri padurea de fag, punctata ici colo de cate un brad, inalt si argintiu, cu covoare timide de verdeata printre arbori, cu ciopoare de viorele primavara, stapanita de misterul tacerii, iti strecoara in suflet linistea pe care o cauti mereu.

Suntem aproape de tinta finala a traseului, Sturii lui Pavel. De aici incolo, degeaba mai cautam vreo poteca. Doar intuitia si urmarirea crestei ne vor conduce catre varf. Pe stanga potecii marcate apar blocuri uriase de stanca. Adevarate paralelipipede de piatra, parca aduse aici de forte supranaturale. Pe langa ele incepem urcusul catre creasta. Incepem sa urcam spre Sturii lui Pavel, abatandu-ne din poteca spre stanga, pe muchie; nu sunt atat de spectaculosi ca Sturii Puturoasei, dar au privelisti magnifice catre Cosurile Naratului si toboganurile imense care coboara catre padurile dese de la poalele acestora. Depasim mai intai un prim varf; apoi urcam prin padure si tancuri, ocolindu-le cu atentie, pana catre micutul platou, mai mult ingramadire de stanci risipite printre brazi agatati vremelnic in crapaturi invizibile. Urcusul dureaza cel mult ½ ore.

O lume neobisnuita sta la picioarele noastre. Varfuri stancoase, care prevestesc Cosurile Naratului, tasnesc din padurea deasa, risipita pana spre Valea Lotrisorului. Mai departe, spre cetatea Naratului, alte stanci cu forme ciudate strajuiesc locurile, fara sa fie recomandabil sa le parcurgem. Ele sfarsesc tocmai in Saua Tarsa. Daca dorim sa ne intoarcem pe poteca marcata, parasita la ascensiunea pe Sturi, nu vom avea ce regreta. Vom descoperi drum de brana, cu scurte coborasuri si urcusuri, ocolind abruptul Sturilor, acoperit de fagi si brazi agatati de versant. Dupa trecerea prin saua linistita, schimbarea brusca a decorului, transpus in lumea agitata a branelor alpine, surprinde, aratandu-ne ca lumea Naratului are secrete pe care merita sa le cunoastem.

Din seria Sturilor existenti in zona din preajma marilor inaltimi ale Capatanii, acestia, ai lui Pavel, intregesc lumea surprinzatoare a stancariilor de joasa altitudine cuprinse in parcul natural Lotrisor - Cozia.


2. Poteca care suie din Valea Lotrului

Limita nordica a parcului national Lotrisor - Cozia are, pe malul drept al Oltului, muchii prapastioase, a caror parcurgere, strecurandu-ne printre clontani stancosi, confera locurilor parfumul adevaratelor aventuri. Fie ca parcurgem muchia care se desfasoara pe malul stang al Lotrisorului, lipsita de poteci clare, care ne silesc la urmarea hataselor de animale, fie ca alegem muchia continua care incepe spectaculos, cu adevaratul cuib de vulturi din Foarfeca Naratului, amandoua ne conduc pana in varful Pietrelor Goale, la 1380 m. Inaltimea modesta a varfului nu inseamna nicidecum ca pana acolo drumul va fi comod. Dimpotriva, vom avea de infruntat culmi stancoase, unele depasite cu greutate, siliti fiind sa avem de-a face cu ocolisuri zdravene, coborasuri, urcusuri si momente de orientare dificila, din cauza potecii neumblate, de multe ori neclara; desi pe aici exista un vechi marcaj turistic, banda rosie. Poteca se regaseste in ghidul Muntilor Capatanii, fiind amintita la pagina 19, fara a fi descrisa.

Pietrele Goale, obiectivul acestei plimbari, pot fi abordate pornind din Valea Lotrisorului, prin Poiana lui Pavel, pe punct rosu si apoi la dreapta, pe poteca de creasta, pana in varf - timp necesar 4½-5 ore; prin Valea Satului, din Brezoi - cruce albastra pana la Saua Tarsa, apoi la stanga pe punct rosu, pe sub Sturii lui Pavel si in continuare banda rosie - timp necesar 3½-4 ore; sau pe traseul care urmeaza a fi descris in continuare, chiar de la Gura Lotrului.

Traversam poiana punctata cu un stalp de inalta tensiune, aflata la baza contrafortilor stancosi care coboara din inaltul abrupturilor Foarfecii Naratului. Traversam un valcel - firul paraului care alimenteaza cu apa cele cateva baraci aflate dedesubt - si urcam apoi pe muchie, de care nu ne mai desprindem pana ajungem in creasta, intr-o sa ingusta. Pe intreg traseul nu gasim surse de apa.

Dupa ce ultima portiune a urcusului ne-a purtat printr-un veritabil horn, putem face o scurta incursiune pe cocoasele inalte ale Foarfecii Naratului (831 m), prapastioase, loc de privelisti deosebit si lacas de odihna al caprelor negre. Pana aici, timp de mers 2 ore, pe marcajul inca vizibil, dunga rosie. Poteca spre Pietrele Goale de abia de aici incolo incepe.

Chiar in sa, aflam spre dreapta, strecurata prin lastarisul crescut de-a valma, firul potecii care ne va conduce in 4-4½ ore in zona inalta a Pietrelor Goale, pe varful golas al acestora, la 1380 m. In intregime, poteca descrisa in continuare este folosita de vanatori, de regula braconieri, pentru ca pe aici mai este inca loc indragit si populat de numeroase animale salbatice, din cele blajine, care nu fac rau nimanui. Drumul care urmeaza din Saua Foarfecii, cu probleme numeroase de orientare, varstat din loc in loc cu semnele rare ale marcajului turistic, ocoleste muchiile stancoase coborate catre vale. Ocolisurile sunt parca din ce in ce mai prelungi si parca de fiecare data coboram mai mult.

Cand terminam de coborat un pinten stancos urmeaza intotdeauna un urcus obositor, pana cand celalalt pinten ne sta in cale. Asa se intampla cu toate muchiile stancoase intalnite. Si sunt cam trei astfel de traversari. Ultimul urcus - dupa atatea ocolisuri - este si cel mai lung. Cand sfarsim urcusul suntem din nou in creasta, intr-un loc mai larg si parca mai la indemana decat pana acum. Suntem in plina padure de fag. Pana aici a trecut 1 ora de la parasirea seii din preajma Foarfecii Naratului.

Pe aici razele soarelui patrund cu greu, frunzisul des lasand arareori loc liber. Ne odihnim langa piatra mare din mijlocul padurii si continuam apoi drumul spre stanga, intr-un urcus accentuat, care nu se sfarseste decat cand am ajuns pe varful Pietrelor Goale. Poteca, pentru ca pe aici exista totusi una, este insemnata din loc in loc, destul de rar, cu banda rosie. Urcusul neintrerupt are totusi un mic palier, inselator, dat de un varf premergator celui mare, tinta noastra. Desi am ajuns pe marginea destul de abrupta a muchiei pe care am urcat, nu suntem inca pe varf. Ne abatem spre dreapta, intrand din nou in jocul potecii care urca continuu. Din saua amintita pana aici s-a scurs inca 1 ora. Inca ½ ora si am ajuns dintr-odata la golul alpin. Suntem pe versantul nordic al Pietrelor Goale, in imediata apropiere a varfului pentru care am trudit atat.

O incursiune pe varf, la 1380 metri, ne rasplateste de tot efortul facut pana acum. Suntem la capatul a 4-4½ ore de cand am parasit soseaua, la Gura Lotrului. Sub picioarele noastre se desfasoara abrupuri impresionante care se pravalesc catre Valea Lotrisorului. Muchii stancoase, din care tasnesc clontani ascutiti, separate de vai inguste, dispuse intr-un anume fel, parca neintalnit. Toate vaile care coboara din varf sunt colectate de o vale principala, un fel de zid in care torentele de primavara si firicelele de apa se izbesc, formand mai departe Paraul Apa Neagra, singurul afluent de mal stang al Lotrisorului, care spre varsare alcatuieste o frumoasa salba de cascade.

Padurile din fata, cele ale Lotrisorului, sunt strapunse de tancurile singuratice ale Sturilor Puturoasei, iar de jur imprejurul lor, paduri parca de nepatruns. In departare, varful impadurit al Claii cu Brazi, iar langa acesta Cosurile Naratului, impresionante bastioane stancoase. Cand privim spre nord, pe repezoiul pantelor de sub noi, paduri desfasurate pana catre Valea Lotrului. Iar pe malurile acestuia, minusculele acoperisuri ale caselor din Brezoi. Mai departe, dincolo de malul stang al Lotrului, privim desfasurarea de carapace stancoase care alcatuiesc Stancariile Doabrelor , iar peste ele plaiurile linistite ale Poienii Sulitei (vezi și). Privirile se opresc, in zilele senine, pe inaltimile departate ale Fagarasului si pe cusma masiva a mai apropiatei Cozia, cu toate releele si crucile care se construiesc una dupa alta, pana n-o sa mai ramana nici-o palma neacoperita din Ciuha Mare.

Ne gandim la intoarcere. Avem la dispozitie cateva variante. Intoarcerea pe acelasi traseu, pe care nu o recomand. Raman utilizabile doua variante, avand o scurta portiune comuna. Mai intai coboram din varf si ne angajam pe poteca clara, prin padure de brad, indreptandu-ne catre vest, spre Narat. Coboram intr-o despicatura adanca, de unde destul de aventuros, pe brana, deasupra unui abrupt, depasim cel de al doilea varf al Pietrelor Goale. Ajungem repede, ½ ore, deasupra unei pante inierbate, in josul careia zarim o poteca. Este poteca care vine dinspre Poiana lui Pavel. Daca dorim sa mergem in Valea Lotrisorului, aici este bine sa ajungem la poteca, coborand direct, urmand apoi spre stanga poteca marcata cu punct rosu. Vom ajunge repede in Valea Lotrisorului, la sfarsitul a 1½ - 2 ore socotite de la plecarea din varf, dupa care urmam in aval drumul forestier (1½ ore). Sfarsim astfel o tura interesanta, la capatul a 6½ - 7½ ore de efort sustinut.

Alta posibilitate este de a continua drumul catre Saua Tarsa, coborand pe creasta pana intalnim punctul rosu, apoi pe langa Sturii lui Pavel, ajungand in Saua Tarsa la sfarsitul unei ore de la plecarea din varf. Urmeaza apoi coborarea pe Valea Satului, pe marcaj cruce albastra, iesind dupa inca 2 ore chiar in centrul Brezoiului, sfarsind astfel o tura de 7½ - 8 ore, desfasurata prin hatisurile mai putin umblate ale acestui fragment al Muntilor Capatanii.

Cine isi propune sa cunoasca acest adevarat labirint stancos, de multe ori chiar alpin, cu numeroase probleme de orientare, nu va avea ce sa regrete. Privelisti deosebite, din varfuri golase, catre muntii cel mari ai Fagarasului si Lotrului, intalniri aproape sigure cu antilopa Carpatilor, abrupturi pe care le depasim pe brane agatate pe marginea lor, paduri falnice, nemodificate de om, iata ce ofera acest traseu aproape necunoscut. Imi aduc aminte ca atunci cand l-am facut prima oara nimeni nu ne-a fost calauza. L-am refacut de alte cateva ori. Are desigur probleme de orientare si de aceea este indicat doar celor cu indemanare in astfel de situatii. Dar cel care se incumeta sa-l strabata va cunoaste un fragment important, premergator Naratului, exponent de frunte al acestui loc atat de framantat si, desigur, va avea multe de povestit din aceasta excursie desfasurata la inaltimi atat de modeste.

14 Muntele Basarab (Muntii Capatanii), pe malul drept al Oltului, vazut din Muntii Cozia.

foto: Ionica Lera (Ramnicu Valcea)

15 Capră neagră în Muntele Basarab.

foto: Ionică Lera (Ramnicu Valcea)