Gaura/ Peștera lui Pompilă, Podişul Sucevei
extras din Romania, tourist map - Ministerul Turismului, 1989
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
La limita judetelor Iasi, Botosani si Suceava se gaseste satul Humosu, pierdut printre dealuri impadurite.
Accesul se face din Pascani (vezi harta), pe DN 208 pana in localitatea Lespezi, imediat dupa ce trecem Raul Siret; apoi, din centrul satului Lespezi ne abatem pe DN 281 spre satul Siretel. Din centrul satului Siretel parasim DN 281 si continuam deplasarea catre satul Vama, pe singurul drum asfaltat.
Drumul urcă încet printre dealuri argiloase; cel din dreapta în sensul de mers este destul de înalt şi împădurit. La câteva sute de metri de la ultimele case din Sireţel, pe partea stângă a drumului întâlnim un grup de stânci interesante, calcare erodate cu aspect ruiniform (foto 1). Aproape de intrarea în micul sat Vama se observă foarte bine caracteristica întregii zone: alunecări de teren (foto 2) şi râpe adânci şi abrupte, presărate cu piatră moale, argiloasă (foto 3). Drumul urcă destul de mult şi traversează satul care nu este prea mare; un mănunchi de case răsfirate de o parte şi de alta a drumului asfaltat.
1
2
3
4
După ce depăsim şi satul Vama, la circa 50 minute de mers pe jos din satul Sireţel, după ce am părăsit DN 281, înainte de a ajunge în următorul sat, Humosu, pe partea dreaptă în sensul de mers spre Humosu se desprinde un drumuşor de ţară (foto 4). Ne înscriem pe el şi imediat se observă un mic perete stâncos, extrem de interesant ca formă (foto 5). Privirea ne este atrasă de o fisură de formă triunghiulară (foto 6); are înălţime de 2,4 m şi lăţime la bază de 0,75 metri. Aceasta este intrarea în ceea ce localnicii numesc Gaura lui Pompilă/ Popilă.
5
6
Se spune prin partea locului că acolo s-ar fi ascuns un haiduc. Cu timpul piatra a “crescut”, cum spun oamenii şi acum intrarea în grotă este prea îngustă pentru a mai permite cuiva să înainteze. Am cercetat această grotă şi am constatat că imediat după intrare se îngustează. Interiorul este modelat în gresii calcaroase şi se văd straturile succesive de piatră (foto 7). Se poate înainta pe un tunel destul de îngust, circa 5 metri (foto 8), după care urmează o parte foarte îngustă, lungă de 1 m, care se termină cu un puţ vertical. Am sondat acest puţ cu piatra şi se pare că continuă destul de mult.
7
8
9
Explicaţia pe care am găsit-o studiind ceea ce am văzut este că ceea ce numesc localnicii “stâncă care creşte” este de fapt rezultatul alunecărilor de teren, solul din această zonă fiind propice pentru aşa ceva. Probabil că aceste stânci s-au mişcat în decursul timpului şi au blocat accesul în grota despre care se spune ca ar fi dedesubt.
10
11
La ieşire am făcut o fotografie unuia din pereţii pe care se află fisura prin care am intrat (foto 9). Dacă ne vom deplasa de-a lungul acestor pereţi vom vedea în imediata apropiere a intrării în grotă, pereţi calcaroşi, în straturi (foto 10) şi ceva mai încolo acelaşi fel de stâncă, pe lângă care curge un mic pârâiaş (foto 11).