Pe munte, de la Suceviţa la Gura Humorului 1, 2
Este un traseu frumos, spectaculos, care merge aproape paralel cu creasta Obcinii Mari pe o distanta considerabila, aproape 40 km. Pe harti este trecut ca fiind marcat cu banda albastra; porneste de pe drumul forestier Neagu, care urmareste paraul cu acelasi nume.
Exista mai multe posibilitati de a intra pe acest traseu. In foto 1, in spatele turnului vestic al manastirii Sucevita, se observa o creasta impadurita. Pe acea creasta trebuie sa urcam. Pentru a ajunge la baza ei mai urcam pe DN 17 circa 500 metri de la manastire si dupa o borna kilometrica ne abatem la stanga, pe un drumusor (foto 2).
1
2
3
Ajunsi la intrarea in padure, drumusorul se bifurca, noi ne abatem spre stanga. Se observa imediat un marcaj cruce albastra, dar nu in pozitie normala ci rotit. Putem urma si acest marcaj, care a fost facut relativ recent, dar la fel de bine putem urca creasta care se observa in dreapta noastra, prin padure. Este un urcus sustinut, panta fiind destul de mare. Dupa circa 10-15 minute de urcus vom intalni un interesant grup de stanci, numit de localnici Stancuta (foto 4, 5). Caracteristic acestor stanci este o imensa gaura prin care se poate vedea pana departe spre vest. S-a construit o cruce in varful acestor pietre.
4
5
Imediat dupa Stancuta se mai afla cateva stanci raspandite prin padure (foto 6). Poteca urca apoi o panta lina, lunga si este foarte vizibila. Apare din nou marcajul cruce albastra, in aceeasi pozitie, rotit putin (foto 7). Depasim o mica poiana dupa care intram din nou in padure si dupa aproape 45 minute de la intrarea in traseu ajungem din nou intr-o frumoasa poiana. Pe aici apare si un marcaj mai vechi, banda albastra, care porneste tot din Sucevita si urmareste indeaproape drumul forestier Neagu, drum care incepe exact inainte de a ajunge la manastirea Sucevita. Acest drum a fost deteriorat de numeroasele inundatii din ultimii ani si acum este partial acoperit de copaci doborati de viituri.
6
7
Tot in poiana in care suntem acum, in capatul Paraului Neagu, se poate ajunge si daca vom urma un alt traseu.
Inainte de a intra in satul Sucevita, pe parte stanga daca ne deplasam de la Radauti spre Sucevita se afla un drumul forestier, Soarecu, denumit asa dupa paraul pe care il urmeaza cale de peste 10 km (foto 4 de aici). Ne inscriem pe acest drum pana in apropierea primului canton forestier aflat pe partea dreapta a drumului si la circa 1 km de la intrarea pe acest drum. Inainte de a ajunge la canton urcam pe dealul din dreapta fata de sensul de mers pana aici, printr-o padure de foioase. Dupa un urcus destul de sustinut (foto 8) si fara poteca clara ajungem pe o creasta pe care se afla o poteca pe care o urmam spre stanga fata de sensul de urcus.
8
Poteca coboara apoi foarte putin si urca din nou dupa care coboara intr-o mica poienita de unde urca iar si aici intersectam traseul descris aici. Dupa ce am intersectat acest traseu drumusorul nostru coboara din nou intr-o sa unde intalnim mult jir (foto 9) iar de aici urmeaza o poteca foarte larga (foto 10) care ne scoate in vecinatatea unor stanci de circa 4 m inaltime, aflate ceva mai sus de capatul Paraului Neagu. De aici poteca urmeaza creasta pe care suntem si care, in circa 10 minute, ne scoate in poiana in care am ajuns pornind pe la Stancuta. Desi este o portiune frumoasa totusi aceasta intrare in traseul pe care vrem sa-l descriem este ceva mai dificila din cauza orientarii in lipsa marcajelor turistice. Nu exista totusi pericol major de ratacire, satul Sucevita fiind foarte aproape; pe oricare din vaile care se desprind din traseu vom cobori vom ajunge fie in sat fie pe drumul forestier Soarecu, fara dificultati.
9
10
11
Mai departe, poteca noastra urca domol prin padure si la un moment dat coboara intr-o sa dupa care urmeaza un nou urcus, pana in vecinatatea Varfului Holmu (899 m). Mai exista o varianta de a ajunge aici. Daca vom merge aproape 3 km mai sus de manastire, exact la iesirea din satul Sucevita, pe partea stanga in sensul de urcus se afla drumul forestier Dragosinul. Vom parcurge circa 20 minute pe acest drum, pana intram in padure, depasind o bariera. Imediat dupa aceasta bariera se observa pe partea stanga o poteca care urca in padure. Ne inscriem pe aceasta poteca intr-un urcus destul de accentuat. Ceva mai sus, liziera padurii este foarte aproape si merita sa ne abatem putin de la poteca pentru a admira toata Valea Sucevitei. Iarna arata ca in foto 34. Sageata rosie indica drumul DN 17 spre Palma (aici sau aici), sageata albastra indica drumul amintit la, foto 1 iar sageata galbena drumul forestier Dragosinul, amintit tot la.
Urcam mai departe si in circa 40 minute de la intrarea in padure depasim Varful Holmu si ajungem in poteca marcata cu banda albastra pe care continuam traseul spre Gura Humorului.
De aici traseul se abate spre stanga fata de sensul de parcurs dinspre Stancuta (foto 11). Poteca coboara iar si depaseste o mica zona mlastinoasa dupa care incepe sa urce din nou printr-o portiune acoperita cu copaci tineri foarte desi si flancati de padurea cu copaci inalti. Apoi tufisurile si copacii mai tineri se raresc si poteca devine din nou larga si foarte clara, urmand creasta marcata cu linie galbena intrerupta in foto 1 de aici. Undeva intalnim o cruce de lemn in dreptul careia, daca vom cobori circa 100 m in stanga fata de sensul de parcurs pana aici vom ajunge in partea superioara a alunecarii de teren din foto 8 de aici . Depasim si o portiune defrisata de unde avem o splendida perspectiva asupra unei portiuni din creasta Obcinii Mari (foto 12). De undeva mai incolo se zaresc printre copaci stancile de pe Scurtu (foto 31 de aici). Poteca urca din nou si urmeaza o lunga parte numai prin padure. Indiferent de anotimp, chiar daca nu avem vizibilitate din cauza copacilor inalti, aceasta padure arata magnific datorita culorilor fiind un amestec de foioaase cu conifere iar putinele locuri prin care mai putem admira imprejurimile, mai ales spre est, ne arata ca suntem destul de sus.
12
La un moment dat intalnim fagul surprins in ultima fotografie de la, care vara arata asa (foto 13). Tot din acest loc, daca vom cobori foarte putin in dreapta fata de sensul de parcurs pana aici vom intalni singurul lac din Obcina Mare. Dupa ce depasim fagul a carui scorbura imensa ne-a gazduit cateva clipe, poteca urca pana la intrarea in Poiana Trisiciori unde o cruce de lemn marcheaza varful de 1038 m (foto 13a). De aici se desprinde un alt traseu care face legatura cu creasta Obcinii Mari, prin Poiana Marului, amintit la. Pe un copac apare si un marcaj banda galbena (foto 14). Poiana nu mai este la fel de mare ca alta data deoarece padurea a invadat incet, incet portiunea golasa.
13
13 Trisciori
14
Continuam deplasarea pe aceeasi creasta pe care am ajuns aici. Foarte putin mai jos vom intalni copacul pe care au fost aplicate marcajele orizontale de la. Apoi poteca intra iar in padure si urca o panta lina apoi coboara destul de mult. Imediat cum incepem sa coboram intalnim copacii care erau poleiti cu superbe cristale de gheata si amintiti la. Treptat ajungem intr-un loc de unde s-au facut exploatari forestiere, o mica zona mlastinoasa de unde poteca urca iar, tot o panta lina, dar lunga. Poteca se largeste destul de mult si in dreapta noastra la circa 100 de metri mai jos, printre copaci, vom observa o vasta poiana. Merita sa coboram pana acolo deoarece este un minunat loc de belvedere, se vede o foarte mare parte din creasta Obcinii Mari iar in vale satul Poiana Micului. De aici s-au facut pozele de la.
Daca revenim la poteca principala si vom fi atenti pe partea stanga, de aceasta data vom observa o poteca, singura de altfel, care se desprinde din cea pe care suntem si coboara undeva in padure. Aceasta poteca duce spre un alt obiectiv interesant din zona, Pietrele Muierilor, amintit aici. E bine sa coboram cativa metri pe aceasta poteca deoarece in partea stanga a ei, la radacina unui fag imens se afla un izvor.
continuarea articolului se află aici