Pe munte, de la Suceviţa la Gura Humorului 3

începutul articolului se află aici

In continuarea traseului pe creasta principala, urmeaza o portiune lunga numai prin padure. Se mai observa printre copaci, undeva in departare, pe partea stanga in sensul de mers, orasul Solca. Mai depasim o poiana de unde avem din nou perspectiva asupra Obcinii Mari si apoi poteca marcata mai departe cu cruce albastra merge numai prin padure pana aproape de orasul Solca. Ajungem iar la o poiana rezultata in urma unor defrisari si care acum e asaltata de copaci foarte tineri si desi dar in care poteca noastra are aspectul unui drum forestier. Dupa ce depasim si aceasta poiana mai parcurgem circa jumatate de ora si ajungem in dreptul orasului Solca. Undeva coboram o mica panta printr-o padure foarte intunecoasa care cu siguranta ca ne atrage atentia, fiind in contrast cu poteca larga si care se strecoara printre copaci inalti, ca pana acum. Imediat dupa aceasta portiune ajungem intr-o foarte mica poienita in care un drum care vine din stanga noastra, din Solca, traverseaza creasta pe care suntem si coboara spre dreapta noastra. In acest loc parasim creasta pe care suntem si ne abatem spre dreapta, in sensul dat de sageata rosie din foto 15. Daca am urma creasta mai departe, inca o ora, vom cobori in satul Solonet, amintit la finele articolului de la .

Putem urca in poienita din foto 15 si din Solca. Din centrul orasului ne deplasam circa 200 metri pe drumul 2E, inspre Gura Humorului si ne abatem la dreapta pe drumul care duce spre stadion (foto 16). Pe aici porneste si traseul marcat cu triunghi rosu, trecut pe harta, dar in prezent marcajul nu se mai observa. Dupa ce depasim ultimile case intram in padure si, desi se observa multe drumuri adiacente, vom urca pe oricare din ele deoarece toate duc in creasta principala, respectiv in mica poienita din foto 15. Ceea ce este caracteristic acestor drumusoare este noroiul destul de mare.

Ajunsi in creasta ne vom abate pe drumusorul dat de sageata rosie din foto 15 sau foto 17. In aceasta ultima fotografie am marcat cu sageata galbena locul pe unde am ajuns aici dinspre Sucevita. Urmam acest drumusor care coboara o panta foarte lina prin padurea de conifere si ajunge destul de repede intr-o sa unde padurea se rareste. Drumul coboara undeva in dreapta noastra dar, printre copaci, inainte de a ajunge in sa, observam poteca pe care trebuie sa urcam in continuare pe muntele vecin, care in perioada in care am fost noi era inca plina cu zapada si se vedea ca o dara prin padure (foto 18).

Urcam o panta destul de mare la inceput, dar scurta, dupa care urcusul se mai domoleste si poteca se abate spre stanga fata de sensul de urcus pana aici. Urcam printr-o padure intunecoasa dar poteca este destul de larga. Ajungem la un grup de stanci interesante; cea care este exact pe poteca se numeste Piatra lui Zinger (foto 19 si 20). Din dreptul acestor pietre poteca se abate spre dreapta si ceva mai incolo apare din dreapta noastra, de pe o poteca, marcajul banda albastra pe care il vom urma pana la capatul traseului. Aceste marcaje au fost efectuate relativ recent si nu sunt trecute corespunzator pe harti. Aici marcajul apare in pozitie normala dar ceva mai incolo se vede alt marcaj banda albastra care a fost facut orizontal si care a fost sters.

Pornim din nou la drum dar poteca sufera o schimbare brusca de directie, din varful amintit se abate la stanga, aproape la 90 de grade si coboara prin padure. De aici, o buna portiune mergem doar prin padure. Traversam si o portiune cu copaci mai desi si mai tineri urmand mai departe marcajul banda albastra. Treptat poteca se largeste si face loc din nou unui drumusor care iese intr-un luminis. Incepe sa coboare apoi si in foarte scurt timp, spre dreapta in sensul de mers, zarim frumoasa vale a Paraului Humor (foto 24) unde in zare se vad satul Manastirea Humorului si in ultimul plan orasul Gura Humorului. Ceva mai la stânga un frumos şirag de case din satul Pleşa precum şi creasta aflată în planul al doilea pe care trebuie sa continuăm traseul (foto 25).

In cateva minute depasim Piatra Soimului, celebra prin sculpturile ei, descrisa la si la. Din dreptul acestei stanci vom parasi drumeagul de tara si vom continua sa mergem pe creasta dealului din stanga noastra, pe liziera padurii. Drumeagul pe care l-am parasit urmeaza o curba de nivel si undeva mai incolo se uneste din nou cu creasta pe care trebuie sa o urmam dar apoi coboara undeva in dreapta, spre satul Manastirea Humorului. Este util sa parcurgem creasta deoarece la cateva minute dupa Piatra Soimului se afla alt grup de stanci interesante, descrise la. Mai departe parcurgem poteca marcata care, dupa un mic urcus, coboara destul de mult pana intr-o vale adanca. Inainte de a cobori, din poteca marcata se desprinde spre dreapta, in sensul de coborare, un drum de tara pe care daca il parcurgem spre vale ne conduce in satul Manastirea Humorului unde se afla si manastirea cu acelasi nume.