Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Muntii Rodnei, din nordul tarii, impresioneaza prin maretie. Desigur ca una din atractiile principale este varful cel mai inalt al lor si de altfel cel mai inalt varf din Carpatii Orientali, anume Pietrosul, 2303 metri. Sunt multe trasee care duc spre varf dar ne-am propus sa abordam un parcurs mai deosebit si de altfel ceva mai dificil dar foarte spectaculos.
Coboram odata spre Borsa de pe Varful Puzdrele (2189 m; vezi harta, extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979), spre Valea Repedea si am zarit pe partea opusa vaii spre care coboram o portiune defrisata si destul de abrupta pe care ne-am gandit sa o abordam cu prima ocazie si pe care se intrezarea un traseu de urcat Pietrosul. Am avut o prima incercare acum cativa ani, in aprilie, dar zapada foarte mare care mai domina inca crestele dar mai ales ceata extrem de deasa si de un alb profund a facut imposibil proiectul nostru a a ajunge pe varf si am cedat undeva pe la 2200 metri pentru ca nu ne mai puteam orienta. Vezi mai mult despre natura și relief România.
Asa ca am revenit in decembrie 2008, cand, paradoxal, vremea era mult mai buna decat in aprilie al acelui an in care nu am putut urca. Am plecat din Radauti cu o masina care ne-a purtat peste Obcina Mare, atat de draga noua, peste Obcina Feredeului, peste Obcina Mestecanisului iar de la Iacobeni ne-am inscris pe Valea Bistritei.
Depasim o serie de sate iar dupa 3 km de la iesirea din satul Carlibaba vom observa pe partea dreapta in sensul nostru de mers, celebra Piatra a Tibaului, monument al naturii, o imensa stanca din calcar (foto 1).
extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979
1
Continuam traseul si dupa catunul Sesuri intram in judetul Maramures. In stanga noastra sunt Muntii Rodnei, la care observam deja pantele abrupte. Drumul incepe sa urce pe serpentine, semn ca in curand vom ajunge la Pasul Prislop (1416 m) (foto 2).
O data depasit si acest pas coboram spre Borsa. Dupa ce intram in oras ne inscriem pe drumul care urmareste indeaproape Paraul Repedea, pe care mergem pana la ultimile case, unde lasam masina care ne-a transportat pana aici. Zona este foarte pitoreasca. Stim ca suntem intr-o vale foarte adanca, flancata de doi colosi: Puzdrele pe partea stanga, in sensul de urcus si Pietrosul, pe partea dreapta.
2
3
Luam echipamentul cu noi si pornim la drum (foto 3). Desi in vale e destul de cald si nu sunt decat petice de zapada stim ca acolo sus e zapada mare si trebuie sa fim echipati corespunzator. Urcam incet pe Valea Repedea, pana ajungem la o punte. Pentru ca este foarte ingusta si acoperita cu strat fin de gheta o depasim in patru labe (foto 4). Dupa aceasta punte, la circa 5 minute de mers se deschide spre dreapta, in sensul de urcus, acea portiune defrisata pe care o zarisem la coborarea de pe Puzdre. Zona se numeste Stegea sau Steja dupa cate am aflat de la localnici. Curge si un parau pe acesta vale, care se varsa in Repedea. Ne inscriem pe acest parau. Panta este mare, inca de la inceput. Urc incet, cu multe popasuri si dupa circa o ora ajungem aproape de izvoarele paraului, unde punem cortul, undeva in dreapta in sensul de urcus, pe singurul loc plat pe care l-am intalnit, langa un mic palc de copaci (foto 5). Ne uimeste ca desi suntem in decembrie vremea este numai buna pentru ascensiune si facem comparatie cu acel aprilie care ne-a invins. Exploram imprejurimile cortului si suntem incantati de peisajul magnific. In curand se lasa intunericul si ne retragem in cort. Dupa o masa si un ceai cald somnul ne cuprinde imediat.
4
5
A doua zi ne trezim destul de dimineata. Vremea este la fel de buna si se anunta o zi calduroasa. Dupa ce ne alimentam bine pentru ceea ce va urma, luam cu noi cele necesare pentru urcus, inclusiv o cordelina. Incepem urcusul pe aceeasi panta abrupta (foto 6). Soarele isi face datoria din plin si incalzeste foarte tare. Incet, incet brazii se raresc si se fac mai mici dar panta este la fel de mare (foto 7). In vale, spre Borsa, este ceata si aruncam o privire spre Muntii Maramuresului, care se vad in ultimul plan (foto 8 si 10). In fata noastra se observa locul unde se termina panta abrupta pe care o suim (foto 9).
6
7
8
9
10
Dupa circa o ora jumatate invingem panta cea abrupta si ajungem intr-o portiune orizontala, unde facem un popas. Urcam apoi un varf secundar, dupa care ne luptam cu niste tufe de jnepeni. De aici drumul pare relativ usor, panta fiind destul de mica. Chiar pe cresta pe care trebuie sa o urmam si care se observa foarte clar in fata noastra zarim o capra neagra (foto 11). Urcam incet iar zapada incepe sa-si faca simtita prezenta, desi e destul de mica. Ajungem la un grup de stanci unde facem un popas (foto 12). Privelistea este impresionanta: in spatele nostru se ridica semet Varful Puzdrele iar valea este adanca si pare fara sfarsit. In locul unde suntem vine de undeva din dreapta noastra un traseu nemarcat de pe Piciorul Piatra Alba, parcurs ce urca din Borsa si duce tot spre varf.
11
12
Drumul urmeaza mai departe aceeasi creasta si este aproape orizontal deocamdata, cu foarte mici urcusuri (foto 13). Ni se deschide o frumoasa priveliste si spre partea sudica a masivului (foto 14), ascunsa pana acum privirii noastre. Varful cel mare, Pietrosul, inca nu se zareste, este ascuns de o creasta. Dupa ce depasim aceasta portiune aproape orizontala avem parte iar de urcus pe o panta de zapada inghetata dar care nu ridica probleme deosebite. In plus, combinatia de stanca si zapada este spectaculoasa (foto 16).
Dupa aceasta panta zarim Pietrosul, pentru prima data (foto 15). In aceasta poza se observa si traseul pe care trebuie sa il urmam spre varf. Urcam un varf lateral, pentru a admira din nou Pietrosul si abruptul sau nordic (foto 17). Tot de aici facem si cateva poze spre partea sudica. In foto 18, in partea dreapta se afla un varf vecin cu Pietrosul, Varful Rebra/ Buhaescu Mare/ Buhaiescu Mare (2221 m).
13
14
15
16
17
18
Vantul incepe sa bata destul de tare si trebuie sa mai luam o haina pe noi. Soarele este foarte stralucitor si ne echipam si cu ochelari. Incet, ajungem intr-o zona cu multe stanci destul de mari care se afla pe buza superioara a caldarii glaciare a Lacului Iezer, unde se gaseste si statia meteo (foto 19). Vara, daca suntem sus pe platoul dinaintea varfului si privim spre Lacul Iezer, acesta are contur aproape identic cu cel al hartii Romaniei; mai mult, in locul unde se afla capitala tarii se gaseste in lac o stanca ce iese din apa.
Prin aceasta caldare glaciara se gaseste traseul clasic care duce spre varf si marcat cu banda albastra (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-rodnei-harti-marcaje-pesteri). Tot de aici fotografiem din nou Varful Rebra/ Buhaescu Mare/ Buhaiescu Mare (foto 20) precum si creasta de legatura dintre acest varf si Varful Pietrosul, aflat undeva in dreapta. Depasim aceste stanci printre care trece si o poteca si coboram intr-o mica sa unde iese in golul alpin traseul amintit mai inainte, cel marcat cu banda albastra. De aici mai facem o fotografie asupra abruptului nordic de sub Varful Pietrosul (foto 21). Urcam apoi incet panta finala care duce spre varf. Spre nord se observa cateva cornise periculoase de zapada, pe care le ocolim (foto 23). Mai facem o fotografie asupra Muntilor Maramuresului (foto 22).
19
20
21
22
23
24 Participanti (de la stanga la dreapta): Cristi Schipor, Ada Miclos, Vasile Bouaru, Andrei Iliut.
In cateva minute ajungem pe varf (foto 24). Privelistea este coplesitoare... suntem la 2303 m. Vremea a tinut cu noi si e senin. Se vede pana foarte departe. Pe varf se afla incinta unei vechi statii meteo automate, acum dezafectata. Pe langa ea, fotografiem aproape tot lantul Muntilor Rodnei, spre est (foto 25) precum si umbra Pietrosului inspre Borsa (foto 26). Munti si iar munti... (foto 27). Cu greu ne putem desprinde de acest peisaj unic dar timpul e destul de inaintat si trebuie sa ajungem la cort.
25
26
27
Refacem traseul in sens invers. Acum e la vale si desigur ca e mai usor. Noaptea ne prinde in timp ce coboram panta abrupta din vecinatatea cortului dar se vede drumul foarte bine pentru ca luna isi face datoria din plin. Simtim o bucurie mare cand zarim in sfarsit cortul. Urmeaza un ceai fierbinte. Adormim povestind despre minunatul peisaj de sus si despre acest frumos traseu. Muntele ne-a rasplatit efortul si ne-am „recuperat” infrangerea din aprilie.
Page updated
Google Sites
Report abuse