Pe munte, de la Suceviţa la Gura Humorului 4

începutul articolului se află aici


Daca vom alege sa coboram pe acest drum vom avea parte de un peisaj foarte frumos. Intalnim fagi pe care mai stau agatate ciorchine de jir (foto 28) iar de undeva am mai facut o fotografie asupra muntelui pe care am coborat in satul Plesa (foto 29).

28

29

30

31

33

34

35

37

Drumusorul pe care ne-am inscris in coborarea catre manastirea Humorului este flancat de garduri facute din barne de lemn. Ceva mai jos florile de brustur asteapta vara ca sa dea nastere la imense frunze (foto 35). Pe langa drum intalnim si alte flori frumoase (foto 37). Ajungem destul de repede in sat si este bine sa facem o vizita si pe la manastire (foto 30 si 31). Dupa manastire se afla ruinele primei biserici construite aici. Si daca mai parcurgem cateva sute de metri inspre Gura Humorului vom observa pe partea stanga un interesant punct fosilier (foto 33). De aici mai avem de parcurs circa 5 km pana in Gura Humorului.

Daca decidem sa parcurgem doar traseul marcat si nu ne abatem spre manastirea Humorului, ajungem in valea amintita mai inainte, pe drumusorul din foto 38. Imediat urcam din nou pe o poteca foarte larga si bine marcata (foto 39). Dupa circa 10 minute de urcus pe o panta nu prea mare marcajul coteste spre stanga si se inscrie pe un drum de exploatare, aproximativ pe curba de nivel. Depasim o padure de conifere urmand acelasi drum, intram intr-o padure de foioase si ajungem la o noua cotitura marcata foarte bine. Marcajul are sub el si un semn al exclamarii probabil ca sa ne atentioneze de schimbarea directiei (foto 40). De aici urcam o panta ceva mai accentuata dar nu foarte lunga pana ajungem pe o creasta unde intalnim o alta poteca, foarte larga si bine vizibila (foto 41). Din acest loc vom urma doar creasta pana in Gura Humorului.

38

39

40

41

42

Ne abatem spre dreapta fata de sensul de urcus pana aici. De altfel poteca este foarte bine marcata. Ajungem in scurt timp la o cruce ingradita (foto 42). In interiorul acestei ingradituri se vede o cruce mai noua, alba, alaturi de ramasitele alteia mai vechi, de prin 1929. Aici trebuie sa fim atenti la marcaj deoarece din stanga noastra fata de sensul de mers pana aici vine o poteca marcata cu banda verde (!!!) orizontala care traverseaza creasta pe care suntem si coboara spre dreapta fata de sensul de parcurs pana aici. In fata noastra, pe creasta pe care trebuie sa o urmam este un marcaj taiat cu doua dungi albe si acest lucru ne-ar determina sa urmam una din potecile marcate cu banda verde si sa parasim creasta. Totusi urmam mai departe creasta. Dupa cat se pare, marcajul cu banda verde este foarte recent; spre dreapta fata de sensul de parcurs pana aici ne conduce spre satul Manastirea Humorului, deoarece l-am zarit undeva pe un pod peste Raul Humor, in vecinatatea acestui sat.

Asadar mergem mai departe pe creasta si foarte putin mai incolo apare si pe creasta noastra marcajul banda verde orizontala (foto 43) dar si cel normal, banda albastra, cel din urma foarte vechi si abia vizibil. Zapada incepe sa se depuna (foto 44). Poteca este aproape orizontala pe o distanta destul de mare. Cele cateva urcusuri sunt nesemnificative. Apoi incepe sa coboare incet si ajungem la o portiune defrisata (foto 45) invadata de copaci tineri carora le dau frunzele. Si florile isi fac aparitia (foto 48). Intalnim un mic arbust cu flori asemanatoare socului.

43

44

45

48

49

50

Poteca coboara si incepe sa se auda zgomotul orasului. Este ceata si plafonul de nori destul de jos. Intalnim la un moment dat marcajul punct rosu si coboram pe acesta deoarece cele doua marcaje pe care le-am urmat (banda albastra si cea verde) au disparut complet. Nu exista pericol de ratacire, sunt foarte multe poteci laterale care cu siguranta ne conduc in orasul aflat ceva mai jos. Zarim in ceata orasul (foto 49) iar de unde avem cat de cat vizibilitate facem imaginea 50, in care se observa in partea dreapta in ultimul plan capatul crestei Obcinii Mari. Inca putin si ajungem la primele case din oras pe care le depasim si in 5 minute ajungem la drumul E 58, undeva la cateva sute de metri de centrul orasului. Aici ia sfarsit traseul nostru. L-am parcurs in 11 ore.

Participanţi:

Pe portiunea Suceviţa - Solca: Daniel Andrişan şi Vasile Bouaru

Pe porţiunea Solca - mănăstirea Humorului: Florin Lupu, Silviu Covaşa, Florin Daschevici,Vasile Bouaru

Pe porţiunea mănăstirea Humorului - Gura Humorului: Costică Martinescu, Vasile Bouaru